Bacterii rezistente la antibiotice: ce trebuie să știi

Curiozități medicale
28 Mai 2025
Autor: Echipa medicală MedLife
Capsule de antibiotic rosii, albe si albastre aranjate pe o suprafata alba

Ce sunt bacteriile

Bacteriile sunt microorganisme vii monocelulare. În corpul uman trăiesc miliarde de bacterii; sunt pe piele, în căile respiratorii și în gură, în sistemul digestiv, cel reproducător și în tractul urinar. Oamenii de știință estimează că sunt de zece ori mai multe celule bacteriene decât celule umane în organism.

Majoritatea bacteriilor sunt inofensive, dar anumite tipuri pot provoca boli. Aceste microorganisme sunt un tip de agent patogen; ele se pot reproduce rapid în corp și pot elibera toxine care provoacă infecții. Printre bacteriile dăunătoare se numără: 

  • streptococul;
  • stafilococul;
  • escherichia coli (E. coli).

Aceste bacterii sunt cei mai comuni germeni responsabili de septicemie sau intoxicații în sânge.

Alte exemple de bacterii patogene includ:

  • aerococcus urinae: bacterii din urină care provoacă infecții ale tractului urinar;
  • chlamydia trachomatis: bacterii care provoacă o infecție cu transmitere sexuală (BTS), numită chlamydia;
  • bordetella pertussis: bacterii care provoacă tusea convulsivă.

Antibioticele pot trata majoritatea tipurilor de infecții bacteriene. Însă, cu cât iei mai mult un antibiotic, cu atât sunt mai mari șansele ca organismul să devină rezistent la acesta.

De ce devin bacteriile rezistente la antibiotice

În timp, bacteriile devin în mod natural rezistente la medicamente, dar anumiți factori pot accelera procesul:

  • utilizarea excesivă a antibioticelor: administrarea lor atunci când nu este necesar contribuie la dezvoltarea rezistenței la antibiotice;
  • folosirea abuzivă a antibioticelor: bacteriile profită de orice ocazie pentru a se înmulți; dacă o persoană uită să ia una sau mai multe doze de antibiotic, oprește prea devreme tratamentul sau utilizează medicamentele altcuiva, bacteriile încep să se reproducă. Pe măsură ce se înmulțesc, ele pot suferi și mutații, care le fac din ce în ce mai rezistente la antibiotice;
  • rezistența spontană: uneori, structura genetică (ADN-ul) a unei bacterii se modifică de la sine. În acest caz, fie antibioticul nu o recunoaște și nu o poate ținti așa cum ar trebui, fie schimbarea ajută bacteria să lupte împotriva efectelor medicamentului;
  • rezistența transmisă: o infecție bacteriană contagioasă rezistentă la medicamente poate fi transmisă de la persoană la persoană; de obicei, există un tratament care va funcționa, dar, pe măsură ce trece timpul, bacteriile rezistente pot fi mai greu de tratat.

Rezistența bacteriilor la antibiotice este periculoasă, deoarece reduce opțiunile de tratament pentru persoanele bolnave; de asemenea, poate întârzia eficiența tratamentului. Consecințele pot fi: 

  • risc crescut de boală gravă, prelungită sau deces;
  • reacții adverse severe ale medicamentelor;
  • spitalizări de lungă durată;
  • costuri crescute;
  • impact major asupra sănătății publice (rezistența se răspândește rapid între oameni și devine dificil de controlat);
  • limitarea progreselor medicale: intervențiile majore (transplantul), chimioterapia, au un risc mai mare de infecții ce pot fi dificil sau chiar imposibil de tratat;
  • necesitatea dezvoltării de noi antibiotice.
Specialist in medicina de laborator analizeaza tulpini bacteriene

Care sunt bacteriile rezistente la antibiotice

Organizația Mondială a Sănătății (OMS) actualizează periodic Lista agenților patogeni bacterieni prioritari. Cea mai nouă versiune, din 2024, prezintă 15 familii de bacterii rezistente la antibiotice, grupate în mai multe categorii de prioritizare:

  • prioritate critică: cuprinde agenți patogeni bacterieni care reprezintă cea mai mare amenințare pentru sănătatea publică din cauza opțiunilor limitate de tratament, a mortalității și morbidității ridicate, precum și a capacității de a răspândi rezistența către alte bacterii; infecțiile cu agenți patogeni din categoria critică pot fi greu de prevenit şi sunt foarte transmisibile:
  • acinetobacter baumannii, rezistent la carbapenem;
  • enterobacterales, a treia generație rezistentă la cefalosporine;
  • enterobacterales, rezistente la carbapenem;
  • mycobacterium tuberculosis, rezistent la rifampicină.
  • prioritate ridicată: cuprinde agenți patogeni bacterieni care sunt dificil de tratat, provoacă boli cu un nivel ridicat de mortalitate și morbiditate, prezintă o tendință de creștere a rezistenței, sunt greu de prevenit și foarte transmisibili și există puține tratamente disponibile sau în curs de dezvoltare pentru gestionarea lor:
  • salmonella Typhi, rezistentă la fluorochinolone;
  • shigella spp., rezistente la fluorochinolone;
  • enterococcus faecium, rezistent la vancomicină;
  • pseudomonas aeruginosa, rezistent la carbapenem;
  • salmonella non-tifoidală, rezistentă la fluorochinolone;
  • neisseria gonorrhoeae, a treia generație rezistentă la cefalosporine și/sau fluorochinolone;
  • staphylococcus aureus, rezistent la meticilină.
  • prioritate medie: cuprinde agenți patogeni bacterieni care sunt asociați cu o dificultate moderată pentru tratament, prezintă un risc mediu de mortalitate și morbiditate, precum și o tendință moderată de a dezvolta rezistență:
  • streptococi din grupa A, rezistenți la macrolide;
  • streptococcus pneumoniae, rezistent la macrolide;
  • haemophilus influenzae, rezistent la ampicilină;
  • streptococi din grupa B, rezistenți la penicilină.

Acinetobacter baumannii

Acinetobacter baumannii este o bacterie gram-negativă oportunistă care poate provoca infecții severe, în special în secțiile de terapie intensivă. Rezistența sa la carbapeneme, antibiotice de ultimă instanță, face tratamentul extrem de dificil.

Această bacterie poate supraviețui pe suprafețe și echipamente medicale, facilitând transmiterea nosocomială.

Infecțiile cu Acinetobacter baumannii includ pneumonii, infecții ale tractului urinar și ale sângelui.

Enterobacterales

Enterobacterales reprezintă o familie de bacterii gram-negative, inclusiv Escherichia coli (E. coli) și Klebsiella pneumoniae, care pot provoca infecții urinare, respiratorii și ale sângelui.

Rezistența la cefalosporinele de generație a treia face tratamentul dificil de gestionat și crește riscul de eșec terapeutic.

Enterobacterales pot transfera genele de rezistență altor agenți patogeni, amplificând problema rezistenței antimicrobiene.

Mycobacterium tuberculosis

Mycobacterium tuberculosis este agentul patogen care provoacă tuberculoza, o boală pulmonară infecțioasă.

Rezistența la rifampicină a acestei bacterii, un antibiotic esențial în tratamentul tuberculozei, face ca boala să fie mai greu de tratat și mai contagioasă. Tuberculoza rezistentă la medicamente este o problemă majoră de sănătate publică, necesitând regimuri terapeutice mai complexe și mai costisitoare.

Salmonella Typhi

Salmonella Typhi este bacteria care cauzează febra tifoidă, o boală infecțioasă care se manifestă în principal în țările în curs de dezvoltare.

Rezistența la fluorochinolone, antibiotice utilizate frecvent în tratamentul acestei infecții, reduce opțiunile terapeutice și poate face tratamentele ineficiente.

Shigella spp.

Shigella spp. cauzează dizenterie bacteriană, o infecție intestinală caracterizată prin diaree severă și febră.

Rezistența la fluorochinolone face tratamentul mai dificil și poate duce la complicații grave, în special în rândul copiilor mici și al vârstnicilor.

Transmiterea rapidă și rezistența la antibiotice fac din Shigella spp. o prioritate în sănătatea publică.

Enterococcus faecium

Enterococcus faecium este o bacterie gram-pozitivă care poate provoca infecții ale tractului urinar și ale sângelui.

Rezistența sa la vancomicină, un antibiotic de rezervă, limitează opțiunile terapeutice și poate duce la infecții dificil de tratat. Infecțiile cu Enterococcus faecium se întâlnesc frecvent în spitale și pot duce la complicații grave.

Pseudomonas aeruginosa

Pseudomonas aeruginosa este o bacterie gram-negativă care poate provoca infecții respiratorii, urinare și ale pielii. Rezistența sa la carbapeneme limitează opțiunile terapeutice, în special la pacienții cu un sistem imunitar slăbit.

Această bacterie este cunoscută pentru capacitatea sa de a dezvolta rapid rezistență la antibiotice.

Infecțiile cu Pseudomonas aeruginosa pot duce la complicații grave și sunt asociate cu rate mari de mortalitate în spitale.

Salmonella non-typhoidea

Salmonella non-typhoidea cauzează infecții gastrointestinale, iar rezistența sa la fluorochinolone face dificil tratamentul. Aceste infecții pot duce la diaree severă și deshidratare, fiind o problemă majoră de sănătate publică, în special în regiunile cu igienă precară.

Streptococi din grupa A

Streptococii din grupa A, cunoscuți și sub denumirea de Streptococcus pyogenes, sunt bacterii gram-pozitive care pot provoca o gamă variată de infecții, de la faringite și impetigo până la boli severe, precum fasceita necrozantă sau sindromul de șoc toxic.

Deși penicilina rămâne tratamentul de primă linie și nu s-au raportat cazuri de rezistență la acest antibiotic, tot mai multe tulpini de S. pyogenes dezvoltă rezistență la macrolide, antibiotice folosite ca alternativă la penicilină, mai ales la pacienții alergici.

Streptococcus pneumoniae

Streptococcus pneumoniae, o altă bacterie gram-pozitivă, colonizează frecvent căile respiratorii superioare, dar poate provoca infecții invazive grave, cum ar fi pneumonia, meningita sau otita medie.

Rezistența acestei bacterii la macrolide a devenit o problemă majoră, în special în comunitățile unde aceste antibiotice sunt utilizate excesiv.

Haemophilus influenzae

Haemophilus influenzae este un bacil gram-negativ care provoacă infecții respiratorii precum bronșite, otite sau epiglotite.

Rezistența sa apare în principal prin producerea de enzime care inactivează antibioticul.

Streptococi din grupa B

Streptococii din grupa B (Streptococcus agalactiae) sunt o cauză importantă de infecții neonatale, dar și de boli invazive la adulții imunocompromiși.

În mod normal sensibili la penicilină, acești streptococi prezintă în ultima perioadă tulpini cu o rezistență dobândită. Apariția acestor tulpini este îngrijorătoare, deoarece limitează opțiunile de tratament în profilaxia perinatală și în tratamentul infecțiilor severe.

Cum pot fi tratate infecțiile cu bacterii rezistente la antibiotic?

Primul pas în tratarea infecțiilor cu bacterii rezistente la antibiotic presupune identificarea exactă a tipului de bacterie și a rezistenței acesteia. Acest lucru se face prin teste de laborator, care pot arăta la ce medicamente răspunde bacteria respectivă. În funcție de rezultate, medicul infecționist poate prescrie antibiotice de rezervă, adică acele substanțe care sunt utilizate doar în cazuri grave. Totuși, aceste medicamente pot avea efecte secundare grave și nu sunt întotdeauna disponibile sau eficiente.

O altă metodă este terapia combinată, adică utilizarea a două sau mai multe antibiotice simultan, cu scopul de a combate bacteria din mai multe direcții. Această abordare este folosită mai ales în infecțiile severe, precum cele provocate de bacterii multirezistente, cum ar fi Acinetobacter baumannii sau Klebsiella pneumoniae.

Imunoterapia reprezintă o altă metodă de combatere a rezistenței bacteriilor la antibiotice, folosind anticorpi monoclonali care ajută sistemul imunitar să recunoască și să distrugă bacteriile rezistente.

Prevenția are și ea un rol cheie în controlul infecțiilor cu bacterii rezistente. Aceasta include igiena riguroasă, izolarea pacienților infectați în spitale, utilizarea rațională a antibioticelor și vaccinarea, acolo unde este posibil.

Alte informații despre bacteriile rezistente la antibiotice

Unele bacterii sunt rezistente la mai multe antibiotice; acestea sunt cunoscute ca bacterii multirezistente și printre cele mai periculoase se numără:

  • enterobacteriaceae multirezistente: sunt bacterii din tractul digestiv răspunzătoare de un număr mare de infecții (Escherichia coli și Klebsiella pneumoniae);
  • staphylococcus aureus rezistent la meticilină: sunt bacili de tuberculoză multirezistenți, care provoacă infecții nosocomiale.

În cazuri extrem de rare, bacteriile pot fi rezistente la toate antibioticele disponibile, ceea ce face imposibil tratamentul. 

Bibliografie

  1. World. “WHO Updates List of Drug-Resistant Bacteria Most Threatening to Human Health.” Who.int, World Health Organization: WHO, 17 May 2024, www.who.int/news/item/17-05-2024-who-updates-list-of-drug-resistant-bacteria-most-threatening-to-human-health.  Accessed 24 Apr. 2025.
  2. WHO. WHO Bacterial Priority Pathogens List, 2024. 2024.
  3. “Antibiotics vs. Bacteria: Fighting the Resistance.” Medlineplus.gov, 2018, medlineplus.gov/medlineplus-videos/antibiotics-vs-bacteria-fighting-the-resistance/.  Accessed 24 Apr. 2025.
  4. Mancuso, Giuseppe, et al. “Bacterial Antibiotic Resistance: The Most Critical Pathogens.” Pathogens, vol. 10, no. 10, 12 Oct. 2021, p. 1310, pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC8541462/, https://doi.org/10.3390/ pathogens10101310. Accessed 24 Apr. 2025.
  5. Clinic, Cleveland. “Antibiotic Resistance: What Is It, Complications & Treatment.” Cleveland Clinic, 6 Sept. 2023, my.clevelandclinic.org/health/articles/21655-antibiotic-resistance. Accessed 24 Apr. 2025.
  6. Clinic, Cleveland. “Bacteria: Definition, Types, Benefits, Risks & Examples.” Cleveland Clinic, 6 Dec. 2022, my.clevelandclinic.org/health/articles/24494-bacteria. Accessed 24 Apr. 2025.
  7. “Antibiotic Resistance.” Institut Pasteur, 3 Sept. 2024, www.pasteur.fr/en/medical-center/disease-sheets/antibiotic-resistance.  Accessed 24 Apr. 2025.

Solicită o programare

Aici puteți să solicitați o programare pentru serviciile noastre de oriunde vă aflați, fără telefon și fără vizită în clinică. 

Analizele cu bilet de trimitere în decontare cu Casa de Asigurări de Sănătate se recoltează doar în baza unei programări prealabile.


Pasul 1

Detaliile Pacientului



Pasul 2

Detaliile Programării