Cum influențează antibioticele riscul formării pietrelor la rinichi?
Potrivit unui studiu publicat în Journal of the American Society of Nephrology, în 2018, adulții și copiii supuși tratamentelor cu unele antibiotice administrate oral au un risc semnificativ crescut pentru apariția pietrelor la rinichi. Cele mai mari riscuri au fost observate în rândul copiilor și adolescenților supuși recent la tratamentul cu antibiotice.
Pentru a realiza acest studiu, cercetătorii au extras datele medicale a 13 milioane de adulți și copii din Marea Britanie care au utilizat sistemul de sănătate de stat între 1994 și 2015. Ulterior, în baza acestor date, oamenii de știință au analizat rata expunerii la antibiotice în rândul a 26 de mii de pacienți ce sufereau de pietre la rinichi și au comparat aceste date cu cele ale pacienților sănătoși.
Specialiștii au luat în considerare factori ce țin de vârstă, sex, rasă, prezența infecțiilor tractului urinar și administrarea de alte medicamente pe cale orală. După ajustarea datelor, aceștia au constatat că pacienții care și-au administrat antibiotice din clasa de sulfați orali au fost supuși unui risc dublu de formare a pietrelor la rinichi, prin comparație cu persoanele sănătoase.
În același timp, pacienții ce și-au administrat penicilină cu spectru larg au avut un risc cu 27% mai mare pentru formarea calculilor renali. Cel mai crescut risc pentru formarea pietrelor la rinichi a fost observat de cercetători în rândul copiilor și adolescenților. Riscul formării acestora poate să scadă odată cu trecerea timpului, însă chiar și așa rămâne un risc chiar și la câțiva ani după utilizarea antibioticelor.
Legătura dintre administrarea anumitor clase de antibiotice și formarea pietrelor la rinichi
Analiza de specialitate a arătat faptul că cinci clase de antibiotice administrate pe cale orală sunt asociate diagnosticului de pietre la rinichi. Este vorba despre antibioticele din clasele:
- sulfați orali;
- cefalosporine;
- fluorochinolone;
- nitrofurantoină;
- penicilină.
Mecanisme implicate
Se știe că antibioticele modifică microbiomul uman, precum și faptul că astfel de modificări intestinale și urinare sunt asociate cu formarea pietrelor la rinichi, însă studiul menționat a fost primul care a evidențiat această asociere.
Deși cercetările anterioare s-au concentrat pe bacteriile Oxalobacter formigenes, nu s-au găsit diferențe semnificative ale acestora la pacienții cu pietre la rinichi. În schimb, s-au observat modificări în alte bacterii și o diversitate mai scăzută a microbiomului intestinal, ceea ce este similar cu alte boli inflamatorii.
Conform cercetătorilor, antibioticele pot influența comunitățile bacteriene diferit, explicând de ce doar anumite clase antibiotice sunt asociate cu riscul de nefrolitiază. De asemenea, antibioticele pot favoriza bacterii rezistente în microbiomul urinar, care pot contribui la formarea pietrelor. Nu poate fi exclusă nici cristalizarea directă a unor antibiotice în rinichi.
Alte posibilități includ selectarea bacteriilor rezistente în microbiomul urinar, care ar putea promova formarea pietrelor, sau chiar cristalizarea directă a unor antibiotice în rinichi. Este puțin probabil ca doar infecția subiacentă să fie cauza, deoarece nu toate clasele de antibiotice au fost asociate cu acest risc. Sunt necesare studii viitoare pentru a înțelege pe deplin aceste mecanisme.
