Cefalosporine: ce sunt, indicaţii, contraindicaţii

Ce sunt cefalosporinele

Cefalosporinele sunt un grup de antibiotice utilizate pentru tratarea mai multor tipuri de infecții bacteriene, cum ar fi cele ale pielii, plămânilor, urechilor, gâtului și tractului urinar. Acestea sunt adesea administrate atunci când alte antibiotice nu pot fi utilizate, în special dacă pacientul are o alergie. Cefalosporinele sunt medicamente disponibile sub formă de comprimate ce pot fi administrate pe cale orală, lichide sau injecții, iar medicii aleg tipul în funcție de gravitatea infecției și de localizarea acesteia în organism.

Tipuri de cefalosporine

Cefalosporinele sunt grupate în cinci „generații”, fiecare bazându-se pe cea precedentă pentru a viza diferite tipuri de bacterii și a trata infecții de gravitate variabilă. Iată lista cu cele cinci ,,generaţii” de cefalosporine:

Cefalosporine de primă generaţie

Acestea sunt cele mai eficiente împotriva coccilor gram-pozitivi, cum ar fi stafilococii și streptococii, cu activitate limitată împotriva bacteriilor gram-negative, cum ar fi E. coli, Proteus și Klebsiella. Se utilizează frecvent pentru infecții cutanate, pneumonie ușoară, infecții ale tractului urinar și profilaxie chirurgicală.

Cefalosporine de a doua generaţie

A doua generație tratează în continuare bacteriile comune, dar adaugă acoperire împotriva unor organisme care se găsesc adesea în plămâni, urechi și sinusuri. Acest lucru le face mai potrivite pentru infecțiile copilăriei sau problemele respiratorii.

Cefalosporine de a treia generaţie

A treia generație își concentrează acțiunea asupra bacteriilor mai rezistente, în special cele găsite în spitale. Acestea sunt utilizate atunci când infecțiile sunt mai grave sau mai profunde în organism.

Cefalosporine de generaţia a patra

A patra generație păstrează acțiunea largă a celei de-a treia, dar acționează și mai bine împotriva bacteriilor rezistente, inclusiv a tulpinilor care produc enzime pentru a rezista la multe antibiotice. Acestea sunt adesea alese pentru infecții severe sau dobândite în spital.

Cefalosporine de generaţia a cincea

A cincea generație este special concepută pentru a combate anumite bacterii persistente care rezistă la multe alte medicamente, inclusiv tulpini cunoscute pentru că provoacă infecții nosocomiale.

Fiecare generație de cefalosporine intensifică lupta împotriva bacteriilor mai rezistente și a infecțiilor mai complexe, tipurile mai noi fiind rezervate cazurilor cel mai dificil de tratat.

Când este contraindicată utilizarea cefalosporinelor

Cefalosporinele nu trebuie utilizate în cazul în care există o alergie cunoscută la acestea sau dacă cineva a avut o reacție alergică severă (cum ar fi anafilaxie sau erupții cutanate severe) la o clasă similară de antibiotice - ar putea reacționa din nou în mod negativ.

De asemenea, acestea nu sunt sigure pentru nou-născuții care au niveluri ridicate de bilirubină, deoarece anumite versiuni ale acestor medicamente pot interfera cu bilirubina și pot provoca probleme grave de sănătate. În plus, persoanele cu funcție renală sau hepatică foarte slabă, cu tulburări de sângerare sau cu antecedente de afecțiuni intestinale grave, cum ar fi colita, trebuie să le utilizeze cu precauție, deoarece medicamentele pot agrava aceste probleme.

În sarcină, deși sunt considerate sigure, trebuie administrate cu prudență și doar când sunt necesare (când se impune).

Care sunt efectele adverse posibile ale cefalosporinelor

Cefalosporinele sunt, în general, bine tolerate, dar pot provoca atât efecte adverse frecvente, cât și rare. Majoritatea pacienților prezintă disconfort gastrointestinal, cum ar fi greață, vărsături, diaree, dureri abdominale și indigestie - acestea sunt cele mai frecvente probleme raportate. În unele cazuri, tratamentul poate perturba flora intestinală normală și precipita diareea asociată cu Clostridium difficile sau colita pseudomembranoasă, care poate fi gravă.

O preocupare notabilă o reprezintă reacțiile alergice, care variază de la erupții cutanate ușoare sau urticarie până la anafilaxie rară, dar potențial letală. Au fost raportate și evenimente cutanate mai severe, inclusiv sindromul Stevens-Johnson și necroza epidermică toxică, în special la adulții în vârstă.

Când sunt administrate prin injecție, cefalosporinele pot provoca reacții locale, cum ar fi durere, tromboflebită sau inflamație. Efectele sistemice rare includ cefalee, amețeli, afte orale sau vaginale și modificări tranzitorii ale enzimelor hepatice, cum ar fi hepatita colestatică, în special cu ceftriaxonă, datorită dezvoltării nămolului biliar .

La persoanele cu insuficiență renală semnificativă sau cu antecedente de convulsii, doze mari sau acumularea anumitor cefalosporine pot duce la toxicitate SNC, inclusiv encefalopatie sau convulsii.

Anomaliile hematologice, cum ar fi eozinofilia, neutropenia, trombocitopenia sau anemia hemolitică, sunt rare. În plus, cefalosporinele care conțin o catenă laterală MTT/MTD pot interfera cu metabolismul vitaminei K, crescând riscul de sângerare și provocând reacții similare disulfiramului cu alcoolul.