Cistita la copii: Ce trebuie să știi

Ce este cistita

Cistita face parte din grupul mare al infecțiilor de tract urinar și reprezintă inflamația vezicii urinare. Ea poate fi de natură infecțioasă sau neinfecțioasă. Atunci când cauza este una infecțioasă, afecțiunea mai poartă denumirea de „infecție urinară joasă”.

La nou-născuți și sugari infecțiile urinare sunt întotdeauna înalte, adică cu afectare renală, febra fiind de cele mai multe ori singurul simptom.   

Pentru controale, tratamente și intervenții medicale realizate la cele mai înalte standarde, va așteptăm la Spitalul de Pediatrie MedLife. Medicii cu experiență și aparatura medicală performantă garantează cele mai bune rezultate, într-un mediu modern și prietenos cu cei mici.

Care sunt cauzele cistitei la copii

Cauzele diferă în funcție de natura afecțiunii.

Cauze infecțioase:

• virale – Adenovirus este cel mai recunoscut virus în apariția cistitelor;
• bacteriene – E.Coli în 85% din cazuri, Stafilococcus Saprofiticus, Proteus Mirabilis.

Cauze neinfecțioase: 

• chimice;
• medicamentoase;
• patologii vezicale sau genitale;
• diabet.

Diagnosticarea cistitei                            

Diagnosticul infecției de tract urinar la copil presupune parcurgerea următoarelor etape: suspiciunea clinică, colectarea unei probe de urină și analiza acesteia, investigații necesare precizării sediului ITU și complicațiilor asociate (laborator, imagistică).

Este foarte importantă și anamneza prin intermediul căreia medicul trebuie să afle dacă pacientul a mai prezentat în antecedente episoade de infecție urinară sau asocierea factorilor de risc. 

La domiciliu pot fi utilizate dipstick-urile urinare în vederea diagnosticării precoce. Ulterior, acestea trebuie confirmate prin examenul de urină și urocultură. Câteva interpretări în cazul dipstick-urilor:

• hematiile și proteinele nu sunt markeri ai infecției urinare;
• deși prezența de leucocite și nitriti sunt sugestive pentru infecție, nitritii nu sunt produși de toate bacteriile, deci absența lor nu exclude infecția;
• leucocitele pot fi absente la debutul infecției, ele singure nu pot confirma diagnosticul, leucocitele mai apar și în alte boli febrile;
• sunt mai puțin folosite la nou-născut și sugar - de cele mai multe ori rezultatele sunt fals negative.

Recoltarea probei de urină

Pentru recoltarea la sugar și la copilul mic, zona genito-urinară trebuie curăţată cu apă şi săpun. În cazul băieţilor se decalotează şi se spală cu apă şi săpun şi glandul, apoi se şterge cu o compresă sterilă de la uretră către exterior. Părintele trebuie să se asigure că zona pubiană şi cea perineală sunt uscate. 

Pe zona genito-urinară se atașează ferm punga pediatrică de recoltare a urinei, astfel: se dezlipeşte banda protectoare din jumătatea inferioară a pungii şi se fixează porţiunea adezivă la nivelul perineului, astfel încât rectul să rămână în afara punguţei. Imediat după ce copilul urinează în punga de recoltare, aceasta se dezlipeşte şi se introduce în urocultor, se transporta în maximum 1.5 - 2 ore la laborator. În cazul nereușitei cu ajutorul pungutei pediatrice, recoltarea se poate face cu ajutorul unui cateter intravezical numai de către medicul specialist.

Recoltare la copilul mare se face direct în urocultor, primul jet se omite (acesta spălând uretra) și se recoltează de la mijlocul jetului. Nu atingeți urocultorul steril în interior!

Ce poți face pentru a preveni cistita la copii?

Cele mai bune modalități de prevenție a cistitei la copii sunt: 

• Atenția acordată igienei intime - în cazul sugarilor, scutecele trebuie schimbate des, iar copiii de vârstă mai mare trebuie învățați să se șteargă corect. Zona genitală trebuie curățată din față în spate, pentru a nu infecta urina cu germeni din flora fecală. Fetițele de varstă școlară trebuie să evite folosirea spumelor de baie și a săpunurilor cu foarte mult parfum, deoarece ele pot cauza iritații ale organelor genitale externe;
• Consumul suficient de lichide, în special apa - de evitat sucurile carbogazoase, ceaiurile reci, lichidele cu cofeină;
• Reamintiți copiilor să meargă frecvent la baie (la 3-4 ore) pentru o evacuare ritmică și completă a vezicii;
• Mărirea consumului de legume în stare proaspătă sau în preparate (mărar, patrunjel, lobodă, ștevie, praz, morcov, urzici, dovleac), bogate în flavonoide și vitamine (A, C, E), diuretice care elimină toxinele și cresc rezistența organismului;

De reținut:

• Semnele și simptomele infecției urinare pot fi nespecifice la sugar și copilul mic;
• Apelează de urgență la medic dacă cel mic dezvoltă febră fără o cauză evidentă;
• Testele dipstick sunt utile ca teste screening, dar prezența leucocitelor în urină trebuie confirmată prin urocultură care identifică germenele și ajută la alegerea antibioticului adecvat;
• Antibioticele orale sunt suficiente în cele mai multe cazuri, însă sugarii sub 6 luni și cu o stare generală alterată necesită spitalizare și administrarea antibioticelor intravenos;
• Infecțiile urinare tratate corect se vindecă complet. Netratate însă, mai ales la sugar și copilul mic, determină afectare renală cu cicatrici renale.