Anevrism aortic

Cauze

Printre posibilele cauze ale unui anevrism aortic se numără:

• hipertensiunea arterială: determină slăbirea peretelui aortic; asociată cu vârsta înaintată, reprezintă un factor de risc important în dezvoltarea unui anevrism de aortă toracică;
• îngroșarea și întărirea arterelor (ateroscleroză): pe măsură ce placa se acumulează pe pereții arterelor, acestea devin mai puțin flexibile, iar presiunea suplimentară poate determina slăbirea și dilatarea acestora; hipertensiunea arterială și colesterolul ridicat sunt factori de risc pentru întărirea arterelor;
• afecțiuni genetice: anevrismele aortice care apar la persoanele mai tinere au adesea o cauză genetică. Persoanele care se nasc cu sindrom Marfan (afecțiune genetică ce afectează țesutul conjunctiv) prezintă un risc crescut de anevrism aortic toracic; alte tulburări genetice sunt sindromul vascular Ehlers Danlos, sindromul Loeys-Dietz și Turner;
• afecțiuni inflamatorii: boli precum arterita cu celule gigante și arterita Takayasu sunt asociate cu anevrismele de aortă toracică;
• probleme cu valva aortică a inimii (valva aortică bicuspidă);
• infecție netratată: deși destul de rar, anevrismul de aortă toracică poate fi cauzat de o infecție netratată, cum ar fi sifilis sau salmoneloza;
• traumatism: rareori, unele persoane care suferă diferite traumatisme în timpul unui accident dezvoltă anevrisme aortice toracice.

Simptome

De cele mai multe ori, pacienții cu anevrism aortic pot fi asimptomatici pentru foarte mult timp, afecțiunea fiind descoperită întâmplător.

În majoritatea cazurilor, simptomele apar atunci când anevrismul este sever, iar pacientul resimte durerea produsă de tensiunea crescută asupra peretelui aortei sau de compresia organelor adiacente. Simptomele mai apar și în cazul diferitelor complicații, cum ar fi tromboza peretelui anevrismului sau disecției de aortă.

Un anevrism aortic rupt poate duce la sângerări masive, care pun viața pacientului în pericol. În general, cu cât anevrismul este mai mare, cu atât este mai mare și riscul de rupere.

Semnele și simptomele unei rupturi aortice includ:

• dureri intense, care apar brusc și persistă în zona pieptului, abdomenului sau a spatelui;
• durere care iradiază în spate;
• dificultăți de respirație;
• tensiune arterială scăzută;
• pierderea conștienței;
• respirație scurtă;
• probleme la înghițit;
• slăbiciune sau paralizie a unei părți a corpului;
• dificultăți de vorbire sau alte semne ale unui accident vascular cerebral.

Tratament

Scopul tratamentului în cazul anevrismului toracic este de a preveni creșterea lui și de a-l trata înainte să ducă la o disecție sau ruptură aortică.

În funcție de mărimea și rata de creștere a anevrismului toracic aortic, tratamentul poate varia de la monitorizare până la intervenție chirurgicală.

În cazul anevrismelor mici (< 5 cm în diametru):

• se recomandă supravegherea, deoarece prezintă un risc foarte scăzut de rupere;
• la fiecare 6-12 luni se recomandă ecografie sau alte teste imagistice, pentru a monitoriza creșterea anevrismului și riscul de ruptură;
• medicație, pentru managementul tensiunii arteriale și a nivelului colesterolului;
• modificarea stilului de viață (se recomandă ferm renunțarea la fumat);
• exercițiile zilnice sunt benefice.

În cazul anevrismelor mari (> 5 – 5.5 cm în diametru):

• se recomandă, în general, tratamentul chirurgical, deoarece riscul de ruptură crește odată cu creșterea dimensiunii anevrismului;
• tipul de intervenție va fi ales de echipa de medici chirurgi împreună cu pacientul, în funcție de severitatea simptomelor și starea generală de sănătate.

Și în cazul anevrismelor aortice abdominale scopul tratamentului este de a preveni creșterea și de a-l trata înainte ca acesta să provoace o disecție sau ruptură aortică.

În funcție de mărimea și ritmul de creștere a anevrismului aortic abdominal, tratamentul poate varia de la monitorizare până la intervenție chirurgicală.

Anevrismele aortice abdominale mai mici de 3 cm:

Se tratează medicamentos, prin menținerea optimă a tensiunii arteriale și modificarea stilului de viață (renunțare la obiceiuri nesănătoase, dietă etc).

Anevrismele aortice abdominale mai mari de 3 cm, cu o rată de creștere de peste 0,5 cm în șase luni/ 1 cm într-un an:

Se recomandă tratamentul chirurgical, pentru a preveni riscul de ruptură, care reprezintă o urgență medicală cu mortalitate crescută; tratamentul chirurgical poate varia, de la caz la caz:

• chirurgie clasică (deschisă): necesită înlocuirea zonei anevrismale cu o proteză; medicul chirurg accesează porțiunea afectată a aortei abdominale printr-o incizie; majoritatea pacienților stau în spital între 4-10 zile, iar perioada de recuperare poate fi de până la trei luni;
• chirurgie endovasculară (EVAR): reprezintă o opțiune de tratament mai puțin invazivă; presupune realizarea a două mici incizii în zona inghinală, prin care medicul chirurg introduce o endoproteză; majoritatea pacienților au nevoie de o perioadă de spitalizare de 1-3 zile, iar recuperarea durează mai puțin decât în cazul unei intervenții chirurgicale deschise.

Mortalitatea postoperatorie în cazurile de anevrism de aortă abdominal nerupt poate fi de aproximativ 1%, în timp ce în cazurile de anevrism rupt ajunge la 90%.

Deoarece anevrismul de aortă nu are niciun simptom până în momentul când este aproape să se rupă, uneori prea târziu pentru a se mai putea interveni, această boală este denumită și „criminalul tăcut”.

Autor

Dr. Vlădoianu Ana Maria

Medic Primar Cardiologie