Culoarea urinei: ce semnifică și când ar trebui să apelezi la medic

09 Decembrie 2025
Autor: Echipa medicală MedLife
Trei mostre de urina de culori diferite, asezate pe o masa, cu un medic in fundal.

Urina reprezintă unul dintre principalii produși de excreție ai organismului, rezultat al procesului de filtrare a sângelui de către rinichi. Acest lichid conține substanțe reziduale și toxine pe care organismul le elimină pentru a menține echilibrul intern și sănătatea generală. Încă din antichitate, s-a observat că aspectul urinei - culoarea, mirosul, consistența și cantitatea - poate oferi indicii valoroase despre funcționarea organismului. Culoarea urinei este unul dintre indicatorii importanți ai sănătății generale.

Ce culoare are urina normală?

Culoarea normală a urinei este galben pai și se datorează unor substanțe pigmentate - urobilină și bilirubină - eliminate odată cu substanțele toxice și reziduurile metabolice ale organismului. 

Nuanțele de culoare ale urinei pot fi influențate, în primul rând, de cantitatea de lichide consumate în 24 de ore - nuanțele deschise (urina galben pal) indică o hidratare optimă, în timp ce urina galben-închis sau portocalie sugerează deshidratarea. Pe lângă nivelul de hidratare, culoarea urinei mai poate fi influențată și de eliminarea unor substanțe exogene precum: medicamente, pigmenți alimentari, substanțe de contrast etc.

De ce se schimbă culoarea urinei?

Modificările culorii urinei pot fi cauzate de alimente, medicamente sau afecțiuni medicale. Unele alimente și suplimente pot schimba temporar culoarea sau mirosul urinei, iar anumite medicamente pot face același lucru. Modificările persistente sau asociate cu durere, febră ori oboseală pot semnala probleme de sănătate și necesită consult medical.

Ce afecțiuni poate semnala culoarea urinei?

Culoarea urinei poate oferi informații valoroase despre starea de sănătate a unei persoane. Modificările de culoare ale urinei pot indica, totuși, o serie de posibile afecțiuni care trebuie investigate:

  • Hiperhidratare sau deshidratare;
  • Icter;
  • Exces de beta-caroten;
  • Afecțiuni hepatice;
  • Hematurie;
  • Infecții bacteriene;
  • Probleme metabolice;
  • Porfirie;
  • Infecții urinare;
  • Calculi renali sau vezicali.

Urina transparentă

Numită și urină incoloră, aceasta apare dacă se elimină apă în cantitate mare din organism. Urina transparentă poate apărea, în mod normal, în contextul unui consum crescut de lichide (peste 2 litri/zi) sau în contextul ingerării unei cantități mari de apă într-un interval scurt de timp. Acesta din urmă este un mecanism normal de echilibrare a lichidelor din organism și nu reprezintă manifestarea vreunei afecțiuni specifice aparatului urinar.

La pacienții cunoscuți cu boli cardiovasculare (hipertensiune arterială, insuficiență cardiacă etc.), urina deschisă la culoare sau chiar transparentă poate să apară în urma unor tratamente diuretice care stimulează eliminarea de apă din organism.

Uneori, urinările frecvente, cu urină transparentă, în cantitate mare, însoțite de senzație de sete permanentă, pot sugera prezența unei afecțiuni intrinseci a rinichiului (nefropatii interstițiale, insuficiență renală acută etc.) sau a unei afecțiuni endocrine (diabet zaharat, diabet insipid etc.).

Urina de culoare galben deschis

Urina normală este compusă din apă, într-o proporție de peste 95%, și substanțe reziduale precum: creatinină, uree, bilirubină, urobilinogen (rezultate din reacțiile metabolice ale organismului), electroliți (sodiu, potasiu, clor etc.). Urina de culoare galben deschis reflectă un consum normal de lichide (aproximativ 2 litri/zi), variațiile acesteia reflectând starea de hidratare a organismului.

Urina de culoare galben închis

Culoarea galben închis a urinei reflectă o creștere a concentrației urinei datorată unui consum scăzut de lichide. Culoarea urinei dimineața: de cele mai multe ori, urina este foarte galbenă la culoarea din cauza aportului scăzut sau chiar a absenței lichidelor de pe parcursul serii și al nopții. În cursul zilei, această culoare a urinei poate apărea în urma unui consum scăzut de lichide sau a pierderii de lichide prin alte surse (transpirație, respirație etc), ceea ce sugerează ca ar trebui să consumăm mai multe lichide.

Urina de culoarea chihlimbarului sau a mierii

Această urină mai închisă la culoare apare frecvent în deshidratări datorate ingestiei scăzute de lichide ori prin pierderi abundente de lichide (arsuri, stări febrile prelungite, peritonite etc). În aceste cazuri, aportul de lichide (prin ingestie sau perfuzabil) trebuie completat cu administrarea de săruri și electroliți.

Urina portocalie

Poate apărea datorită unor forme severe de deshidratare a organismului dar și ca urmare a eliminării, în exces, a unor pigmenți biliari. Urina portocalie apare frecvent în afecțiuni ale ficatului (hepatite acute sau cronice), ale căilor biliare (calculi ai căilor biliare principale, tumori - colangiocarcinom) sau ale pancreasului (cancerul de cap de pancreas) și sunt însoțite de colorarea în galben a pielii și a mucoaselor (icter). 

În sumarul de urină predomină prezența bilirubinei și a urobilinogenului deși celelalte componente pot fi în limite normale. În acest caz sunt necesare investigații gastroenterologice suplimentare.

Urina portocalie mai poate fi asociată și cu consumul unor vitamine, cum ar fi B2 sau B12, sau al anumitor medicamente.

Urina roz

Urina de culoare roz poate fi sugestivă pentru prezența unui colorant eliminat pe cale urinară sau a unor sângerări de mică intensitate în tractul urinar. Colorarea în roz a urinei se poate produce după consumul de fructe și legume precum afinele, sfecla roșie, rubarbă, etc. dar și în contextul consumului unor medicamente.

Urina roșie

Urina roșie poate apărea frecvent în contextul consumului unor fructe și legume ce pot elibera coloranți naturali roșii, dar cel mai frecvent poate să apară în urma sângerărilor în tractul urinar.

Hematuria (urina cu sânge) este un semn clinic foarte important ce poate sugera existența unei afecțiuni urinare sau a unei afecțiuni conexe aparatului urinar. Acest semn este necaracteristic unei maladii a tractului urinar, putând să apară în contextul prezenței unor formațiuni tumorale ale aparatului urinar, al litiazei urinare, al unor infecții urinare (cistită hemoragică), în contextul unor afecțiuni renale (nefropatii) sau după traumatisme ale aparatului urinar. Alte cauze ale hematuriei mai pot fi tratamentele anticoagulante sistemice care pot produce sângerări spontane la nivelul tractului urinar. Din cauza multitudinii de factori etiologici, se consideră că hematuria reprezintă o urgență de diagnostic, iar tratamentul se recomandă în funcție de afecțiunea principală. La femei, urina roșiatică poate fi confundată cu sângerările genitale (metroragie). De aceea este importantă diferențierea celor două semne pentru a investiga cât mai amănunțit cauza sângerării.

Alte cauze medicale ale urinei roșii mai pot fi afecțiuni hemolitice precum: porfiria, talasemia, deficitul de glucozo-6-fosfat dehidrogenază, sindromul nutcracker sau reacțiile transfuzionale.

Urina verde

Ce înseamnă urina verde? Urina verde poate apărea din mai multe cauze. Consumul excesiv de legume verzi sau alimente cu anumiți coloranți artificiali este una dintre ele. De asemenea, numeroase medicamente, inclusiv antidepresive și antiinflamatoare, conțin albastru de metilen sau diverși coloranți care pot face urina verde.

Urina de culoare verde poate apărea și în cazul infecțiilor urinare cu Pseudomonas aeruginosa, al tulburărilor genetice precum hipercalcemia benignă familială sau boala Hartnup, dar și în afecțiuni hepatice, cum este hepatita.

Urina albastră

Urina de culoare albastră apare după ingestia prelungită de albastru de metil odată cu concentrarea acestei substanțe în urina, dar și în cazul altor medicamente cu excreție urinara ce pot produce acest pigment.

Urina violet

În cazul persoanelor cu leziuni ale coloanei vertebrale, tranzitul intestinal este semnificativ încetinit, ceea ce determină o persistență a triptofanului în organism. Odată ce acesta ajunge în intestinul gros, determină o reacție cu flora bacteriană locală și generează pigmenți albaștri și roșii, care se combină în urină dându-i nuanța violet.

Urina maro închis sau neagră

Culoarea maro închis sau neagră a urinei apare în cazuri rare, frecvent după sângerări mai vechi ale tractului urinar, când cheagurile de sânge (restante în vezică urinară) încep să se dezintegreze.

Suplimentele de fier pentru corectarea anemiilor sau în contextul unor afecțiuni medicale: alcaptonurie, melanom malign metastatic, pot duce la apariția unei urine foarte închisă la culoare.

Consumul unor alimente precum fasolea fava, rubarba sau aloe poate, de asemenea, determina această modificare de culoare a urinei. Anumite medicamente, inclusiv cele pentru prevenirea și tratarea malariei, constipației, colesterolului ridicat sau convulsiilor, precum și unele antibiotice și relaxante musculare, pot închide culoarea urinei.

Afecțiuni medicale precum boli ale ficatului sau rinichilor, infecții urinare sau hemoragiile interne pot provoca, de asemenea, urină maro. Exercițiile fizice extreme pot duce la leziuni musculare care provoacă urină maro închis sau de culoarea ceaiului, uneori asociată cu afectarea rinichilor.

Recipient medical cu urina pentru analize si test de pH

Urina albă

Urina albă poate apărea în mai multe afecțiuni ale aparatului urinar. Eliminarea în exces a sărurilor de calciu (hipercalciurie), oxalat, fosfați, poate produce urină de culoare albă.

În afecțiuni nefrologice, eliminarea în exces a proteinelor prin urină sau eliminarea de limfă în urină (chilurie) poate produce colorarea acesteia în alb.

În infecțiile severe ale tractului urinar poate apărea o încărcătura foarte abundentă de bacterii, leucocite (celule albe) și alte celule ale sedimentului urinar care pot produce o urină albă foarte densă (piurie).

Însă există și infecții atipice ale tractului urinar care pot produce urină de culoare albă, precum: infecția cu Candida albicans (candidurie), tuberculoza urinară (eliminarea de cazeum prin urină).

Factori de risc

Modificările de culoare ale urinei pot reprezenta un semn foarte important pentru diagnosticul unor afecțiuni ale aparatului urinar și ale altor sisteme conexe acestuia. Ignorarea acestor semne, în absența escaladării lor, poate produce evoluția silențioasă a unor afecțiuni ale aparatului urinar fără a putea fi diagnosticate la timp. 

De aceea, ori de câte ori se observa o modificare de culoare a urinei, este indicat ca pacientul să se adreseze unui medic urolog pentru o consultație. După discuția cu pacientul, medicul va efectua o examinare clinică și o ecografie de aparat urinar și va putea recomanda apoi o serie de analize. Pentru diagnosticul complet al modificărilor urinare, sumarul de urină și urocultura sunt de importanță majoră.

Când e recomandat să consulți un specialist?

Consultarea unui specialist este esențială atunci când apar simptome sau modificări de sănătate care nu pot fi explicate prin cauze evidente sau care persistă în timp. Iată câteva situații în care este recomandat să ceri ajutor medical:

  • Modificări persistente ale culorii urinei: dacă observi o schimbare bruscă a culorii urinei care durează mai mult de câteva zile, în special dacă urina devine roșie, brună sau violet, este important să consulți un medic. Aceste culori pot indica prezența sângelui sau alte probleme de sănătate care necesită evaluare.
  • Există și alte simptome care însoțesc schimbarea culorii urinei: dacă modificările culorii urinei sunt însoțite de alte simptome, cum ar fi: dureri abdominale sau de spate, febră sau frisoane, dificultăți la urinare (durere, senzație de usturime, frecvență crescută), urină cu un miros puternic sau neplăcut, oboseală extremă sau slăbiciune, pierdere inexplicabilă în greutate.
  • Dacă ai un istoric medical personal de afecțiuni renale, hepatice sau urologice, sau dacă există un istoric familial de aceste probleme, este recomandat să consulți un medic la prima apariție a simptomelor.
  • Dacă analizele de urină de rutină indică prezența proteinelor, sângelui, cristale sau infecții, un specialist ar trebui să fie consultat pentru a evalua rezultatele și pentru a stabili un plan de tratament.
  • Orice durere persistentă la nivelul abdomenului sau al spatelui, în special în zona rinichilor, care nu dispare, ar trebui investigată. Aceste dureri pot indica probleme, cum ar fi pietrele la rinichi sau infecții.
  • Dacă ai fost supus unei intervenții chirurgicale sau unui tratament pentru o afecțiune urologică sau renală, este important să continui să colaborezi cu medicul pentru a monitoriza recuperarea și a evita complicațiile.
  • Dacă ai încercat remedii la domiciliu sau tratamente fără prescripție medicală pentru a ameliora simptomele și nu observi nicio îmbunătățire, este timpul să consulți un specialist pentru a evalua situația.

Consultarea unui specialist este un pas important în menținerea sănătății. Fiecare modificare semnificativă a culorii urinei sau a simptomelor asociate ar trebui să fie luată în serios. Nu ezita să ceri ajutor medical, deoarece diagnosticarea timpurie și intervenția adecvată pot îmbunătăți considerabil prognosticul și calitatea vieții! La MedLife găsești medici buni, care îți pot spune exact ce înseamnă culoarea urinei și dacă reprezintă sau nu un motiv de îngrijorare.

Întrebări frecvente despre culoarea urinei

Care este culoarea urinei în infecții urinare?

În infecțiile urinare, urina poate fi tulbure sau verde-albăstruie, iar uneori poate avea un miros puternic și neplăcut. De asemenea, poate conține urme de sânge, ceea ce o face să capete nuanțe roz sau roșii. Schimbările de culoare sunt adesea însoțite de urinări frecvente și senzație de arsură la urinare.

Care este culoarea urinei în hepatită?

În hepatită, urina poate avea inițial o nuanță verde, apoi poate deveni portocalie sau chiar maro-închis. Acest lucru se datorează acumulării bilirubinei în sânge, care nu mai este filtrată eficient de ficat. Adesea, urina colorată este însoțită de îngălbenirea pielii și a ochilor (icter) și alte simptome precum oboseală, greață sau dureri abdominale.

Cum se schimbă culoarea urinei în sarcină?

În sarcină, culoarea urinei se poate schimba din cauza modificărilor hormonale și a creșterii volumului de sânge, ceea ce poate influența hidratarea și concentrația urinei. De obicei, urina rămâne galben pal, dar poate deveni mai închisă dacă viitoarea mamă nu consumă suficiente lichide. De asemenea, infecțiile urinare, mai frecvente în sarcină, pot provoca urină tulbure sau cu miros neplăcut, caz în care este nevoie de consult medical.

Ce înseamnă culoare chihlimbar la urină?

Urina de culoare chihlimbar sau a mierii indică, de obicei, deshidratare moderată sau pierderi crescute de lichide din organism. Această nuanță mai închisă apare și după febră prelungită, arsuri sau alte afecțiuni care determină eliminarea apei și electroliților. În astfel de cazuri, hidratarea adecvată este esențială pentru a readuce urina la o culoare normală.

Ce alimente schimbă culoarea urinei?

Mai multe alimente pot schimba temporar culoarea urinei. De exemplu, sfecla roșie, rubarba și murele pot da urinei nuanțe roz sau roșii, iar morcovii pot provoca o culoare portocalie. Legumele verzi, precum spanacul sau kale, pot da un ușor ton verde. De asemenea, alimentele cu coloranți artificiali pot modifica temporar culoarea urinei.

Bibliografie

  1. “Urine Color: What It Says about Your Health.” Cleveland Clinic, 8 Nov. 2021, https://health.clevelandclinic.org
  2. Watson, Kathryn. “Urine Colors Explained.” Healthline, Healthline Media, 27 Jan. 2022, www.healthline.com
  3. “Urine Color - Symptoms and Causes.” Mayo Clinic, 2020, www.mayoclinic.org
  4. Akhilesh Kumar Singh, et al. “Differentials of Abnormal Urine Color: A Review.” ResearchGate, 21 Oct. 2014, www.researchgate.net
  5. ”Why Is My Pee Green?”, Verywell Health, 2025, www.verywellhealth.com/green-pee-5272140.

Solicită o programare

Aici puteți să solicitați o programare pentru serviciile noastre de oriunde vă aflați, fără telefon și fără vizită în clinică. 

Analizele cu bilet de trimitere în decontare cu Casa de Asigurări de Sănătate se recoltează doar în baza unei programări prealabile.


Pasul 1

Detaliile Pacientului



Pasul 2

Detaliile Programării