Medicamente care afectează memoria: ce trebuie să știi despre ele

Medicamente care pot afecta memoria

Influența negativă asupra funcțiilor cognitive, inclusiv efectele precum pierderile de memorie de scurtă durată și de lungă durată, este mai frecvent întâlnită la anumite clase de medicamente. Efectele pot varia în funcție de doză, durata administrării tratamentului, vârstă și starea generală de sănătate a pacientului. În multe cazuri, medicamentele vizate sunt prescrise pentru afecțiuni cronice sau tulburări psihice, ceea ce face esențială monitorizarea atentă a reacțiilor adverse. Iată care sunt cele mai comune cinci tipuri de medicamente care pot afecta memoria:

1. Antidepresivele

Categoriile mai vechi de antidepresive – cunoscute sub numele de antidepresive triciclice – au fost asociate, în cadrul studiilor de specialitate, cu pierderea memoriei. Acestea acționează asupra unor neurotransmițători implicați în reglarea dispoziției, dar pot influența și funcțiile cognitive, mai ales în cazul administrării pe termen lung. Printre medicamentele ce fac parte din această clasă se numără:

• desipramina;
• imipramina;
• clomipramina;
• doxepina.

Aproximativ jumătate dintre participanții la studiile efectuate pe această temă, care utilizau unul dintre medicamentele menționate mai sus, au raportat pierderi de memorie, spun specialiștii. Deși nu toți pacienții resimt acest efect, riscul este crescut în rândul vârstnicilor și al celor cu afecțiuni neurologice preexistente.

2. Medicamentele recomandate pentru tratarea anxietății

Medicamentele din clasa benzodiazepinelor includ substanțe precum:

• diazepam;
• lorazepam;
• clonazepam;
• alprazolam.

Acestea sunt, în general, prescrise pentru atacurile de anxietate și alte probleme legate de sănătatea mintală, precum nevroza obsesiv-compulsivă, insomnia și tulburările de stres post-traumatic. Ele acționează prin diminuarea activității neuronale și induc un efect sedativ care, în timp, poate afecta formarea și consolidarea amintirilor.

Expertiza specialiștilor din domeniu arată că acestea sunt asociate episoadelor de pierdere de memorie și pot crește riscul declanșării bolii Alzheimer. „Constatările celor mai recente cercetări subliniază faptul că medicii ar trebui să prescrie, în locul acestora, medicamente mai sigure și mai eficiente pentru tratarea diferitelor probleme psihologice.” Studiile recente indică o legătură între utilizarea prelungită a acestor medicamente și deteriorarea cognitivă, în special la persoanele în vârstă.

3. Statinele

Prescrise pentru menținerea colesterolului în limitele normale, statinele pot avea ca efect secundar confuzie și tulburări de memorie. Deși unele rapoarte individuale sugerează o astfel de asociere, datele științifice disponibile în prezent nu sunt, însă, concludente. Cercetările de specialitate efectuate pe această temă nu au confirmat clar că statinele pot declanșa episoade de pierdere de memorie  și câteva studii au arătat că statinele nu influențează memoria, existând chiar evidențe că au un efect benefic în cazul anumitor afecțiuni cum ar fi demența. Este posibil ca efectul să fie reversibil la întreruperea tratamentului, dar este necesară o evaluare individuală detaliată.

4. Medicamentele beta-blocante

Beta-blocantele încetinesc ritmul cardiac și sunt recomandate persoanelor cu tensiune arterială ridicată, dar și celor ce suferă de insuficiență cardiacă congestivă. Deși efectul principal este la nivel cardiovascular, unele persoane tratate cu această clasă de medicamente au semnalat dificultăți de concentrare, oboseală mentală și episoade de pierdere de memorie.

Studiile efectuate până în prezent nu au fost concludente, dar se menționează că aceste efecte pot fi mai evidente în cazul utilizării unor doze mari sau în combinație cu alte medicamente care afectează sistemul nervos central.

5. Pastilele pentru un somn liniștit (hipnotice)

Persoanelor care suferă de insomnii le sunt adesea recomandate medicamente hipnotice care le ajută să aibă parte de un somn liniștit pe durata nopții. Medicamentele din această clasă au fost adesea asociate cu pierderea de memorie și incapacitatea de a forma noi amintiri. Aceste substanțe active influențează modul în care creierul procesează informațiile în timpul somnului, o perioadă esențială pentru consolidarea memoriei.

Cercetările realizate pe această temă arată că persoanele care apelau la astfel de tratamente raportau influența medicamentului asupra capacității de concentrare pe durata activităților desfășurate pe parcursul zilei, cât și pierderi de memorie privind evenimentele la care participau în acest interval. Efectul este adesea subestimat, mai ales când medicația este utilizată ocazional sau fără supraveghere medicală.

Factori de risc

Anumiți factori pot crește riscul de apariție a tulburărilor de memorie în urma administrării unor medicamente. Printre cei mai comuni se numără:

• vârsta înaintată (peste 65 de ani);
• un istoric de tulburări neurologice sau cognitive (ex. demență, epilepsie);
• administrarea concomitentă a mai multor medicamente (polimedicație);
• tratamente de lungă durată cu doze mari;
• consumul de alcool sau substanțe psihoactive;
• afecțiuni hepatice sau renale, care influențează metabolizarea substanțelor;
• dezechilibre hormonale sau nutriționale;
• tulburări de somn netratate (insomnie cronică);
• nivel crescut de stres sau afecțiuni psihice asociate (anxietate, depresie).

Când este necesar consultul medical pentru tulburările de memorie?

Consultul medical devine esențial atunci când apar modificări persistente ale funcțiilor cognitive, care afectează activitatea zilnică sau calitatea vieții. Pierderile de memorie ocazionale pot fi mai frecvente în perioade de stres sau oboseală, însă anumite semnale trebuie investigate de specialiști:

• apariția bruscă a episoadelor de uitare;
• dificultăți în reținerea informațiilor recente sau în organizarea gândurilor;
• confuzie, dezorientare spațială sau temporală;
• uitarea frecventă a numelor, obiectelor sau sarcinilor simple;
• un impact vizibil la nivelul performanței profesionale sau a relațiilor personale;
• asocierea cu alte simptome neurologice: amețeli, tulburări de vorbire, tulburări de echilibru;
• agravarea simptomelor după inițierea unui tratament nou.

Evaluarea de specialitate poate include un consult neurologic, un consult psihiatric și o evaluare psihologică, alături de revizuirea completă a medicației administrate. Identificarea cauzei permite ajustarea tratamentului și prevenirea unei deteriorări cognitive suplimentare. În unele cazuri, modificările pot fi reversibile prin schimbarea terapiei.

Anumite medicamente pot influența memoria, fie temporar, fie în mod persistent, în funcție de mecanismul de acțiune, doză și durata administrării. Recunoașterea timpurie a acestor efecte secundare este esențială pentru prevenirea complicațiilor cognitive. Monitorizarea atentă, colaborarea cu medicul curant și adaptarea tratamentului la nevoile individuale contribuie la menținerea funcțiilor cognitive în parametri optimi. O abordare integrată, care include alternative terapeutice și măsuri de susținere a sănătății creierului, poate reduce semnificativ riscurile asupra memoriei.