Tipuri de teste alergologice: ce trebuie să știi

Despre alergii şi mecanismul de reacţie a organismului

Alergiile pot apărea la orice vârstă, iar poluarea şi praful din marile oraşe sunt factori favorizanţi pentru dezvoltarea lor. Astfel, aproximativ 15% din populaţia Europei manifestă o alergie, procent aflat în creştere de la un an la altul.

Alergia apare în momentul în care sistemul imunitar al unei persoane reacționează exagerat la o substanță inofensivă din mediul înconjurător, denumită alergen, pe care organismul o percepe drept un potenţial pericol.

Alergenii sunt bine tolerați de persoanele sănătoase. La unii oameni, însă, sistemul imunitar poate declanşa o reacție de hipersensibilitate în momentul în care intră în contact cu aceşti alergeni și poate genera inflamații la nivelul pielii, sinusurilor, căilor respiratorii sau sistemului digestiv. În momentul în care sistemul imun reacţionează, se produce un anticorp numit imunoglobulina E (IgE), responsabil de iniţierea eliberării de histamină, principalul mediator al reacţiilor alergice.

Din punct de vedere clinic, reacțiile alergice pot varia de la pacient la pacient, începând cu manifestări minore, precum rinita sau dermatita atopică, până la unele severe, respectiv anafilaxie, afecțiune capabilă să pună viața pacientului în pericol.

În ceea ce privește tipologia substanţelor alergene, ele pot varia şi pot fi:

• aeropurtate, inhalate (acarienii, părul de animale, mucegaiurile, polenurile de graminee, buruieni și arbori);
• alimentare (proteinele din lapte, ou, soia, grâu, nuci, pește, susan, crustacee);
• medicamentoase;
• de contact;
• veninurile de insecte.

Diagnosticare alergiilor

Pentru un diagnostic cât mai precis al alergiilor, medicii urmează trei pași:

1. anamneza, sau discuția faţă în faţă cu pacientul - este extrem de importantă deoarece, în cadrul acesteia, medicul va adresa pacientului întrebări despre simptome și posibile cauze, despre istoricul medical personal și familial, despre tipurile de medicamente administrate, stilul de viață şi obiceiurile alimentare;
2. examenul fizic - dacă medicul bănuieşte o alergie, va acorda o atenție deosebită verificării urechilor, ochilor, nasului, gâtului, pieptului și pielii;
3. efectuarea de teste alergologice.

Principalele teste care se pot efectua în diagnosticul de alergie sunt testarea in vitro şi testarea cutanată.

Testarea cutanată

Testarea alergologică cutanată presupune expunerea directă a pielii la acţiunea unor substanţe, numite alergeni, implicate în declanşarea alergiilor, şi observarea semnelor unei reacţii alergice locale.

Testarea cutanată este cea mai comună şi implică trei tipuri de teste:

1. Testul cutanat prin înţepare (prick test)

   Presupune introducerea unei mici cantităţi de alergeni în suprafața pielii, prin înţepare fină cu o lansetă. Testul nu este dureros şi poate fi efectuat atât la adulți, cât și la copiii, inclusiv la sugari. Rolul lui este de a identifica alergiile cauzate de expunerea la polen, praf, puf, mucegai şi alimente.

2. Testul cutanat intradermic

   Acest test este util pentru a identifica alergia la medicamente ori veninuri de insecte. În cadrul lui, alergenele sunt injectate în pielea brațului.

3. Testul cutanat patch

   Testul cutanat patch folosește alergenul aplicat pe un plasture care se va lipi apoi pe piele. Rezultatul va fi citit după 2-5 zile. Utilitatea lui regăsește în cazul pacienților diagnosticați cu dermatită alergică, la care se dorește identificarea agentului cauzator (vopsea de păr, diferite metale, substanţe dezinfectante, parfumuri ori componente din creme, cauciucuri, conservanți, medicamente).

Procedura de testare

Primul pas în realizarea testării cutanate este dezinfectarea cu alcool a locului de testare. Se va marca apoi, cu un stilou, locul de amplasare a fiecărui alergen, tocmai pentru a putea fi identificate corect rezultatele. Testele vor fi aplicate pe aspectul volar al antebrațului, la cel puțin 2–3 cm de încheietura mâinii și de fosele antecubitale (îndoitura cotului), la o distanța de cel puțin 2 cm unul faţă de celălalt. În cazul sugarilor, testele pot fi aplicate și la nivelul părții superioare a spatelui.

O picătură din fiecare soluție de testare va fi plasată pe suprafața pielii şi, cu ajutorul unei lanțete (un tip special de ace) metalice sterile cu vârf mic, ascuțit, se vor introduce extractele alergenice în suprafața pielii, prin aplicarea unei presiuni ferme (fără a cauza sângerare).

O persoana este desemnată alergică dacă apar, în decurs de 15 - 20 de minute de la aplicare, mâncărime locală și o înroşire a pielii la locul înțepăturii.

Pentru a vedea dacă pielea reacționează, pe lângă alergenele selectate a fi testate, vor fi testate și două substanțe suplimentare denumite controale:

• un control negativ, reprezentat de glicerină sau ser fiziologic, care nu ar trebui să provoace niciun fel de reacție;
• un control pozitiv, reprezentat de histamină (o substanță care, în general, ar trebui să inducă un răspuns la nivelul pielii, respectiv o iritație). În cazul în care nu se obține nicio reacție la histamină, testarea pe piele poate fi dificilă sau greu de interpretat.

Când este recomandată şi ce riscuri prezintă

Testarea cutanată este cel mai uzat tip de analiză pentru diagnosticarea rapidă şi precisă a diferitelor tipuri de alergii, precum rinita alergică, astmul cu componentă alergică, dermatita atopică, alergiile alimentare, medicamentoase și cele induse de veninurile de insecte.

În ceea ce privește riscurile, testul cutanat prick este unul destul de sigur. În cazul acestei testări, reacțiile alergice sistemice severe raportate au fost rare. Totuşi, este de preferat să fie efectuat într-o unitate medicală dotată cu echipament de urgență adecvat și medicamente disponibile.

Măsuri suplimentare de precauție trebuie luate în momentul în care se testează un aliment sau un medicament asociat cu debutul anafilaxiei. Tocmai de aceea, în cazul pacienților cu anafilaxie severă, este de dorit să se solicite, ca prim pas, dozarea anticorpilor IgE specifici. De asemenea, unii pacienți, în special cei care iau un beta-blocant sau un inhibitor al enzimei de conversie a angiotensinei (IECA), pot prezenta un risc mai mare din cauza răspunsului mai mic la epinefrină, substanţă care ar putea fi necesară pentru a trata o reacție alergică sistemică.

Testarea cutanată presupune oprirea unor medicamente care ar putea interfera cu rezultatele. În această categorie se regăsesc antihistaminicele, antidepresivele, corticosteroizii orali, inhibitorii de calcineurină, unele medicamente indicate în tratarea bolilor gastrice și, bineînțeles, corticosteroizii locali, dacă ne raportăm la aria de testare. Pentru acuratețea testului, medicul poate sfătui pacientul, în funcție de medicația existentă, să o întrerupă pentru o perioadă de 7-14 zile.

Sarcina reprezintă o contraindicație în realizarea testelor de alergie, existând o mică posibilitate să apară o reacție alergică sistemică ce ar putea provoca contracții uterine sau ar putea necesita utilizarea epinefrinei despre care se crede că declanşează constricția arterei ombilicale.

Testarea cutanată poate fi greu de efectuat în cazul pacienților:

• cu afecțiuni severe ale pielii, precum psoriazisul sau eczemele severe: din cauza suprafeţei cutanate mari afectate, este posibil să nu existe suficientă piele sănătoasă pentru realizarea determinării;
• diagnosticați cu dermografism: pielea este foarte reactivă la atingere;
• cu boli cronice, cum ar fi insuficiența renală sau cancerul: gradul de reactivitate al testelor cutanate poate fi unul scăzut.

Avantajele testării cutanate

Testarea cutanată pentru diagnosticarea alergiei are ca principale avantaje:

• aflarea pe loc a rezultatului;
• rapiditatea testării - durează maximum 30 de minute, cu excepţia testării cutanate patch unde este nevoie de 48 de ore pentru a obţine un rezultat concludent;
• nu este dureroasă.