Ce este strabismul?
Strabismul este o afecțiune oculară în care ochii nu sunt aliniați corect. În condiții normale, cei șase mușchi care controlează mișcarea ochilor lucrează împreună și îndreaptă ambii ochi în aceeași direcție. În cazul strabismului, acești mușchi au probleme în a controla mișcarea și nu pot păstra alinierea oculară normală.
Alinierea greșită poate fi permanentă sau poate apărea numai atunci când persoana este obosită, bolnavă sau a citit mult, ori a lucrat aproape în fața ochilor.
Îndreptarea corectă a ochilor este importantă pentru a evita diplopia (vederea dublă), pentru o bună percepție a profunzimii și pentru a preveni vederea slabă. Când ochii nu sunt aliniați, creierul primește două imagini diferite. La început, acest lucru poate provoca vedere dublă și confuzie, dar cu timpul creierul va învăța să ignore imaginea de la ochiul afectat. Netratat, strabismul poate duce la reducerea permanentă a vederii.
Strabismul apare cu precădere la copii. Premisa că această stare va fi depășită de la sine este greșită, pentru că afecțiunea se poate agrava fără tratament.
Și adulții pot avea ochii aliniați necorespunzător, din cauze generale precum accidente vasculare cerebrale, diabet, boli tiroidiene, anevrisme, tumori cerebrale, traumatisme craniene cu pareze de nervi cranieni, după operații de cataractă, glaucom sau dezlipire de retină.
Tipuri de strabism
Strabismul poate fi de mai multe tipuri, în funcție de diferite criterii:
- aspect: orizontal
- esotropie: ochiul se întoarce spre interior;
- exotropie: ochiul se întoarce spre exterior;
- vertical
- hipertropie: ochiul este îndreptat în sus;
- hipotropie: ochiul este îndreptat în jos;
- combinat - combinația celor două.
- frecvență:
- intermitent (tranzitoriu): se întâmplă doar uneori;
- constant: se întâmplă tot timpul.
- după ochiul afectat:
- unilateral: întotdeauna la același ochi;
- alternant: uneori la un ochi, alteori la celălalt.
- după nervii implicați:
- al treilea nerv cranian: paralizie oculomotorie;
- al patrulea nerv cranian: paralizie oblică superioară;
- al șaselea nerv cranian: paralizie abducens.
- Pseudostrabismul
Uneori, copii par a avea un strabism convergent pentru că au baza nasului mai lată și este necesar un consult oftalmologic.
Medicii pot folosi, de asemenea, termeni mai specifici pentru a descrie unele tipuri de strabism:
- esotropie acomodativă: apare, de obicei, la copiii mici, care sunt hipermetropi, adică văd obiectele îndepărtate mai bine decât pe cele apropiate. Deoarece abilitatea de a focaliza este influențată de locul în care sunt îndreptați ochii, efortul suplimentar de focalizare necesar pentru a menține obiectele îndepărtate în focalizare clară poate face ca ochii să se întoarcă spre interior;
- exotropie intermitentă: un ochi se deplasează uneori spre exterior, în timp ce celălalt rămâne concentrat. Ochii pot schimba poziția sau același ochi poate rătăci de fiecare dată;
- esotropia congenitală: apare la sugari, înainte de vârsta de șase luni, fără hipermetropie. Unul sau ambii ochi se pot întoarce spre interior.
