Cortizol liber urinar

Informații generale

Măsurarea cortizolului liber urinar este importantă clinic în diagnosticul sindromului Cushing. Concentrația de cortizol în urină reflectă cortizolul nelegat și biologic activ din plasmă.

Cortizolul (cunoscut și sub denumirea de „hormonul stresului”) este un hormon glucocorticoid produs și eliberat de glandele suprarenale, un hormon esențial, cu rol în reglarea metabolismului glucidic, proteic și lipidic, în menținerea unei tensiuni arteriale normale și în inhibarea reacțiilor inflamatorii și alergice. De asemenea, are rol în reglarea răspunsului la stres și controlul ciclului somn-veghe.

Sindromului Cushing este cauzat de hipersecreția hormonului adrenocorticotrop (corticotropina sau ACTH), care determină supraproducția de cortizol la nivelul glandelor suprarenale. Pacienții cu sindrom Cushing tind să aibă numeroase comorbidități, inclusiv obezitate, osteoporoză, rezistență la insulină, intoleranță la glucoză.

Când este recomandată determinarea cortizolului liber urinar

Principalul motiv pentru analizarea cortizolului este diagnosticarea bolilor umane caracterizate prin deficiența excreției suprarenale de steroizi în boala Addison, sau supraproducție în sindromul Cushing.

Boala Addison (insuficiența suprarenală primară) este definită ca manifestarea clinică a deficienței cronice de glucocorticoizi și/ sau mineralocorticoizi.

Mai mult, dozarea cortizolului liber urinar poate fi recomandată și:

• pentru evaluarea funcției corticosuprarenalei;
• pacienților care suferă de obezitate sau hipertensiune ce prezintă intoleranță la glucoză.

Procedura de recoltare

Datorită ritmului diurn de excreție a cortizolului, determinarea acestuia se efectuează dintr-un eșantion din urină de 24 de ore, deoarece cortizolul urinar nu este afectat de variația diurnă sau de efectul proteinelor care leagă cortizolul din ser.

Este recomandată evitarea stresului pe toată durata recoltării probei.

Prima urină de dimineață se aruncă, iar restul cantității de peste zi și noapte se adună într-un recipient curat cu volum de minimum doi litri și cu capac. Se păstrează la întuneric.

Urina de a doua zi dimineață de adaugă peste urina strânsă în recipient. Se citește volumul total și se notează, iar din recipient se decantează o cantitate de urină (cca 10 ml) într-o eprubetă luată în prealabil de la laborator, după ce se omogenizează bine întreaga cantitate de urină. Pe eprubetă se notează volumul total de urină strâns în 24 de ore.

Interpretare rezultate

Cortizolul liber urinar se determină prin chemiluminiscență (CMIA), iar intervalul de referință* nu este influenţat de sex sau vârstă şi este între 4.3 – 176 μg/24 ore.

*Valorile de referință sunt date de aparatură, de metoda de lucru și de reactivii folosiți și acestea pot să difere de la un laborator la altul.