Ce să nu mănânci dacă ai probleme cu glanda tiroidă?

Rolul iodului în producerea hormonilor tiroidieni

Iodul reprezintă elementul-cheie cu ajutorul căruia se sintetizează hormonii tiroidieni (T3 și T4). Necesarul zilnic de iod la adult este de aproximativ 150 μg. În anumite condiții fiziologice (pubertate, sarcină, lactație), necesarul crește până la 300 μg. La femeile însărcinate și cele care alăptează este necesar un aport mai mare de iod (fie prin dietă, fie prin administrarea unor suplimente, precum iodura de potasiu sau unele vitamine speciale pentru sarcină care conțin și iod).

Atât lipsa, cât și excesul de iod (peste 1000 μg/zi) pot afecta funcționarea glandei tiroide. În cazul unui deficit de iod, tiroida încercă să compenseze mărindu-se în volum, și iar astfel apare gușa. Deficitul sever poate duce la hipotiroidism la adult și cretinism la copii.

Carenta de iod apare în zonele montane și submontane, printr-un efect de spălare a iodului, iar România are un astfel de relief în mare parte din suprafața sa (deoarece cantitatea de iod din sol este foarte mică, produsele vegetale și de la animalele din aceste zone conțin puțin iod). Ca urmare, în 2001, în țara noastră, 30 de județe erau declarate endemice pentru lipsa de iod. În anul 2002 a intrat în vigoare în România legislația privind iodarea universală a sării, ce prevedea iodarea sării destinate consumului uman, cu 20 mg de iod la 1 kg de sare, aplicată cu caracter obligatoriu în industria alimentară, la iodarea pâinii, din anul 2004.

Un calcul rapid arată că, pentru un consum de 5 g de sare pe zi (doza zilnică maximă recomandată), aportul de iod este de 100 µg. Se recomandă cumpărarea sării iodate ambalate în pungi rezistente la apă, cu data fabricației sau a expirării menționată pe ambalaj. După expirare, concentrația de iod scade mult. Sarea iodată se păstrează în cutii închise, ferită de soare și de apă. Se recomandă adăugarea sării la sfârșitul preparării mâncării, deoarece iodul din sare se pierde în timpul fierberii.

Surse alimentare de iod

Alimentele procesate și produsele de panificație reprezintă o sursă importantă de iod, deoarece sunt preparate folosind sare iodată. Astfel, concentrația lor de iod variază în funcție de cantitatea de sare folosită.

Alimentele cele mai bogate în iod, în mod natural, sunt:

• peștii marini și fructele de mare (somonul, morunul, langustele, homarul, scoicile, stridiile, algele marine) - aceste alimente au concentrații de iod cuprinse între 50 și 300 µg/100g;
• peștii de apă dulce - au concentrații mai mici de iod decât cei de apă sărată;
• produsele animale - pot constitui o sursă de iod, în funcție de cantitatea de iod din sol/vegetație (deci, mai bogate în iod în zonele de lângă mare sau câmpie și mai sărace în iod în zonele de munte și în cele submontane). Din cauza utilizării pe scară largă de către crescători a unor substanțe dezinfectante sau a unor suplimente alimentare care conțin iod în cantitate mare, concentrațiile de iod din carne, produse lactate sau ouă pot atinge valori de 50–100 micrograme la 100 de grame;
• fructele și legumele - conțin, în general, o cantitate mică de iod. Cea mai mare concentrație de iod se găsește în spanac, ciuperci sau nuci – până la 20 µg/100g.

Excesul de iod

Excesul de iod apare, de obicei, după administrarea unor medicamente bogate în iod (de exemplu substanțe de contrast iodate pentru investigații radiologice sau suplimente alimentare din alge marine). Majoritatea persoanelor care ingerează cantități mari de iod rămân eutiroidiene; unele persoane, însă, în special cele care anterior au fost deficitare, dezvoltă hipertiroidie.

În mod paradoxal, excesul de iod poate inhiba sinteza hormonilor tiroidieni și poate duce la gușă și hipotiroidism. În principiu, în hipertiroidism este de evitat aportul excesiv de iod, deoarece acesta poate accentua dezechilibrul. Deci, alimentația pentru hipertiroidism nu trebuie să conțină o cantitate mare de iod. Foarte importantă este, de asemenea, evitarea medicamentelor cu iod.

Dieta cu o cantitate mică de iod se recomandă și pacienților cu cancer tiroidian, timp de 2–3 săptămâni înainte de tratamentul cu iod radioactiv (acesta deoarece, prin eliminarea iodului din alimentație, resturile tiroidiene vor deveni avide de iod și iodul radioactiv va avea o eficiență mai mare).

Alimente gușogene (care trebuie evitate)

Dacă medicul endocrinolog te-a diagnosticat cu o afecțiune a tiroidei, este indicat să eviți următoarele alimente:

Legumele crucifere

Legumele din familia crucifere sunt binecunoscute drept gușogene. Acestea includ:

• varză;
• broccoli;
• conopidă;
• gulie;
• varză de Bruxelles;
• varza kale.

Ele conțin anumite substanțe, numite tiocianați, care blochează preluarea iodului de către tiroidă. Efectul gușogen este mai accentuat atunci când aceste legume sunt utilizate în stare crudă și mai ales atunci când există și un aport deficitar de iod. Dar, având în vedere faptul că folosirea lor are numeroase efecte benefice, se recomandă prepararea acestora la aburi (fapt care duce la scăderea concentrației de tiocianați) și mărirea cantității de iod consumate.

Aspartamul

Aspartamul, un îndulcitor artificial, ar putea declanșa boli tiroidiene autoimune (tiroidita Hashimoto, boala Basedow-Graves) la persoanele predispuse. Această teorie se bazează pe potențialul aspartamului de a afecta echilibrul hormonal și de a influența răspunsul imun. Deși sunt necesare mai multe studii pentru a confirma această legătură, persoanele care au probleme cu glanda tiroidă ar putea considera prudentă limitarea consumului de produse care conțin aspartam.

Soia și produsele derivate

Soia nefermentată este bogată în izoflavone, care au, de asemenea, acțiune gușogenă, și conține cantități mari de acid fitic și oxalic, care împiedică absorbția mineralelor (calciu, magneziu, cupru, fier, zinc). Soia nefermentată și produsele derivate (laptele de soia, tofu, concentratele proteice din soia, chiftelele, șnițelele, crenvurștii, produsele dedicate copiilor, laptele pentru bebeluși) pot duce la hipotiroidism sau pot agrava un hipotiroidism existent, mai ales dacă sunt consumate în cantități mari și în prezența unui deficit de iod. Așadar, din lista alimentelor pentru hipotiroidism, cele pe bază de soia ar trebui să lipsească.

De asemenea, izoflavonele din soia pot interfera cu absorbția medicamentelor tiroidiene, de aceea este recomandat ca medicația să se administreze cu cel puțin 4 ore înainte sau după consumul de produse din soia. Produsele din soia fermentată (Natto, tempeh, miso, sos de soia tradițional) au o cantitate de izoflavone mai mică și, deci, o acțiune gușogenă mai mică.