Atacul ischemic tranzitoriu (AIT)

Care sunt cauzele aparitiei atacului ischemic tranzitoriu

Printre cauzele comune ale atacului ischemic tranzitoriu se numără:

• Stenoza severă a unei artere carotide (de obicei artera carotidă internă) sau artere vertebrale sau de arteră bazilară, care produce scăderea semnificativă a fluxului de sânge în aval, într-o arteră cerebrală;
• Embolismul cardiac (cel mai frecvent este generat de fibrilaţia atrială, o binecunoscută tulburare de ritm cardiac), aortic sau al arterelor proximale cu plăci aterosclerotice sau cu disecţia peretelui intern arterial (adică o aglomerare de globule sanguine, embol, format, cel mai frecvent, intracardiac, prin turbulenţa sanguină locală); acest embol este purtat de curentul sanguin şi se opreşte într-o arteră cerebrală, pe care o astupă temporar;
• Lipohialinoza arterelor mici cerebrale, penetrante, responsabilă de AIT-uri lacunare, în teritorii cerebrale mici.

În rândul cauzelor rare ale AIT putem menţiona:

• displazia fibromusculară a arterei bazilare, o boală genetică a peretelui arterial;
• disecţia arterei cerebrale medii;
• boli sanguine – anemia, policitemia, trombocitopenia;
• tromboza venoasă cerebrală;
• endocardita bacteriană;
• arterita temporală;
• sindromul de furt subclavicular (stenoza de arteră subclavie stângă la originea arterei vertebrale stângi).

Care sunt simptomele unui atac ischemic tranzitoriu

Pacientul care suferă un atac ischemic tranzitoriu acuză brusc:

• lipsa vederii la un ochi sau amorţeli/furnicături la nivelul unei jumătăţi de corp (uneori faţă şi membrul superior, alteori membrul inferior);
• scăderea forţei musculare a unei jumătăţi de corp (hemipareză);
• tulburarea de articulare a cuvintelor (dizartrie) sau de elocuţiune (de expresie şi înţelegere a cuvintelor);
• vertij asociat unui alt deficit.

Există şi o serie de simptome care pot apărea foarte rar în AIT:

• mişcări sau posturi involuntare, cu debut şi sfârşit brusc;
• diskinezie paroxistică (tremor, ataxie, distonie a unui membru, mioclonii).

Opțiuni de tratament

Internarea în unitatea de stroke, preferabil cu ambulanţa, pentru a putea fi iniţiat cât mai precoce protocolul de tromboliză, când pacientul este eligibil.

Se recoltează probe de sânge pentru analiză şi se efectuează electrocardiogramă şi examen CT cerebral nativ şi CT cerebral de perfuzie (care demonstrează alterările de perfuzie cerebrală, adică scăderea graduală a fluxului sanguin în teritoriul arterial unde s-a produs un blocaj) sau RMN cerebral.

Se efectuează de urgenţă şi examenul ultrasonic al arterelor cervicale sau/şi cerebrale (eco Doppler carotide, în esenţă) care poate descoperi stenoze (îngustări severe ale calibrului arterial) sau ocluzii (închideri complete ale arterelor).

Tratamentul acut este asigurat prin prevenţie primară cu medicaţie antitrombotică sau anticoagulantă, în funcţie de cauza care a generat AIT-ul, iar dacă este un atac ischemic încă în desfăşurare şi a depăşit 60 de minute, dar nu mai mult de 3 ore, cu imagistică pozitivă se aplică criteriile de eligibilitate pentru tromboliza intravenoasă (un medicament care „desfundă” artera şi care este administrat pe cale intravenoasă).

Prevenţia secundară este cheia tratamentului pe termen lung într-un AIT şi se referă la cum rezolvăm cauzele atacului ischemic şi cum blocăm eventualele recidive ori un atac ischemic permanent. Astfel, medicul specialist poate aborda:

• stenozele carotidiene cauzatoare de AIT se rezolvă chirurgical, prin operaţie la nivelul gâtului, cu eliminarea plăcii de aterom şi lărgirea calibrului arterial carotidian sau prin angioplastie cu stent (se introduce prin artera femurală sau radială a pacientului un cateter cu care se ajunge în artera carotidă şi se pune stentul, un dispozitiv dilatator);
• stenozele arteriale intracraniene se rezolvă prin stent şi medicaţie antiplachetară;
• anticoagulantele orale pe termen lung se administrează în AIT-urile de cauză embolică, mai ales cardioembolică, şi au rolul de a inhiba factorii de coagulare din sânge;
• antiplachetarele orale tot pe termen lung se administrează în celelalte situaţii care nu necesită anticoagulant.