Când este nevoie de un aparat auditiv?

Cum funcționează aparatul auditiv?

Un microfon captează sunetele, dispozitivul le procesează și le amplifică, apoi le transmite în ureche.  Aparatele auditive digitale pot fi reglate pe frecvențele pe care persoana cu deficiențe le aude mai greu și pot avea setări pentru diferite medii sonore.

Alegerea și reglarea aparatului se face după o evaluare a auzului, în funcție de tipul și gradul de insuficiență auditivă, dar și de nevoile persoanei care-l solicită. Aparatul nu restabilește complet auzul normal, dar îl poate îmbunătăți considerabil, precum și înțelegerea vorbirii celorlalți.

Ce grad de pierdere a auzului necesită aparat auditiv

Audiograma poate determina modul în care sunt percepute sunetele pe diferite frecvențe, dar nu există o valoare unică pentru toți pacienții care să arate dacă o persoană are nevoie de aparat auditiv. Specialistul care realizează audiograma va ține cont și de tipul pierderii de auz și de dificultățile întâmpinate în viața de zi cu zi și de profesia pacientului.  De exemplu, o persoană cu pierdere auditivă ușoară poate înțelege bine o conversație într-o cameră liniștită, dar poate avea probleme într-un restaurant sau când vorbesc mai multe persoane deodată.

Unele persoane pot avea nevoie de aparat chiar dacă pierderea auzului este ușoară. Recomandarea o face specialistul, ținând cont de rezultatele testelor, de nevoile și de preferințele persoanei.

Ce tipuri de aparate auditive există

Aparatele auditive se diferențiază în funcție de locul în care sunt purtate, dimensiune, puterea de amplificare și tehnologiile integrate. Alegerea unui model depinde în principal de tipul și gradul pierderii de auz, dar și de anatomia urechii, dexteritatea utilizatorului și preferințele legate de confort și aspect.

În funcție de modul de purtare, principalele tipuri de aparate auditive sunt:

• Aparate auditive retroauriculare (BTE) – componenta principală se află în spatele urechii și este conectată printr-un tub la o piesă care se fixează în ureche. Aceste modele pot fi utilizate pentru diferite grade de pierdere a auzului, inclusiv pentru forme severe sau profunde, în funcție de puterea aparatului.
• Aparate auditive cu receptor în ureche (RIC/RITE) – au o componentă de dimensiuni reduse poziționată în spatele urechii, conectată printr-un fir subțire la receptorul amplasat în conductul auditiv. Pot fi potrivite pentru diferite grade de pierdere a auzului, în funcție de configurația și puterea receptorului.
• Aparate auditive intraauriculare (ITE) – sunt realizate pentru a se potrivi anatomiei urechii și se fixează în pavilionul urechii sau în conductul auditiv. În această categorie intră și modelele intracanal (ITC), complet intracanal (CIC) sau invizibile în canal (IIC), care diferă prin dimensiune și adâncimea la care sunt poziționate.

Unele modele includ funcții suplimentare, precum reducerea zgomotului de fundal, microfoane direcționale care favorizează perceperea vorbirii dintr-o anumită direcție sau sisteme de diminuare a feedbackului acustic, perceput ca un fluierat. Aceste tehnologii pot îmbunătăți confortul auditiv în anumite situații, dar eficiența lor depinde de mediul sonor și de caracteristicile pierderii de auz.

Aparatele auditive pot fi diferențiate și după sursa de alimentare. Unele funcționează cu baterii care trebuie înlocuite periodic, în timp ce altele sunt reîncărcabile. Există și modele care permit conectarea prin Bluetooth la dispozitive compatibile, pentru transmiterea apelurilor telefonice sau a altor conținuturi audio direct în aparatul auditiv.

Implant cohlear vs. aparat auditiv

Aparatul auditiv și implantul cohlear sunt dispozitive care ajută persoanele cu pierdere de auz să perceapă sunetele și să comunice mai ușor, însă funcționează diferit și sunt recomandate în situații distincte.

Aparatul auditiv captează sunetele din mediul înconjurător, le procesează și le amplifică în funcție de nevoile utilizatorului. Acesta valorifică auzul rezidual și poate fi recomandat pentru diferite grade de pierdere auditivă. Se poartă în ureche sau în spatele acesteia, nu necesită intervenție chirurgicală și poate fi reglat pe baza rezultatelor audiogramei.

Implantul cohlear, în schimb, transformă sunetele în semnale electrice care stimulează direct nervul auditiv, ocolind celulele senzoriale afectate din cohlee. Dispozitivul este alcătuit dintr-o componentă internă, montată prin intervenție chirurgicală, și un procesor extern. Poate fi recomandat persoanelor cu pierdere auditivă severă sau profundă, dar și în anumite cazuri de pierdere auditivă mai puțin severă, atunci când aparatele auditive nu asigură o înțelegere suficientă a vorbirii.

O altă diferență importantă privește procesul de adaptare. În cazul aparatului auditiv, acesta presupune reglaje și o perioadă de acomodare cu sunetele amplificate. Implantul cohlear necesită, pe lângă intervenția chirurgicală, activarea și programarea procesorului, urmate de reabilitare auditivă pentru învățarea interpretării semnalelor sonore.

Niciunul dintre dispozitive nu restabilește auzul normal, iar rezultatele diferă în funcție de cauza și durata pierderii auditive, de particularitățile individuale și de procesul de reabilitare. Alegerea între cele două soluții se face în urma unei evaluări ORL și audiologice, care stabilește în ce măsură persoana poate beneficia de fiecare dispozitiv.