Antibiograma: Ce este şi ce rol are această tehnică de laborator
Ce este antibiograma și ce rol are
Antibiograma este o tehnică a laboratorului de microbiologie prin care se stabileşte sensibilitatea/rezistenţa unei tulpini bacteriene la anumite antibiotice testate. Este o etapă importantă a oricărui examen bacteriologic pozitiv în care s-a izolat şi identificat o anumită tulpină bacteriană, etapă în care se va stabili dacă aceasta este sensibilă, intermediar sensibilă sau rezistentă la acţiunea antibioticelor testate.
Scopul principal al antibiogramei este acela de a oferi medicului clinician antibioticele potrivite pentru a trata eficient infecţia.
Testarea cu acurateţe a sensibilităţii la antibiotice este una dintre cele mai importante proceduri de laborator în ceea ce priveşte managementul bolilor infecţioase.
Principiul de bază al antibiogramei constă în capacitatea antibioticelor de a avea efect bacteriostatic (împiedică multiplicarea bacteriană) sau efect bactericid (de a omorî bacteriile).
Antibiograma are următoarele roluri importante:
- oferă informaţii clare medicului clinician pentru selectarea celor mai active antibiotice faţă de tulpina bacteriană testată;
- oferă ajutor în decizia terapeutică;
- asigură supravegherea epidemiologică a rezistenţei bacteriene, adică va orienta ulterior antibioticoterapia;
- permite compararea fenotipurilor de rezistență a tulpinilor bacteriene implicate în infecțiile asociate.
Când este recomandată antibiograma
Recomandarea uzuală pentru efectuarea antibiogramei este atunci când se suspicionează o infecţie bacteriană ce poate avea diverse localizări. Semnele şi simptomele unei infecţii pot fi:
- febră, frisoane, alterarea stării generale;
- durere, înroşirea şi umflarea anumitor zone;
- disfuncţia unor organe.
Testarea sensibilităţii la antibiotice a tulpinilor bacteriene se face pe colonii pure, izolate şi identificate din diferite tipuri de produse patologice, în funcţie de localizarea infecţiei:
- prelevate din tractul respirator superior sau inferior: exsudate faringiene, exsudate nazale, lichid bronhoalveolar, lavaj bronşic, puroi în otite şi sinuzite, spută;
- prelevate din tractul genito-urinar: secreţii vaginale, secreţii uretrale, spermoculturi, uroculturi;
- prelevate osteo-articular, cateter, lichide de puncţie;
- coproculturi, secreţii purulente tegumentare, secreţii conjunctivale;
- lichid cefalo-rahidian;
- sânge pentru hemoculturi în septicemii.
Cum se efectuează antibiograma
Antibiograma se efectuează după stabilirea diagnosticului etiologic prin izolarea culturii pure şi identificarea agentului patogen.
Există două metode prin care se determină sensibilitatea germenilor microbieni la antibiotic:
Metoda difuzimetrică Kirby-Bauer, calitativă, cea mai utilizată
Este o metodă simplă şi rapidă, care permite determinarea spectrului de sensibilitate a microorganismelor, folosindu-se de tehnica discurilor impregnate cu antibiotic.
Respectarea cerinţelor generale ale standardizării testelor de sensibilitate, standardul CLSI (Institutul pentru Standarde de Laborator Clinic) trebuie să atenueze variaţiile legate de mediul de cultură, inocul, incubaţie, stabilitatea substanţelor test, controlul calităţii.
Metoda disc-difuzimetrică este una dintre cele mai vechi abordări ale testelor de sensibilitate antimicrobiană şi rămâne una dintre cele mai utilizate metode de testare de rutină a sensibilităţii la antibiotice în laboratoarele clinice.
Este potrivită pentru testarea majorităţii agenţilor patogeni bacterieni, inclusiv cei mai pretenţioşi, şi nu necesită echipamente speciale.
Principiu: o cantitate de substanţă antimicrobiană este depusă pe suprafaţa unui mediu de cultură agarizat, preînsămânţat cu bacteria testată. Două fenomene se produc concomitent: difuzarea antibioticelor şi creşterea bacteriană.
Indicaţii: este metoda uzuală pentru enterobacteriacee, pseudomonade şi înrudite, stafilococi, streptococi, enterococi, specii de Haemophillus şi Neisseria.
Procedură: se însămânţează în tubul cu bulion nutritiv (sau ser fiziologic) inoculul prelevat cu ansă sterilă din circa 3-5 colonii pure, individualizate, reprezentative pentru bacteria testată, corespunzător unei turbidităţi etalon de 0.5 Mc Farland:
- placa Mueller-Hinton este însămânţată cu această suspensie bacteriană;
- discurile cu substanţe antimicrobiene (microcomprimatele de antibiotice) se depun pe suprafaţa mediului Mueller-Hinton însămânţată;
- plăcile sunt apoi incubate la 37 grade C pentru 16-18 h;
- controlul de calitate: testează pe altă placă Mueller-Hinton, în aceleaşi condiţii, tulpina de referinţă adecvată;
- după perioada de incubare corespunzătoare, se face citirea şi interpretarea rezultatelor.
Metoda diluţiilor (MIC=concentraţia minimă inhibitorie), cantitativă, mai rar utilizată
Antibiograma prin metoda microdiluţiilor se realizează prin stabilirea concentraţiei minime inhibitorii şi este metoda de referinţă pentru testarea sensibilităţii la antibiotic, fiind utilizată şi pentru calibrarea altor metode, inclusiv metoda difuzimetrică.
În practica laboratorului de microbiologie se recurge mai rar la baterii de teste care fac în acelaşi timp şi identificarea şi antibiograma prin metoda diluţiilor. Se mai folosesc sisteme automate, cu ajutorul cărora se identifică şi se testează sensibilitatea la antibiotic prin metoda diluţiilor într-un timp scurt, 18-24 ore (Ex. Vitek2).
Tehnici folosite pentru antibiograma prin metoda diluţiilor:
- tehnica diluţiilor în agar, micro şi macrometodă;
- tehnica diluţiilor în bulion;
- tehnica punctelor de ruptură;
- testul E.
Interpretarea rezultatelor antibiogramei difuzimetrice
După perioada de incubare corespunzătoare, se realizează citirea şi interpretarea antibiogramei difuzimetrice:
- se examinează cu atenţie plăcile Mueller-Hinton însămânţate, urmărind pânza de creştere bacteriană uniformă şi zonele clare, circulare, de inhibiţie a creşterii bacteriene din jurul antibioticelor testate;
- se măsoară, cu o riglă sau cu un şubler, diametrele zonelor de inhibiţie a creşterii bacteriene şi se notează, în milimetri, valorile obţinute pentru fiecare antibiotic în parte;
- aceste diametre se compară cu diametrele stabilite de standardele internaţionale (EUCAST, CLSI);
- dacă valoarea măsurată a diametrului de inhibiţie este mai mare decât diametrul critic superior, atunci tulpina bacteriană este sensibilă la antibioticul respectiv;
- dacă valoarea măsurată a diametrului de inhibiţie este mai mică decât diametrul critic inferior, atunci tulpina bacteriană este rezistentă la antibioticul respectiv;
- dacă valoarea măsurată a diametrului de inhibiţie este situată între cele două diametre critice (superior şi inferior), atunci tulpina bacteriană este intermediar sensibilă la antibioticul respectiv.
Conform Comitetului European pentru Testarea Sensibilităţii la Antibiotice (EUCAST) al Societăţii Europene de Boli Infecţioase şi Microbiologie Clinică, sunt stabilite anumite definiţii:
- bacterii sensibile: sunt acele bacterii pentru care s-a demonstrat că răspund unui regim terapeutic standard, atunci când sunt implicate într-o infecţie;
- bacterii rezistente: sunt acele bacterii pentru care este foarte puţin probabil să existe un răspuns la tratamentul antibiotic, chiar la doze maxime din acesta;
- bacterii intermediar sensibile: se situează între cele sensibile şi cele rezistente, infecţiile cauzate de acestea răspund variabil, cu posibilitatea de a reacţiona dacă antibioticul este concentrat la locul infecţiei sau dacă se creşte doza.
Solicită o programare
Aici puteți să solicitați o programare pentru serviciile noastre de oriunde vă aflați, fără telefon și fără vizită în clinică.
Analizele cu bilet de trimitere în decontare cu Casa de Asigurări de Sănătate se recoltează doar în baza unei programări prealabile.
Articole din aceeași categorie
Tipuri de teste alergologice: ce trebuie să știi
Alergiile pot apărea la orice vârstă, iar poluarea şi praful din marile oraşe sunt factori favorizanţi pentru dezvoltarea lor. Astfel, aproximativ 15% din populaţia Europei manifestă o alergie, procent aflat în creştere de la un an la altul.Alergia apare în momentul în care sistemul imun...
Strănutul - cauze, mecanism și curiozități
Strănutul este un gest reflex care apare ca răspuns natural al organismului la apariția unui element care irită sau gâdilă interiorul nasului. Poate apărea din diverse motive, cum ar fi ca efect al unei reacții alergice, al unei infecții virale, al schimbării de temperatură sau ca reacți...
Cârcelul la picior: cauze și remedii
Crampele musculare, altfel numite și cârcei, sunt o afecțiune comună și, de obicei, inofensivă, în care mușchii piciorului devin brusc rigizi și dureroși. Cel mai des apar cârcei la pulpa picioarelor, dar nu este exclus să se formeze un cârcel și în alte zone, cum ar fi la coapse....