RUTINA DE VINERI
20% reducere la consultații și analize!
Despre sindromul Horner
Sindromul Horner este o constelație specifică de simptome neurologice care poate fi generat de diferite afecțiuni. Tratamentul simptomelor se face abordând cauza care a dus la apariția sindromului. Monitorizarea afecțiunii este necesară din partea mai multor medici specialiști, care vor colabora atât pentru identificarea diagnosticului, cât și pentru a alege cel mai potrivit tratament.
Sindromul Horner este un sindrom neurologic rar, cunoscut și sub denumirea de pareză oculosimpatetică, care poartă numele Horner de la medicul oftalmolog elvețian Friedrich Horner. Acesta a vorbit pentru prima dată despre acest sindrom, în anul 1869.
Sindromul Horner este definit de trei simptome care apar concomitent. Este vorba despre o pupilă de o dimensiune redusă, cu pleoapa căzută și absența sau scăderea transpirației pe partea feței care este afectată de sindrom. Simptomele sindromului Horner nu pun viața în pericol și nu sunt dureroase, însă ele pot fi un indicator pentru prezența unor afecțiuni serioase.
Sindromul Horner apare din cauza lezării unor nervi care ajung la nivelul ochilor și feței, iar cauzele pot fi multiple. Printre ele poate fi vorba despre o leziune a coloanei vertebrale, o disecție a arterei carotide sau de o tumoră pulmonară. Una dintre cele mai frecvente cauze care pot genera sindromul Horner este un atac vascular cerebral (AVC). Este foarte important să fie consultat medicul specialist atunci când apar semne ale sindromului Horner.
Cauze
Sindromul Horner poate apărea la orice vârstă, însă la aproximativ 5% dintre pacienți este congenital, adică din naștere. Uneori forma congenitală apare în urma unei traume fizice cauzate în timpul nașterii. În cazuri mai rare, sindromul poate fi moștenit pe cale genetică.
Cauzele care pot declanșa sindrom Horner pot include următoarele afecțiuni:
- Afecțiuni vasculare:
- Accidente vasculare cerebrale (AVC);
- Afecțiuni ale arterelor carotide sau subclavii, mai ales anevrisme;
- Fistule vasculare.
- Infecții: meningite, encefalite, abcese dentare, infecții cu herpes zoster;
- Scleroză multiplă;
- Malformații ale sistemului nervos - malformația Arnold Chiari, siringomielia;
- Traumatisme ale măduvei, ale plexului brahial sau leziuni iatrogene în contextul unor intervenții chirurgicale la nivelul gâtului;
- Tumori cerebrale sau ale măduvei cervicale, neuroblastom sau schwannom, tumori pulmonare;
- Migrenă sau cefalee cluster („în ciorchine”).
Factori de risc
Factorii de risc pentru afecțiunea numită sindrom Horner sunt reprezentați de factorii de risc pentru totalitatea afecțiunilor care pot cauza acest sindrom, care pot fi de foarte multe tipuri.
Simptome
Cele trei simptome care ajută la diagnosticarea sindromului Horner sunt ptoza palpebrala parțială, mioza și anhidroza, respectiv pleoapa căzută, pupila micșorată și absența transpirației în zona afectată. De obicei simptomele apar doar pe o parte a feței, se întâmplă foarte rar să fie afectate ambele părți ale feței. Uneori apar și alte simptome, cum ar fi enoftalmia aparentă, adică aspectul mai adâncit al ochiului față de ochiul celălalt. Împreună, toate aceste simptome creează senzația de asimetrie facială.
Ocazional poate apărea și heterocromia, adică irisul ochiului afectat are o altă culoare sau nuanță în comparație cu irisul ochiului celuilalt. Acest simptom apare în special la copii.
De asemenea poate fi identificată lipsa înroșirii pielii pe partea afectată a feței, fenomen care ar trebui să apară în mod normal atunci când pielea este expusă la căldură.
Sindromul Horner nu doare în general, dar pot fi dureroase cauzele care l-au generat, cum ar fi în cazul disecției arterei carotide.
Diagnosticare
Medicul specialist care diagnostichează afecțiunea este adesea medicul oftalmolog sau neurolog, care poate avea nevoie de o colaborare cu medici de specialități diferite pentru a aborda diagnosticarea multidisciplinar, cel mai frecvent fiind implicați și radiologi, oncologi sau (neuro)chirurgi.
Medicul va începe întotdeauna cu anamneza, în acest context fiind esențială durata și evoluția simptomelor și antecedentele pacientului. Apoi va examina pacientul pentru a putea stabili un diagnostic diferențial.
Investigațiile și analizele care sunt ulterior necesare includ teste de sânge, teste imagistice (RMN, CT și ecografii) și teste cu soluții topice care pot arăta eventuale leziuni la nivelul sistemului nervos simpatic.
Tratament
Întrucât cauzele sindromului Horner sunt diferite, tratamentul diferă în funcție de cauzele care l-au declanșat. Prin urmare, medicul specialist se va concentra pe identificarea cauzei care a dus la apariția sindromului Horner. Tratamentul poate implica observația atentă a evoluției simptomelor, tratamentul specific sau tratamentul prin intervenție chirurgicală dacă este necesară îndepărtarea unei tumori sau în cazul unui anevrism. Sindromul Horner dispare sau se ameliorează în funcție de cum evoluează răspunsul la tratament al cauzei generatoare.
Complicații
Complicațiile care pot apărea pot include stări bruște de amețeală, probleme cu vederea, dureri mari la nivelul gâtului și lipsa capacității de control a mișcărilor. Orice simptom care poate reprezenta un semn de îngrijorare trebuie să determine persoana afectată să solicite ajutor medical de specialitate cât mai repede.
Prevenție
Prevenția sindromului Horner nu este întotdeauna posibilă, mai ales în cazurile congenitale. Este importantă abordarea unui stil de viață sănătos în general, cu efectuarea investigațiilor medicale de rutină o dată pe an, pentru a descoperi din timp apariția eventualelor afecțiuni care pot fi tratate încă de la debut. De asemenea este importantă evitarea, pe cât posibil, a rănirii și traumelor la nivelul gâtului.
Oricare dintre simptomele sindromului Horner reprezintă motive de îngrijorare și este necesar un consult medical de specialitate pentru a fi identificate cauzele care l-au declanșat. Trebuie dusă la spital de urgență orice persoană care, pe lângă cele trei simptome specifice în caz de sindrom Horner, acuză simptome ca amețeli și tulburări ale vederii, lipsa controlului muscular, dificultăți de mers, dificultăți de vorbire, dureri intense de gât și dureri de cap survenite brusc.
Bibliografie
- https://my.clevelandclinic.org/health/diseases/17836-horners-syndrome
- https://www.mayoclinic.org/diseases-conditions/horner-syndrome/symptoms-causes/syc-20373547
- https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK500000/
- https://radiopaedia.org/articles/horner-syndrome
- https://www.uptodate.com/contents/horner-syndrome
Alte afecțiuni similare
Sindromul Gilbert
Sindromul Gilbert este o afecțiune hepatică destul de frecventă, în care ficatul nu procesează în mod corespunzător bilirubina produsă prin descompunerea celulelor roșii...
Vezi detalii
Sindromul Guillain Barre
Sindromul Guillain Barre face parte dintr-o categorie de afecțiuni neurologice denumite poliradiculoneuropatii acute imun-mediate și reprezintă o urgență neurologică. Se...
Vezi detalii
Sindromul HELLP
Sindromul HELLP este o complicație rară care poate apărea la femeile însărcinate, fiind asociat cu preeclampsia. De multe ori, femeile care sunt diagnosticate cu acest...
Vezi detalii
Sindromul impostorului
Sindromul impostorului reprezintă o problemă de sănătate mintală care afectează un procent majoritar al populației, la un moment dat. Citește în continuare pentru a...
Vezi detalii
Sindromul inimii frânte
Sindromul inimii frânte, cunoscut și sub numele de sindrom Takotsubo, este o afecțiune cardiacă temporară, care poate fi declanșată de situații stresante, cum ar fi...
Vezi detalii
Sindromul intestinului scurt
Sindromul de intestin scurt (SIS) este o afecțiune în care o parte semnificativă a intestinului subțire este absentă sau a fost eliminată chirurgical. Intestinul subțire...
Vezi detalii
Solicită o programare
Alege opțiunea de a te programa online, simplu și rapid, prin intermediul formularului de programare.
