Cum se efectuează antibiograma
Antibiograma se efectuează după stabilirea diagnosticului etiologic prin izolarea culturii pure şi identificarea agentului patogen.
Există două metode prin care se determină sensibilitatea germenilor microbieni la antibiotic:
Metoda difuzimetrică Kirby-Bauer, calitativă, cea mai utilizată
Este o metodă simplă şi rapidă, care permite determinarea spectrului de sensibilitate a microorganismelor, folosindu-se de tehnica discurilor impregnate cu antibiotic.
Respectarea cerinţelor generale ale standardizării testelor de sensibilitate, standardul CLSI (Institutul pentru Standarde de Laborator Clinic) trebuie să atenueze variaţiile legate de mediul de cultură, inocul, incubaţie, stabilitatea substanţelor test, controlul calităţii.
Metoda disc-difuzimetrică este una dintre cele mai vechi abordări ale testelor de sensibilitate antimicrobiană şi rămâne una dintre cele mai utilizate metode de testare de rutină a sensibilităţii la antibiotice în laboratoarele clinice.
Este potrivită pentru testarea majorităţii agenţilor patogeni bacterieni, inclusiv cei mai pretenţioşi, şi nu necesită echipamente speciale.
Principiu: o cantitate de substanţă antimicrobiană este depusă pe suprafaţa unui mediu de cultură agarizat, preînsămânţat cu bacteria testată. Două fenomene se produc concomitent: difuzarea antibioticelor şi creşterea bacteriană.
Indicaţii: este metoda uzuală pentru enterobacteriacee, pseudomonade şi înrudite, stafilococi, streptococi, enterococi, specii de Haemophillus şi Neisseria.
Procedură: se însămânţează în tubul cu bulion nutritiv (sau ser fiziologic) inoculul prelevat cu ansă sterilă din circa 3-5 colonii pure, individualizate, reprezentative pentru bacteria testată, corespunzător unei turbidităţi etalon de 0.5 Mc Farland:
- placa Mueller-Hinton este însămânţată cu această suspensie bacteriană;
- discurile cu substanţe antimicrobiene (microcomprimatele de antibiotice) se depun pe suprafaţa mediului Mueller-Hinton însămânţată;
- plăcile sunt apoi incubate la 37 grade C pentru 16-18 h;
- controlul de calitate: testează pe altă placă Mueller-Hinton, în aceleaşi condiţii, tulpina de referinţă adecvată;
- după perioada de incubare corespunzătoare, se face citirea şi interpretarea rezultatelor.
Metoda diluţiilor (MIC=concentraţia minimă inhibitorie), cantitativă, mai rar utilizată
Antibiograma prin metoda microdiluţiilor se realizează prin stabilirea concentraţiei minime inhibitorii şi este metoda de referinţă pentru testarea sensibilităţii la antibiotic, fiind utilizată şi pentru calibrarea altor metode, inclusiv metoda difuzimetrică.
În practica laboratorului de microbiologie se recurge mai rar la baterii de teste care fac în acelaşi timp şi identificarea şi antibiograma prin metoda diluţiilor. Se mai folosesc sisteme automate, cu ajutorul cărora se identifică şi se testează sensibilitatea la antibiotic prin metoda diluţiilor într-un timp scurt, 18-24 ore (Ex. Vitek2).
Tehnici folosite pentru antibiograma prin metoda diluţiilor:
- tehnica diluţiilor în agar, micro şi macrometodă;
- tehnica diluţiilor în bulion;
- tehnica punctelor de ruptură;
- testul E.
