Cistita la copii: ce trebuie să știi?

Cistita la copii ce trebuie sa stii

Despre cistită

Cistita face parte din grupul mare al infecțiilor de tract urinar și reprezintă inflamația vezicii urinare. Ea poate fi de natură infecțioasă sau neinfecțioasă. Atunci când cauza cistitei este una infecțioasă, afecțiunea mai poartă denumirea de „infecție urinară joasă”.

La nou-născuți și sugari, infecțiile urinare sunt întotdeauna “înalte”, adică implică afectare renală, febra fiind, de cele mai multe ori, singurul simptom.  

Pentru controale, tratamente și intervenții medicale realizate la cele mai înalte standarde, vino la Spitalul de Pediatrie MedLife! Aici, ai acces la medici buni, cu experiență, care folosesc aparatură medicală performantă pentru a-ți oferi cele mai bune rezultate, într-un mediu modern și prietenos cu cei mici!

Cauzele cistitei la copii

Cauzele diferă în funcție de natura afecțiunii.

Cauze infecțioase:

  • virale - adenovirusul este cel mai frecvent implicat în apariția cistitelor;
  • bacteriene - E. coli în 85% din cazuri, Stafilococcus saprofiticus, Proteus mirabilis, Klebsiella și Enterococcus.

Cauze neinfecțioase:

  • chimice - iritația vezicii urinare poate fi cauzată de anumite substanțe iritante care intră în contact cu zona urogenitală, precum săpunurile parfumate, spumantele de baie, detergenții puternici folosiți la spălarea lenjeriei intime sau substanțele chimice din piscine;
  • medicamentoase - anumite medicamente pot irita direct mucoasa vezicii urinare și pot cauza o inflamație non-infecțioasă, cunoscută sub numele de cistită medicamentoasă sau chimio-indusă;
  • patologii vezicale sau genitale - unele anomalii structurale ale tractului urinar (reflux vezico-ureteral, stricturi uretrale) sau disfuncții ale vezicii urinare (vezică neurogenă, disfuncții de micțiune) pot duce la stagnarea urinei și iritație cronică sau la o predispoziție la infecții. De asemenea, iritațiile din zona genitală, cum ar fi vulvovaginita la fetițe, pot favoriza inflamația;
  • diabet - la copiii cu diabet zaharat, nivelurile ridicate de glucoză din urină (glicozurie) creează un mediu propice pentru creșterea bacteriilor.
cistita la copii ce trebuie sa stii

Factori de risc

Cei mai importanți factori de risc în apariția cistitei la copii sunt:

  • sexul feminin - fetițele sunt mai predispuse la cistite, în principal din cauza uretrei mai scurte;
  • o igienă necorespunzătoare - bacteriile de la nivelul pielii, vaginului, anusului intră prin uretră și se răspândesc în vezică, determinând inflamația și, implicit, infecția acesteia. Netratată, infecția poate ajunge la rinichi;
  • anomalii funcționale ale tractului urinar - tulburări funcționale ale vezicii urinare care nu permit golirea completă, tulburări sfincteriene, comportamentul retențional (în special la fetițe, care nu pot elimina urina în condiții improprii);
  • fimoza la băieței - în cazul în care prepuțul nu poate fi retras complet de pe gland, se creează un mediu propice acumulării de bacterii și secreții sub prepuț. Acest lucru poate favoriza infecțiile locale care, ulterior, pot cauza cistite;
  • malformații congenitale ale tractului urinar - reflux vezico-ureteral, hidronefroză, existența unui cateter vezical pe termen lung;
  • deficiențe de apărare nespecifice - un sistem imunitar slăbit sau anumite deficiențe locale de apărare (cum ar fi un deficit de IgA secretor la nivelul mucoaselor) pot face copilul mai vulnerabil la infecții. Alimentația la sân în primul an de viață poate fi considerată un factor de protecție;
  • hipotermia - expunerea prelungită la frig sau răcirea bruscă a zonei pelviene poate slăbi mecanismele locale de apărare ale tractului urinar, ceea ce favorizează apariția infecțiilor;
  • constipatia.

Simptomele cistitei la copii

Semnele și simptomele cistitei la copii pot fi nespecifice în unele cazuri, mai ales când se suprapun peste simptomele unei viroze (la sugar și copilul mic). Mergi imediat la doctor dacă observi sânge în urină sau dacă cel mic prezintă febră cu frison, vărsături, durere lombară sau abdominală, durere la urinat.

Simptome specifice nou-născutului și sugarului:

  • lipsa poftei de mâncare, până la refuzul alimentației;
  • încetinirea creșterii sau scădere ponderală;
  • iritabilitate;
  • plâns la urinat;
  • urină urât mirositoare;
  • febră aparent fara focar, diaree și vărsături.

Simptome specifice copilului mare:

  • usturime, arsură sau durere la urinat, asociind chiar inflamația peniană la băieței și vulvară la fetițe;
  • urinări frecvente, în cantitate redusă;
  • urină închisă la culoare, până la roșiatică, când există sânge în urină (hematurie), urât mirositoare;
  • durere în etajul abdominal inferior;
  • febră, greață și/sau vărsături;
  • letargie și deshidratare.

Diagnosticarea cistitei la copii

Diagnosticul infecției de tract urinar la copil presupune parcurgerea următoarelor etape:

  • suspiciunea clinică;
  • colectarea unei probe de urină și analiza acesteia (examen sumar de urina si urocultura);
  • investigații necesare precizării sediului ITU și a complicațiilor asociate (laborator, imagistică).

Este foarte importantă și anamneza prin intermediul căreia medicul trebuie să afle dacă pacientul a mai prezentat în antecedente episoade de infecție urinară sau asocierea factorilor de risc.

La domiciliu pot fi utilizate dipstick-urile urinare în vederea diagnosticării precoce. Ulterior, acestea trebuie confirmate prin examenul de urină și urocultură. Câteva interpretări în cazul dipstick-urilor:

  • hematiile și proteinele nu sunt markeri ai infecției urinare;
  • deși prezența de leucocite și nitriți sunt sugestive pentru infecție urinara, nitriții nu sunt produși de toate bacteriile, deci absența lor nu exclude infecția;
  • leucocitele pot fi absente la debutul infecției, ele singure nu pot confirma diagnosticul. Leucocitele mai apar și în alte boli febrile;
  • sunt mai puțin folosite la nou-născut și sugar - de cele mai multe ori rezultatele sunt fals negative.

Recoltarea probei de urină

Pentru recoltarea probei de urină la sugar și la copilul mic, zona genito-urinară trebuie curățată cu apă și săpun. În cazul băieților, se decalotează glandul și se spală cu apă și săpun, apoi se șterge cu o compresă sterilă de la uretră către exterior. Părintele trebuie să se asigure că zona pubiană și cea perineală sunt uscate.

Pe zona genito-urinară se atașează ferm punga pediatrică sterila de recoltare a urinei, astfel: se dezlipește banda protectoare din jumătatea inferioară a pungii și se fixează porțiunea adezivă la nivelul perineului, astfel încât rectul să rămână în afara punguței. Imediat după ce copilul urinează în punga de recoltare, aceasta se dezlipește și se introduce în urocultor, se transportă în maximum 1.5 - 2 ore la sediul laboratorului. În cazul nereușitei cu ajutorul punguței pediatrice, recoltarea se poate face cu ajutorul unui cateter intravezical, numai de către medicul specialist.

Recoltarea la copilul mare se face direct în urocultor. Primul jet se omite, deoarece acesta are rolul de a spăla uretra, iar proba se recoltează de la mijlocul jetului. Nu se atinge urocultorul steril în interior!

Tratamentul cistitei la copii

În funcție de severitatea infecției, tratamentul poate fi doar simptomatic. Medicul poate recomanda un antiinflamator pentru cistită, în special în cazurile în care inflamația vezicii urinare provoacă disconfort accentuat. Este important ca orice medicament să fie administrat strict la recomandarea medicului pediatru, în funcție de vârstă, greutate și severitatea simptomelor. Există și medicamente pentru cistită care conțin substanțe antiseptice urinare, cu rol dezinfectant la nivelul tractului urinar. Acestea pot fi folosite în formele mai ușoare ale infecției sau  în completarea antibioticelor.

În cazul infecțiilor urinare bacteriene (la orice vârstă) este recomandată terapia cu antibiotice:

  • antibioticele orale sunt, de obicei, suficiente;
  • anumite situații impun spitalizare cu administrare de antibiotic intravenos:
    • pacienții cu o stare generală alterată (febră, vărsături, fără posibilitatea de hidratare orală);
    • sugarii sub 6 luni;
    • copiii care prezintă malformații urinare;
    • septicemie (situație în care bacteriile s-au răspândit deja în sânge).
  • tratamentul cu antibiotice durează:
    • între 3 și 7 zile pentru tratamentul cistitei (urinări frecvente, în cantitate redusă, durere și usturime la urinat, durere abdominală în etajul inferior);
    • între 7 și 10 zile în cazul pielonefritei (infecție urinară înaltă, afectare renală).

În unele cazuri recurente, este necesară o evaluare urologică amănunțită pentru stabilirea unui plan personalizat de tratament pentru cistită, care poate include și modificări ale stilului de viață sau terapii profilactice.

Complicații

Netratată corect sau diagnosticată prea târziu, cistita la copii poate cauza o serie de complicații, unele dintre ele cu impact major asupra sănătății pe termen lung:

  • pielonefrită acuta - infecția se poate extinde la nivelul rinichilor și poate provoca febră mare, durere lombară și stare generală alterată;
  • cicatrici renale - episoadele repetate de infecții urinare pot afecta țesutul renal și pot duce la formarea de cicatrici care, în timp, pot influența funcția rinichilor;
  • hipertensiune arterială - leziunile renale cronice cauzate de infecții netratate pot contribui la apariția tensiunii arteriale crescute;
  • insuficiență renală - în cazuri severe, afectarea progresivă a rinichilor poate duce la scăderea semnificativă a funcției renale;
  • septicemie - în situațiile în care bacteriile pătrund în sânge, apare o infecție sistemică ce reprezintă o urgență medicală gravă care necesită tratament imediat în spital;
  • infecții recurente - lipsa unui tratament complet sau existența unor cauze nediagnosticate poate duce la episoade repetate de infecții urinare;
  • dezvoltare întârziată - în special la sugari, episoadele repetate de infecții pot afecta creșterea normală și pot determina scădere în greutate, iritabilitate și somn agitat.

Cistita recurentă la copii: când este nevoie de investigații suplimentare?

Cistita la copii poate deveni o problemă recurentă, în special în prezența unor factori favorizanți cum ar fi malformațiile tractului urinar sau un comportament retențional. Dacă un copil are mai mult de două episoade de cistită într-un an sau prezintă simptome persistente după tratament, este necesară evaluarea de către un medic nefrolog pediatru sau urolog.

Investigațiile imagistice precum ecografia renală și vezicală sau cistografia micțională pot identifica eventualele cauze anatomice ale infecțiilor repetate. De asemenea, specialistul poate recomanda teste de laborator suplimentare pentru evaluarea funcției renale.

Prevenție

Cele mai bune modalități de prevenție a cistitei la copii sunt:

  • atenția acordată igienei intime - în cazul sugarilor, scutecele trebuie schimbate des, iar copiii de vârstă mai mare trebuie învățați să se șteargă corect. Zona genitală trebuie curățată din față în spate, pentru a nu infecta uretra cu germeni din flora fecală. Fetițele de vârstă școlară trebuie să evite folosirea spumelor de baie și a săpunurilor cu foarte mult parfum, deoarece ele pot cauza iritații ale organelor genitale externe;
  • consumul suficient de lichide, în special apa - de evitat sucurile carbogazoase, ceaiurile reci, lichidele cu cofeină;
  • utilizarea frecventă a toaletei (la 3-4 ore), pentru o evacuare ritmică și completă a vezicii;
  • mărirea consumului de legume în stare proaspătă sau în preparate (mărar, pătrunjel, lobodă, ștevie, praz, morcov, urzici, dovleac), bogate în flavonoide și vitamine (A, C, E), diuretice care elimină toxinele și cresc rezistența organismului;
  • purtarea de lenjerie din bumbac și evitarea hainelor care împiedică ventilarea zonei intime - îmbrăcămintea prea strâmtă sau lenjeria sintetică poate favoriza umiditatea locală și, implicit, apariția infecțiilor urinare;
  • combaterea constipatiei

De reținut:

  • semnele și simptomele infecției urinare pot fi nespecifice la sugar și copilul mic;
  • apelează de urgență la medic dacă cel mic dezvoltă febră fără o cauză evidentă;
  • testele dipstick sunt utile ca teste screening, dar prezența leucocitelor în urină trebuie confirmată prin urocultură care identifică germenele și ajută la alegerea antibioticului adecvat;
  • antibioticele orale sunt suficiente în cele mai multe cazuri, însă sugarii sub 6 luni și cu o stare generală alterată necesită spitalizare și administrarea antibioticelor intravenos;
  • infecțiile urinare tratate corect se vindecă în totalitate. Netratate însă, mai ales la sugar și copilul mic, determină afectare renală cu cicatrici renale.

În cazul oricărui episod de cistită la copil este esențial ca părinții să evite automedicația și să se adreseze unui medic pediatru. Doar un specialist poate stabili diagnosticul corect și poate recomanda cea mai potrivită schemă de tratament, în funcție de tipul infecției și de particularitățile copilului.

MedLife îți oferă acces la medici cu o experiență vastă în pediatrie și nefrologie pediatrică. Aceștia pot oferi evaluări complete, tratamente eficiente și soluții personalizate pentru prevenirea recurențelor infecțiilor urinare la copii!

Bibliografie

  1. Sindhu Barola, et al. „Urinary Tract Infections in Children.” Nih.gov, StatPearls Publishing, 11 Ian. 2024, www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK599548/. ‌
  2. Fisher, Donna J. „Pediatric Urinary Tract Infection Treatment & Management”, Medscape, 12 Feb. 2025, emedicine.medscape.com/article/969643-treatment.
  3. ‌„Urinary Tract Infections in Children: Symptoms, Diagnosis & Treatment - Urology Care Foundation.” Urologyhealth.org, 2025, www.urologyhealth.org/urology-a-z/u/urinary-tract-infections-in-children.
  4. „Clinical Practice Guidelines : Urinary Tract Infection.” Rch.org.au, 2019, www.rch.org.au/clinicalguide/guideline_index/Urinary_tract_infection/.

Solicită o programare

Aici puteți să solicitați o programare pentru serviciile noastre de oriunde vă aflați, fără telefon și fără vizită în clinică. 

Analizele cu bilet de trimitere în decontare cu Casa de Asigurări de Sănătate se recoltează doar în baza unei programări prealabile.


Pasul 1

Detaliile Pacientului



Pasul 2

Detaliile Programării