RUTINA DE VINERI
20% reducere la consultații și analize!
Despre spondiloza dorsală (toracală)
Spondiloza toracală sau dorsală reprezintă afectarea coloanei vertebrale, de tip degenerativ (uzură) la nivelul coloanei dorsale, cu posibilitatea afectării discului intervertebral sau a articulațiilor interapofizare.
Discurile intervertebrale reprezintă structurile de legătură dintre două vertebre care asigură mobilitatea și stabilitatea coloanei vertebrale.
Spondiloza sau artroza coloanei vertebrale reprezintă procesele de uzură care afectează coloana vertebrală. La nivelul coloanei există mai multe articulații: articulațiile dintre vertebre, separate de discurile intervertebrale și, respectiv, cele între procesele articulare superioare și inferioare, așa numitele articulații interapofizare. Procesul de uzură poate cuprinde atât articulațiile disco-vertebrale cât și pe cele interapofizare și toate segmentele coloanei pot fi afectate.
Coloana vertebrală deține rolul principal în mișcarea și menținerea stațiunii verticale a corpului, fiind axul de susținere al acestuia. Ea este formată din cinci segmente:
- cervical, format din şapte vertebre, de la C1 la C7;
- dorsal sau toracal, format din 12 vertebre, de la T1 la T12;
- lombar, format din cinci vertebre;
- sacral, care conține cinci vertebre și dă naștere osului sacrat;
- coccigian, care este format din patru-cinci vertebre unite sub numele de coccis.
Vertebrele care alcătuiesc coloana cervicală, dorsală și lombară sunt vertebre adevărate, o vertebră adevărată fiind alcătuită din componente comune:
- corpul vertebral;
- arcul vertebral;
- pediculii arcului vertebral;
- gaura vertebrală.
Cauze
Odată cu înaintarea în vârstă, structurile care alcătuiesc coloana vertebrală cervicală se uzează. Aceste modificări sunt:
- Deshidratarea discurilor intervertebrale. Discurile acționează ca niște structuri tampon între vertebrele coloanei vertebrale. Odată cu înaintarea în vârstă, acestea pierd apă, se deshidratează şi devin mai mici, ceea ce favorizează contactul osos între vertebrele adiacente;
- Tulburările de statică vertebrală;
- Anumite profesii care presupun o postură aplecată pot produce modificări de statică vertebrală, ulterior cu apariția modificărilor degenerative la acest nivel;
- Rigidizarea ligamentelor. Ligamentele, cu rol de stabilizare a coloanei vertebrale, se pot rigidiza odată cu vârsta;
- Boala Scheuermann sau cifoza juvenilă este o afecțiune a adolescentului, reprezentând o leziune degenerativă a zonei de creștere osteocartilaginoasă a platourilor corpurilor vertebrale toracale. Apariția leziunii degenerative la acest nivel are două consecințe: prima presupune apariția deformării corpurilor vertebrale și a doua este reprezentată de formarea unor hernii discale intraspongioase în corpul vertebrelor, cu apariția progresivă a unei cifoze dorsale. Ea poate fi întâlnită la 20 - 30% dintre adolescenți, mai frecventă la băieți, locul de predilecție fiind la nivel toracal superior și la nivel toracal mediu, cu instalarea progresivă a unei cifoze „spate rotund”.
Factori de risc
Factorii de risc în spondiloza toracală sunt similari celor din alte tipuri de artroze, fiind aceiași factori care favorizează procesul de uzură la nivelul articulațiilor de la nivelul corpului.
- Factorii genetici - sunt susținuți de existența unei agregării familiale a bolii; există familii în care boala apare mai frecvent și la o vârstă mai tânără;
- Vârsta - afecţiunea poate să apară la persoane în vârstă, dar nu este o condiție obligatorie, având în vedere că boala Scheuermann apare, în general, la adolescenți;
- Profesia - unele activități care presupun munca prelungită la birou, cu o poziție a capului aplecată asupra calculatorului și o postură incorectă pot afecta suplimentar vertebrele și de la nivel toracal, nu numai cervical, putând duce la o spondiloză dorsală.
Simptome
În cazul spondilozei toracale, simptomele, semnele fizice și obiective sunt destul de reduse. Ca și în celelalte tipuri de artroză, durerea este simptomul dominant, care determină pacientul să meargă la medic. Durerea cu localizare la acest nivel poartă numele de dorsalgie (durere a coloanei dorsale sau toracale).
Dorsalgia poate fi acută, de intensitate crescută, care îngrijorează pacientul din cauza disconfortului major pe care îl produce, atât ziua cât și în timpul nopții. Procesul inflamator acut poate genera durere de intensitate crescută, de obicei în zona toracală medie, cu accentuare la mișcare. La exemenul obiectiv, pacientul acuză duerere la palpare la nivel toracal, frecvent la nivelul vertebrelor T5-T6 si T9- T10.
Dorsalgia cronică este o durere cu caracter persistent, care apare frecvent la persoanele de sex feminin cu vârste între 30-40 ani, creând o stare de disconfort toracic posterior. Cauza acestor dureri poate fi musculară, ligamentară, de la nivelul discurilor intervertebrale, articulațiilor interapofizare, dar poate fi și de origine cervicală, cu iradiere la acest nivel. Femeile în vârstă, ajunse la menopauză, acuză frecvent astfel de dureri, fiind sediul predilect al tasărilor vertebrale care pot să apară în urma demineralizărilor osoase importante.
Durerea, similară cu cea din afectarea celorlalte segmente ale coloanei, poate fi localizată sau poate iradia pe traiectul rădăcinii nervoase afectate, fiind determinată de mai multe mecanisme precum: afectarea discului intervertebral şi/sau dezvoltarea osteofitelor anterioare sau posterioare. Osteofitele, „ciocurile” posterioare, au un impact crescut asupra simptomatologiei deoarece ele pot comprima rădăcinile nervoase ale nervilor care ies din coloana vertebrală și pot să îngusteze găurile de conjugare.
Compresia rădăcinilor nervoase poate determina manifestări percepute de pacienţi ca și dureri iradiate la nivel intercostal, care poartă numele de nevralgie intercostală.
Diagnosticare
Pentru diagnosticul spondilozei dorsale, pacientul trebuie să se adreseze medicului de medicină fizică și reabilitare, medicului neurolog sau medicului reumatolog.
Medicul face un examen clinic local complet, care presupune o inspecție a coloanei vertebrale, implicit și a coloanei toracale, prin palparea și percuția zonei, pentru a vizualiza și evidenția anumite puncte, contracturi dureroase locale, iradieri ale durerii la nivelul intercostal.
Examinarea de laborator cuprinde examinarea imagistică radiologică și, în anumite cazuri, și tomografie computerizată, RMN. Se pot observa modificări diverse precum:
- îngustarea spaţiului intervertebral;
- modificarea la nivelul platourilor vertebrale;
- prezența de osteofite, sindesmofite la acest nivel;
- prezența unor hernii discale.
Pot apărea și scolioze la acest nivel (modificarea curburii coloanei în sens lateral), dar și deplasări ale corpurilor vertebrale, unul față de celalalt, anterior sau posterior, modificări de aliniament vertebral. Datorită uzurii și apariției unor chiste subcondrale, osul încearcă să repare zona modificată prin crearea osteofitelor (ciocuri sau punți) marginale, ceea ce poate duce la îngustarea găurilor vertebrale, vizibile radiologic, și la compresia rădăcinilor nervoase.
În momentul prezentării la medic, trebuie făcut un diagnostic diferențial corect al durerii, pentru că există multiple afecțiuni viscerale care pot să genereze durere toracică, precum: afectarea cardiacă, pulmonară, cancerul de pancreas, stomac sau duoden, care pot da dureri trenante și persitente la tratament. De asemenea, pot fi leziuni metastatice, mielom multiplu, spondilodiscite, care pot genera dureri intense la nivel dorsal și care trebuie diferențiate de durerea din spondiloza toracală.
Tratament
Tratamentul în spondiloza dorsală este unul complex și are mai multe obiective.
În primul rând, este importantă ameliorarea durerii și a inflamației. Având în vedere că majoritatea pacienților cu spondiloză sunt pacienți vârstnici, cu multe boli asociate, trebuie să se țină seama, în tratamentul artrozei, și de aceste aspect.
- Tratamentul igieno - dietetic
Este extrem de important în tratamentul pacientului cu spondiloză cervico-dorso-lombară, educația pacientului fiind o verigă importantă, recomandată de toate ghidurile. Această educație a pacientului trebuie să fie o parte esențială a tratamentului. Există așa numitele reguli și indicații de igienă pentru coloana vertebrală, care fac parte din regimul igieno - postural recomandat pacienților cu acestă afecțiune.
- Tratamentul medicamentos
Cea mai utilizată clasă de medicamente folosită în tratamentul spondilozei, la fel ca și în alte tipuri de artroze, este grupul de antiinflamatoare nesteroidiene (AINS), care au rol atât în scăderea durerii, cât și a inflamației. Antiinflamatoarele nesteroidiene (AINS) pot fi clasice sau neselective și pot fi selective, așa numita clasă a coxibilor. Rolul medicului este să aleagă cel mai potrivit antiinflamator nesteroidian pentru pacient. În acest scop, există ghiduri ce grupează pacienții care urmează să primească un tratament cu AINS, după riscul lor gastrointestinal și cardiovascular.
Dacă ambele riscuri ale pacientului sunt scăzute, adică pacientul nu are o afecțiune cardiacă și nici o afecțiune gastrică, se poate folosi orice antiinflamator nesteroidian.
Dacă ambele riscuri sunt crescute, pacientul are o afectare cardiacă de tipul hipertensiune arterială, cardiopatie ischemică cronică, insuficiență cardiacă și un risc gastrointestinal mare, utilizarea AINS nu este recomandată. În cazul în care este chiar necesar, se pot folosi totuși, dar în doza eficientă cea mai mică, pentru cea mai scurtă perioadă de timp posibilă.
Alte medicamente utilizate în tratamentul artrozelor sunt medicamentele pentru durere, antialgicele. Administrarea unora pot să ducă la: constipație, confuzie, depresie și dependență.
Altă categorie de medicamente folosite în tratamentul artrozelor sunt condroprotectoarele - preparate care conțin constituenți ai cartilajului articular. Aceste condroprotectoare se administrează, de obicei, pentru 3 - 6 luni, cu o pauză de 2 luni, ulterior cu reluarea curei de tratament. Sunt bine tolerate și au efecte secundare neglijabile.
În cazul bolii Scheuermann, decizia terapeutică trebuie luată individualizat, trebuie evaluat separat fiecare pacient în parte și tratat corespunzător. Nu fiecare caz necesită tratament, acesta fiind indicat în două situații: când apar dureri precoce în evoluția bolii, cu semne de decompensare, și când cifoza se accentuează progresiv. Evoluția progresivă a bolii poate fi, într-o oarecare măsură, prevenită prin evitarea, în perioada de creștere, a eforturilor fizice intense și a purtării de greutăți mari, precum și evitarea ortostatismului prelungit.
Obiectivul principal al bolii Scheuermann este de a opri, cât de cât, deformările coloanei vertebrale, atât timp cât coloana este încă flexibilă. Gimnastică medicală este necesară în această perioadă pentru a tonifia musculatura paravertebrală, pentru reducerea activă a cifozei și pentru ameliorarea posturii. În stadiul 2 al bolii (de obicei între 10 și 16 ani), sunt permise numai exercițiile de gimnastică medicală, sporturile fiind contraindicate.
Dacă unghiul cifozei depășește 40° și limitează mișcările coloanei, se poate folosi orteza, care trebuie purtată până la încetarea creșterii. În cifozele grave, când boala are un unghi ce depășește 70° în cifoza dorsală sau 40° în cea dorso-lombară, se intervine chirurgical.
Dacă evoluția bolii a luat sfârșit, se poate dezvolta musculatura paravertebrală, atât prin gimnastică medicală, cât și prin anumite sporturi ca: înot, ciclism cu ghidon mai ridicat, fotbal, volei, tenis, handbal.
- Tratamentul fizic
Ocupă un loc important în tratamentul spondilozei dorsale. Scopul lui este de a combate durerea, de a preveni agravarea leziunilor degenerative și de a crește mobilitatea la acest nivel, cu tonifierea musculaturii paravertebrale.
Tratamentul fizic poate fi: electroterapie, laserterapie, masaj kinetoterapie (gimnastică medicală) şi se poate face în unitățile de fizioterapie sau în stațiunile balneare de profil.
Complicații
Complicațiile spondilozei toracale pot fi:
- persistența durerilor, cu înrăutățirea lor dacă este ignorată simptomatologia;
- sub efectul prolapsului discului dorsal (migrarea nucleului pulpos prin fisurarea discului intervertebral) poate să apară hernia de disc la nivel dorsal, cu consecințe neurologice;
- apariția simptomelor neurologice prin afectarea rădăcinii nervoase ca urmare a compresiei acesteia (radiculopatie), compresia măduvei spinării (mielopatia);
- tasarea vertebrală, care poate duce la accentuarea cifozei dorsale, cu modificări de postură vertebrală și accentuarea marcată a durerilor.
Prevenție
Prevenirea spondilozei este ușor de realizat prin câteva lucruri simple:
- menținerea unei posturi corecte;
- evitarea eforturilor fizice mari, a purtării de greutăți, a ortostatismului prelungit, mai ales în perioada de creștere;
- practicarea unor sporturi, ca de exemplu înotul, care este unul dintre cele mai bune forme de exercițiu pentru coloana vertebrală.
Bibliografie
- “Reumatologie PDF.” Scribd, 2018, https://www.scribd.com
- “Artroza.” Formaremedicala.ro, 2022, https://emc.formaremedicala.ro
- Radu Păun, Tratat de medicină internă, Reumatologie, Editura Medicală
Alte afecțiuni similare
Spondilita anchilozantă
Spondilita anchilozantă o boală cronică progresivă care se manifestă la nivelul coloanei vertebrale, determinând o inflamație și la nivelul articulațiilor periferice....
Vezi detalii
Spondiloza
Spondiloza este o afecțiune a coloanei vertebrale de natură degenerativă, ce poate avea la bază orice cauză. În funcție de localizarea procesului patologic, spondiloza...
Vezi detalii
Spondiloză cervicală
Spondiloza cervicală, cunoscută și ca osteoartrită sau artrita gâtului, reprezintă procesul de uzură care afectează oasele și articulațiile gâtului. Odată cu...
Vezi detalii
Spondiloza lombară
Spondiloza lombară este o afecțiune degenerativă care afectează partea inferioară a coloanei vertebrale. Este asemănătoare cu artrozele și este cauzată, de obicei, de...
Vezi detalii
Sporotricoza
Sporotricoza este o infecție fungică rară, cauzată de Sporothrix schenckii, un tip de ciupercă care se găsește în sol, pe plante și în material vegetal în descompunere....
Vezi detalii
Steatohepatita nonalcoolică
Steatohepatita nonalcoolică, cunoscută și sub acronimul NASH (din engleză „Non-Alcoholic SteatoHepatitis”), este o afecțiune a ficatului caracterizată prin inflamație și...
Vezi detalii
Solicită o programare
Alege opțiunea de a te programa online, simplu și rapid, prin intermediul formularului de programare.
