Sindrom mielodisplazic

Despre sindromul mielodisplazic

Sindromul mielodisplazic (denumit și mielodisplazie sau, mai recent, neoplasm mielodisplazic) se referă la un grup de cancere de sânge care împiedică celulele stem sanguine (hematopoietice) să se maturizeze în celule sanguine sănătoase. Fără suficiente celule sanguine sănătoase, puteți dezvolta afecțiuni grave precum anemie, infecții frecvente și trombocitopenie (valori foarte scăzute ale trombocitelor) ce pot provoca sângerări care nu se opresc. Unele persoane cu sindrom mielodisplazic pot dezvolta leucemie mieloidă acută.

Speranța de viață a persoanelor cu sindrom mielodisplazic variază considerabil în funcție de mai mulți factori, inclusiv subtipul de sindrom mielodisplazic, starea generală de sănătate a pacientului, comorbidităţile prezente (alte diagnostice prezente la pacientul diagnosticat cu sindrom mielodisplazic) și riscul de evoluție către leucemie mieloidă acută. Cei cu risc scăzut pot trăi mai mulți ani, cu o speranță de viață care variază adesea între 5 și 10 ani sau mai mult, în funcție de răspunsul lor la tratament și de starea generală de sănătate. Persoanele cu sindrom mielodisplazic cu risc ridicat, tind să aibă o speranță de viață mai scurtă, de 1 până la 3 ani fără tratament intensiv.

Trebuie menţionat faptul că, indiferent dacă riscul calculat la diagnostic al pacientului este scăzut, monitorizarea trebuie să fie efectuată conform recomandărilor medicului curant, deoarece există situaţii când, în ciuda prognosticului favorabil la momentul diagnosticului, boala să evolueze către un risc crescut sau chiar leucemie acută. Astfel, din momentul diagnosticării, este foarte importantă monitorizarea pacientului şi respectarea tuturor recomandărilor pe care medicul le iniţiază.

Factori de risc

Factorii de risc pentru sindromul mielodisplazic includ:

• vârsta - este cel mai frecvent la persoanele cu vârsta de peste 60 de ani;
• tratamente anterioare pentru cancer - chimioterapia și radioterapia cresc riscul de a dezvolta sindrom mielodisplazic, cunoscut sub numele de sindrom mielodisplazic secundar tratamentului chimioterapic;
• expunerea la substanțe chimice - expunerea pe termen lung la substanțe chimice toxice, cum ar fi benzenul (care se găsește în fumul de țigară și în anumite industrii), expunerea la solvenţi, vopseluri, toxice din pesticide/insecticide (în special în agricultură), expunerea la fumat;
• factori genetici - unele afecțiuni genetice rare, cum ar fi anemia Fanconi, pot crește riscul de apariție a sindromului mielodisplazic; în unele cazuri, familiile cu un istoric de tulburări de sânge pot avea, de asemenea, un risc mai mare.

Diagnosticare

Sindromul mielodisplazic este diagnosticat, de obicei, de un hematolog sau oncolog, specialiști în tulburări ale sângelui și, respectiv, în cancer. Testele și investigațiile utilizate pentru diagnosticarea sindromului mielodisplazic includ:

• hemogramă completă - măsoară parametrii fiziologici, precum nivelurile de globule roșii, globule albe și trombocite, pentru a identifica anomalii ale numărului de celule sanguine, precum și formula leucocitară (neutrofile, eozinofile, bazofile și monocite);
• frotiu de sânge periferic - o probă de sânge este examinată la microscop pentru a verifica aspectul, dimensiunea și forma celulelor sanguine - în cadrul acestei analize pot apărea modificări în aspectul și numărul celulelor examinate, care pot ridica suspiciunea de sindrom mielodisplazic; astfel, medicul se orientează mai ușor spre suspiciunea înaltă de diagnostic;
• puncția medulară aspirativă - metodă de diagnostic prin care, de la nivelul oaselor late (stern sau oasele șoldului), se aspiră o cantitate de sânge suficientă pentru a fi analizată din punct de vedere microscopic - în acest mod se poate decela cum funcționează măduva osoasă; de asemenea, din aspiratul medular, exista posibilitatea de efectuare a unei analize numită imunofenotipare prin care, cu ajutorul unor reactivi specifici, se pun în evidență markerii de suprafață ai celulelor și, în urma analizării datelor, se pot contura diverse diagnostice (este mai potrivit pentru cazurile de leucemie acută sau de sindrom mielodisplazic cu exces de blaști pentru cuantificarea exactă a acestora);
• biopsia de măduvă osoasă - se prelevează o mostră de măduvă osoasă, de obicei din osul șoldului, pentru a evalua numărul și tipurile de celule care sunt produse; acest test este esențial pentru confirmarea sindromului mielodisplazic;
• analiza citogenetică - aceasta examinează cromozomii din celulele măduvei osoase pentru a detecta orice anomalii genetice care sunt frecvente în sindromul mielodisplazic. În funcție de anomaliile genetice prezente, se poate încadra tipul de sindrom mielodiplazic, precum și prognosticul.

Aceste teste ajută la confirmarea diagnosticului și la clasificarea tipului de sindrom mielodisplazic, precum și la evaluarea riscului de evoluție spre leucemie.

Prevenție

Nu există nicio modalitate garantată de a preveni sindromul mielodisplazic, dar anumiți pași pot reduce riscul:

• evitați expunerea la substanțe chimice nocive - limitarea expunerii la substanțe toxice precum benzenul, care se găsește în fumul de țigară și în anumite medii industriale, poate reduce riscul de sindrom mielodisplazic;
• dacă este posibil, ar putea fi benefic să discutați cu medicul dumneavoastră despre tratamente alternative pentru a minimiza expunerea la chimioterapie sau radioterapie, care pot crește riscul de sindrom mielodisplazic secundar (în cazuri selectate); este cunoscut că lipsa tratamentelor chimioterapice la cancere cu indicație de chimioterapie poate duce la agravarea bolii - astfel, este foarte important ca fiecare pacient diagnosticat cu orice tip de cancer să fie evaluat complet și corect de fiecare medic, pentru a pune în balanță riscurile versus beneficiile și pentru a se stabilii foarte clar indicațiile de tratament (fie el chirurgical, chimioterapic sau radioterapic, ori combinat);
• evitați fumatul - deoarece fumatul expune organismul la agenți cancerigeni, renunțarea la fumat poate reduce riscul de apariție a sindromului mielodisplazic, precum și a tuturor celorlalte tipuri de cancere (solide sau de sânge).