Audiograma: în ce constă, indicaţii, contraindicaţii

Tipuri de audiogramă

Există diferite tipuri de audiograme, fiecare având scopuri diagnostice specifice. Sunt utilizate în mod curent două tipuri principale și anume audiograma tonală și audiograma vocală.

Audiograma tonală

O audiogramă tonală rezultă din audiometria cu ton pur, un test care măsoară cele mai slabe tonuri pe care o persoană le poate auzi la frecvențe selectate, de obicei cuprinse între 250 Hz și 8000 Hz. În timpul testului, tonurile sunt redate prin căști, iar persoana indică momentul în care aude fiecare sunet. Rezultatele sunt reprezentate grafic, cu frecvența pe axa orizontală și intensitatea (în decibeli) pe axa verticală. Acest tip de audiogramă ajută la determinarea gradului și configurației pierderii auzului.

Audiograma vocală

Audiometria vocală evaluează capacitatea unei persoane de a detecta și înțelege vorbirea, iar de obicei, include două componente:

• pragul de recunoaștere a vorbirii - intensitatea minimă la care vorbirea poate fi recunoscută în 50% din cazuri;
• scorul de recunoaștere a cuvintelor - evaluează cât de bine pot fi înțelese cuvintele la un nivel de ascultare confortabil.

Aceste teste oferă informații despre impactul funcțional al pierderii auzului asupra comunicării.

Când este recomandată audiograma

Audiogramele sunt recomandate în următoarele situații:

• dificultăți de auz;
• expunerea la zgomote puternice;
• modificări bruște ale auzului;
• tinitus persistent;
• probleme de echilibru sau vertij;
• afecțiuni medicale care afectează auzul (cum ar fi diabetul sau bolile cardiovasculare);
• antecedente familiale de pierdere a auzului.

Recomandări înainte de investigaţie

Pregătirea pentru o audiogramă este simplă, dar respectarea anumitor instrucțiuni poate contribui la obținerea unor rezultate precise:

• verificarea stării de sănătate a urechilor - este important ca urechile să fie libere, fără exces de cerumen sau infecții, deoarece aceste probleme pot influența acuratețea testului; în caz de suspiciuni, se recomandă consultarea unui medic înainte de efectuarea audiogramei;
• informarea cu privire la medicație - audiologul trebuie informat despre orice medicamente administrate, în special cele care pot avea efecte asupra auzului;
• evitarea zgomotelor puternice - se recomandă evitarea expunerii la zgomote intense cu cel puțin 24 de ore înainte de test, pentru a preveni alterarea temporară a pragului auditiv;
• odihnă adecvată - un somn odihnitor contribuie la o mai bună concentrare în timpul testului, favorizând obținerea unor rezultate fiabile.

Cum se interpretează rezultatele audiogramei

Interpretarea unei audiograme implică înțelegerea modului în care pragurile auditive sunt reprezentate grafic pentru diferite frecvențe și intensități:

• înțelegerea graficului audiogramei - axa orizontală (axa X) reprezintă frecvența sunetului (înălțimea sunetului) în hertzi (Hz), de la joasă (125 Hz) la înaltă (8000 Hz); axa verticală (axa Y) indică intensitatea sunetului (volumul) în decibeli (dB), de la slab (-10 dB) în partea de sus la puternic (120 dB) în partea de jos;
• interpretarea pragurilor auditive - fiecare punct de pe audiogramă indică cel mai slab sunet care poate fi auzit la o frecvență specifică; gradul de pierdere a auzului este clasificat pe baza acestor praguri astfel: audiogramă normală (auz normal): 0–25 dB, pierdere ușoară: 26–40 dB, pierdere moderată: 41–55 dB, pierdere moderat severă: 56–70 dB, pierdere severă: 71–90 dB, pierdere profundă: peste 90 dB;
• simboluri și identificarea urechilor - audiogramele utilizează simboluri specifice pentru a indica răspunsurile fiecărei urechi: urechea dreaptă (conducere aeriană): „O”, urechea stângă (conducere aeriană): „X”, urechea dreaptă (conducere osoasă): „<”, urechea stângă (conducere osoasă): „>”; aceste simboluri ajută la diferențierea între pragurile de conducere aeriană și osoasă, facilitând identificarea tipului de pierdere auditivă;
• determinarea tipului de pierdere auditivă (prin compararea rezultatelor conducerii aeriene și osoase) - pierdere auditivă de conducere, pierdere auditivă senzorială, pierdere auditivă mixtă.