Leptina: ce este și ce trebuie să știi despre acest hormon

Ce rol are leptina în organism

Leptina are rol de mesager chimic care contribuie la gestionarea rezervelor de energie ale organismului. I se mai spune și hormonul de sațietate deoarece transmite creierului senzația de plenitudine după aportul alimentar.

Celulele adipoase ale corpului produc leptina în timpul mesei, apoi o eliberează în sânge. Acest lucru determină creșterea nivelului de leptină, iar creierul primește semnalul de sațietate și suprimare a foamei.

Leptina influențează și metabolismul organismului printr-o serie de reacții care ajută la transformarea alimentelor în energie. Cercetătorii consideră că ar putea juca un rol și în sistemul imunitar și de reproducere, din cauza modului în care interacționează cu creierul.

Cum crești nivelul de leptină în organism

Pentru că nivelul leptinei este direct legat de volumul de țesut adipos al fiecărui corp, nu există mecanism prin care să poată fi determinată o creștere a nivelului de leptină pentru a scădea foamea și apetitul.

Un studiu a constatat că nivelurile scăzute de leptină ar putea fi determinate de numărul scăzut de ore de somn, care ar putea duce și la un nivel mai ridicat al hormonului grelină, responsabil cu semnalizarea senzației de foame. De aceea, cercetătorii au concluzionat că somnul de calitate și respectarea numărului de ore de somn necesare sunt esențiale pentru menținerea unui organism sănătos și a unei greutăți normale.

Oamenii de știință au cercetat și relația dintre leptină și trigliceride, un tip de grăsime, iar studiile au arătat că nivelul mare de trigliceride poate avea un impact asupra modului în care funcționează leptina.

Rezistența la leptină

Rezistența la leptină înseamnă că la nivelul creierului semnalul hormonului nu mai este recunoscut, ceea ce presupune că, deși există mai mult decât suficient hormon disponibil și energie stocată, creierul nu o recunoaște și persistă senzația de foame.

Rezistența la leptină nu determină doar senzație de foame și aport alimentar suplimentar, ci și semnalează creierului că trebuie să economisească energie, ceea ce va face organismul să ardă calorii într-un ritm mai lent.

Atunci când un organism devine rezistent la leptină, creierul este stimulat în mod constant de hormon și dispare senzația de a te simți sătul, ceea ce determină un aport alimentar excesiv, chiar dacă organismul are suficiente depozite de grăsime.
Rezistența la leptină contribuie la creștere excesivă în greutate, cu apariția obezității, din cauza stimulării senzației de foame și scăderii metabolismului.

Hipoleptinemia

Hipoleptinemia înseamnă un nivel mai mic al leptinei față de cel normal. Este o condiție rară, iar principala afecțiune asociată cu nivelurile scăzute de leptină se numește deficit congenital de leptină, o afecțiune genetică care împiedică țesutul adipos să producă leptină.

Fără leptină sau cu niveluri foarte scăzute, organismul consideră că nu are suficientă grăsime corporală, ceea ce determină senzația de foame intensă, necontrolată și consumul excesiv de alimente. Din acest motiv, deficitul congenital de leptină cauzează obezitate la copii și sindromul pubertății întârziate.

Hipoleptinemia este asociată și cu alte condiții, cum ar fi:

• hiperinsulinemie (producție excesivă de insulină);
• boala ficatului gras;
• dislipidemie (dezechilibru al lipidelor, inclusiv colesterolul și trigliceridele);
• hipogonadism hipogonadotrop (nivel scăzut al hormonilor sexuali).

Hiperleptinemie

Deoarece cantitatea de leptină din sânge este direct proporțională cu cantitatea de grăsime corporală, apariția obezității va duce la duce la creșterea nivelurilor de leptină, adică hiperleptinemie. Această condiție poate provoca o rezistența la leptină.

Hiperleptinemia este asociată cu anumite afecțiuni care includ:

• boală hepatică grasă nonalcoolică;
• Sindromul Rabson-Mendenhall;
• tulburări neurodegenerative;
• depresie;
• dependența de alimente.