Boala Basedow-Graves

Cauze

Ca și tiroidita Hashimoto, boala Basedow-Graves face parte din grupul tiroiditelor autoimune. În mod normal, sistemul imun produce anticorpi care ne protejează, atacând bacterii, virusuri sau substanțe străine. În cazul bolilor autoimune, sistemul imun produce anticorpi care atacă propriile structuri (autoanticorpi). În tiroidita autoimună, autoanticorpii sunt direcționați contra unor componente din glanda tiroidă.

În general, există o predispoziție genetică pentru boala Basedow-Graves, iar persoanele care dezvoltă această afecțiune au cazuri de tiroidită autoimună în familie.

De asemenea, s-a observat că există factori de mediu care contribuie la declanșarea bolii:

• lezarea tiroidei prin iradiere sau prin injecții cu etanol (folosite uneori ca tratament pentru nodulii tiroidieni);
• tratamentul cu medicamente ce modifică activitatea sistemului imun (ex: substanțe folosite în tratamentul infecției HIV);
• fumatul;
• stresul (este recunoscut ca factor declanșator și agravant al bolilor autoimune).

Simptome

Pacienții cu boala Basedow-Graves pot prezenta numeroase semne și simptome, deoarece hormonii tiroidieni produc efecte la nivelul întregului organism:

• scădere în greutate, pe fondul unui apetit păstrat, chiar mărit (rar, în aproximativ 10% din cazuri, este posibil ca pacientul cu hipertiroidism să prezinte creștere în greutate);
• tranzit intestinal accelerat – cu scaune dese, dar de consistență normală;
• tremor;
• transpirații excesive;
• căderea părului;
• mâncărime la nivelul întregului corp;
• palpitații (inima bate mai repede, chiar în repaus, și uneori neregulat);
• umflătură la nivelul gâtului (tiroida mărită);
• nervozitate, insomnie;
• stare de oboseală nejustificată;
• înroșire a feței constantă sau la emoții și la schimbări de temperatură;
• intoleranță la cădură sau o toleranța mai mare la frig (pacientul se îmbracă mai subțire, nu se mai învelește noaptea);
• exoftalmie unilaterală sau bilaterală (ochii sunt mai proeminenți); pot fi prezente și alte semne oculare: lacrimi, senzație de nisip în ochi, lumina deranjează, vedere dublă, înroșirea ochilor, pleoape umflate, scăderea vederii;
• tulburări de ciclu menstrual (fie întârzieri ale menstrei sau menstre care vin mai devreme, modificarea cantității de sânge pierdută la menstră), infertilitate, mărirea sânilor (la bărbați).

Tratament

Scopul tratamentului este reducerea cantității de hormoni tiroidieni din corp. Există trei modalități prin care se poate face acest lucru:

Administrarea de medicamente care blochează activitatea tiroidei

De obicei, toți pacienții diagnosticați cu hipertiroidism primesc medicamente antitiroidiene. Tratamentul va fi început cu doze mai mari și, în funcție de rezultate, va fi redus treptat la o doză mai mică, de întreținere, care trebuie menținută cel puțin șase luni, ideal 12-18 luni. S-a observat că, dacă tratamentul este întrerupt prea devreme, există un risc mare ca boala să revină.

Reacțiile adverse la aceste medicamente pot fi alergia, durerile articulare, afectarea hepatică, scăderea numărului de globule albe (cu risc de infecții). Dacă în timpul tratamentului apar febra sau durerile în gât este necesară o hemogramă pentru a verifica nivelul globulelor albe.

De obicei, durează 7-10 zile până se instalează efectul medicamentelor antitiroidiene, așa că pacientul va primi și medicamente betablocante, care reduc efectele hipertiroidismului (scad tremorul, reduc pulsul, tensiunea arterială, anxietatea) și eventual medicamente sedative (pentru reducerea stării de agitație, a nervozității sau a insomniei).

Chiar dacă se dorește efectuarea unui tratament radical (administrare de iod radioactiv sau intervenție chirurgicală), pacientul trebuie mai întâi echilibrat cu medicație. Abia după normalizarea analizelor hormonale se poate efectua operația sau administra iod radioactiv.

Administrarea de iod radioactiv, care „arde” tiroida

Administrarea de iod radioactiv este o modalitate simplă și relativ lipsită de complicații de a trata hipertiroidismul. Procedura constă în administrarea pe cale orală a unei pastile de iod radioactiv; aceasta va fi asimilată de tiroidă, pe care o va distruge treptat.

Este posibil ca doza de iod radioactiv să fie prea mică și, în acest caz, hipertiroidismul va persista, fiind necesară o repetare a procedurii la 6-12 luni.

În general, la câțiva ani după acest tratament, apare hipotiroidismul: tiroida este distrusă complet și este necesar tratament cu hormon tiroidian toată viața.

Administrarea de iod radioactiv nu poate fi utilizată la copii și la femeile însărcinate sau care alăptează și, de asemenea, este de evitat la pacienții care au afectare oculară severă (uneori, poate agrava simptomele).

Printre complicațiile acestei proceduri se numără: ușoară durere la nivelul gâtului, creștere a hormonilor tiroidieni (tranzitoriu) sau apariția/ agravarea simptomelor oculare.

Scoaterea tiroidei prin operație (tiroidectomie)

Intervenția chirurgicală (tiroidectomia totală sau subtotală) are relativ puține riscuri, dacă este efectuată de un chirurg cu experiență în chirurgia tiroidei. Riscurile asociate acestei intervenții sunt:

• riscuri legate de anestezia generală;
• scăderea calcemiei cu simptome de spasmofilie. De obicei, este prezentă doar în primele două săptămâni după operație, dar în unele cazuri este definitivă și pacientul va necesita tratament cu calciu și vitamina D3 în doze foarte mari toată viața (hipoparatiroidism iatrogen);
• risc de pierdere a vocii (tranzitorie sau, foarte rar, permanentă - prin afectarea nervului laringeu recurent, care trece pe lângă tiroidă).

După operație va fi necesar tratament cu hormon tiroidian toată viața.

Tiroidectomia este indicată la pacienții care, chiar dacă au luat mulți ani medicație, prezintă în continuare hipertiroidie, la pacienții care nu pot lua medicație (au reacții adverse) sau iod radioactiv, au guși foarte mari sau au și noduli tiroidieni.

Tratamentul bolii Basedow-Graves presupune și tratarea oftalmopatiei tiroidiene. Din fericire, la 90% dintre pacienți, afectarea oculară este minimă. Foarte rar apar forme severe de oftalmopatie, cu ieșirea ochilor din orbite, vedere dublă sau pierderea vederii. Simptomele oculare pot să apară înainte, după sau odată cu hipertiroidismul.

Pentru a preveni agravarea oftalmopatiei este necesară, în primul rând, reglarea hormonilor tiroidieni. Ochiul nu trebuie suprasolicitat, se fac pauze dacă se lucrează mult la calculator, se folosesc ochelari/ ecran antireflex și se evită expunerea la lumină puternică, prin utilizarea ochelarilor de protecție.

În formele ușoare se pot folosi lacrimi artificiale ziua și geluri care hidratează ochiul pe timpul nopții.

În cazul formelor severe se poate utiliza:

• corticoterpia: sub formă de pastile sau, cu eficiență mai mare, sub formă de perfuzii; pe durata tratamentului se va mânca fără sare. Acest tratament poate să determine retenție de lichide, creștere în greutate, depresie, insomnie, ulcer, creșteri ale tensiunii, glicemii mari;
• radioterapie: folosită doar în formele severe. Constă în iradierea cu raze X a ochilor. Poate duce, în timp, la cataractă, afectarea retinei, pierderea vederii;
• chirurgie pentru decompresie orbitală: se poate face pentru decomprimarea nervului optic, atunci când nu există răspuns la corticoterapie în una-două săptămâni sau atunci când ochii sunt foarte proeminenți (nu se mai închid complet și din acest motiv apar uscăciune și leziuni pe cornee). Uneori, după această intervenție, poate să apară strabismul (vedere dublă).

În majoritatea cazurilor, oftalmopatia are o fază activă (de aproximativ un an). Ulterior devine inactivă, dar modificările apărute în faza activă pot să persiste. Corticoterapia este folosită doar în faza activă, ulterior nu va avea efect, iar chirurgia pentru corectarea strabismului și exoftalmiei se efectuează în faza inactivă a bolii.

Un alt aspect important în tratamentul bolii Basedow-Graves îl reprezintă regimul. În hipertiroidism sunt interzise alimentele bogate în iod (sare de masă iodată, fructe de mare, pește oceanic, alge de mare, nuci verzi) și suplimentele proteice derivate din alge marine (laminaria, kelp).

De asemenea, trebuie evitat consumul de excitante: alcool, cafea, ceai negru, alte băuturi cu cofeină, băuturi energizante, ciocolată.

Aceste restricții sunt importante mai ales în fazele inițiale ale bolii, până când tiroida se echilibrează.

Cu excepția acestor restricții, alimentația în hipertiroidism trebuie să fie una echilibrată, care să includă proteine de calitate și micronutrienți (seleniu, zinc, calciu, vitamina D).

Complicații

Dacă nu este tratat, hipertiroidismul poate duce la:

• afectarea inimii: fibrilație atrială cu risc de formare de cheaguri și accident vascular cerebral, insuficiență cardiacă;
• pierdere de os cu apariția osteoporozei și a fracturilor;
• afectarea ochilor cu pierderea vederii, vedere dublă, ochi ieșiți din orbite (exoftalmie);
• criză tireotoxică: poate să apară la pacienți cu hipertiroidie netratată după infecții, stres sau după operații. Este cauzată de eliberarea bruscă în sânge a unei cantități mari de hormoni tiroidieni și, dacă nu este tratată adecvată, duce la deces.

Autor

Dr. Parlog-Cristian Ana-Loredana

Medic Primar Endocrinologie