Serotonina (hormonul fericirii): de ce e importantă pentru sănătatea organismului uman

Care este rolul său în organism

Rolul serotoninei este extrem de variat. La nivel cerebral, secreţia acestui hormon ajută la reducerea stărilor de tristeţe, de anxietate şi intervine în reglarea somnului.

Serotonina intestinală intervine în reglarea apetitului, a mișcărilor intestinale, induce greaţa, participă la coagularea sângelui şi la vindecarea rănilor.

Starea de spirit

Serotonina produsă la nivelul creierului are un rol esenţial în echilibrul mintal, prin reglarea stării de dispoziţie. Un nivel normal al acestui hormon ajută la concentrare şi sporeşte performanța cognitivă.

În secolul XXI se vorbeşte tot mai mult despre inteligenţa emoţională, cu recunoaşterea şi gestionarea propriilor emoţii. Cercetările recente vorbesc despre patru „chimicale ale fericirii”: dopamina, endorfinele, oxitocina şi, nu în ultimul rând, serotonina. Fiecare dintre acestea are un rol bine definit şi duce la formarea unor asocieri, în creier, între experienţa plăcută şi hormon, cu scopul de a repeta experienţa. Creierul are nevoie de toţi aceşti patru hormoni cu secreţii echilibrate între ele.

Cele trei nevoi psihologice de bază ale oamenilor sunt nevoia de conectare, nevoia de competenţă şi nevoia de control/de autonomie, satisfacerea lor duce la sentimente de mulţumire, împlinire şi fericire, astfel:

• sentimentul de respect, de apreciere din partea celorlalţi şi care ne face să ne simțim importanți și ne motivează duce la eliberarea de serotonină. Această secreţie de serotonină, denumită și „hormonul fericirii”, se asociază cu stabilizarea dispoziţiei;
• când ne satisfacem nevoile şi avem sentimentul de recompensă, în corpul nostru se eliberează dopamină;
• în urma unei activităţi fizice intense, se eliberează endorfine care maschează senzaţia de durere;
• în relaţiile interumane, sentimentul de încredere declanşează secreţia de oxitocină.

Tranzitul intestinal şi digestia

Serotonina produsă la nivelul intestinului ajută la funcţionarea normală a tubului digestiv prin controlul mişcărilor intestinale. Totodată, eliberarea de serotonină şi stimularea anumitor receptori induce senzația de greață și vărsături. Cunoașterea acestui proces a dus la apariția unor medicamente care blochează receptorii specifici, prevenind vărsăturile severe postoperatorii sau cele induse de tratamentele oncologice.

Somnul

Serotonina este implicată în reglarea ciclului zi-noapte prin două mecanisme:

• acţionează la nivelul centrilor specifici din creier, la nivelul neuronilor care transmit regulat informaţii corelate cu mişcarea. Astfel, nivelul de serotonină eliberată în sistemul nervos central creşte odată cu activitatea;
• o parte din serotonină este folosită la nivelul creierului pentru a produce melatonina sau „hormonul somnului”, care este eliberată progresiv în timpul nopţii.

Coagularea sângelui

O parte din serotonina din tubul digestiv trece în sânge, unde este stocată în trombocite. Când apare o sângerare, serotonina transmite semnalul pentru a închide vasul de sânge lezat, până la formarea cheagului de sânge. Astfel, hemoragia este oprită.

Memoria și funcțiile cognitive

Serotonina joacă un rol crucial în funcțiile cognitive, fiind implicată în mod direct în procesarea informațiilor, învățare și concentrare. Aceasta afectează modul în care procesăm și stocăm amintirile, iar dezechilibrul serotoninei poate duce la dificultăți de învățare și de concentrare a atenției.

• Modularea plasticității sinaptice: serotonina influențează plasticitatea sinaptică, adică abilitatea creierului de a crea noi conexiuni neuronale și de a întări conexiunile deja existente. Acest proces este esențial pentru învățare, memorie și adaptabilitate. Un nivel adecvat de serotonină permite formarea de amintiri pe termen lung și îmbunătățește capacitatea de a învăța noi abilități.
• Reglarea proceselor de învățare: în regiunile creierului implicate în învățare, cum ar fi hipocampul și cortexul prefrontal, serotonina ajută la echilibrarea semnalelor interne care controlează atenția și focusul. O secreție echilibrată de serotonină contribuie la capacitatea de a învăța rapid și eficient, permițând concentrarea și reținerea informațiilor.
• Creșterea capacității de memorare: o cantitate adecvată de serotonină favorizează formarea amintirilor semnificative. În cazul unui deficit de serotonină, acest proces poate fi afectat, iar persoanele pot experimenta dificultăți în stocarea amintirilor sau în recuperarea acestora.
• Concentrarea atenției: serotonina joacă un rol important în reglarea nivelului de concentrare și atenție, interacționând cu alți neurotransmițători, cum ar fi dopamina. Un nivel scăzut de serotonină poate afecta capacitatea de a menține atenția asupra sarcinilor, iar persoanele pot deveni mai ușor de distras.
• Sistemul nervos central și echilibrul neurotransmițătorilor: în creier, serotonina ajută la menținerea unui echilibru între diversele rețele neuronale, inclusiv cele responsabile de funcțiile executive, planificare și luarea deciziilor. Deficitul de serotonină poate influența negativ aceste procese, contribuind la scăderea performanței cognitive.
• Stimularea neurogenezei: serotonina are un efect pozitiv asupra neurogenezei (crearea de noi neuroni), în special în hipocamp, o regiune asociată cu învățarea și memoria. Un nivel adecvat de serotonină stimulează creșterea acestor noi celule cerebrale, ceea ce îmbunătățește capacitatea creierului de a procesa informațiile și de a adapta comportamentele pe baza experiențelor noi.

Sistemul imunitar

Serotonina este cunoscută în principal pentru rolul său în reglarea stării de spirit, dar recent au fost identificate și efecte semnificative asupra sistemului imunitar, în special în ceea ce privește inflamația și modul în care organismul răspunde la infecții și leziuni.

• Modularea răspunsului imun: serotonina influențează activitatea celulelor imunologice, inclusiv limfocitele, macrofagele și celulele dendritice, care sunt esențiale pentru răspunsul la infecții și inflamație. Aceasta reglează activitatea acestor celule prin interacțiunea cu receptorii serotoninergici aflați pe suprafața acestora. Astfel, serotonina poate modula cât de puternic este răspunsul imun la stimuli externi.
• Serotonina și producția de citokine: citokinele sunt proteine care joacă un rol esențial în controlul inflamației și răspunsului imun. Serotonina poate influența producția de citokine pro-inflamatorii (de exemplu, TNF-α) și anti-inflamatorii (de exemplu, IL-10). Acest echilibru este esențial pentru gestionarea răspunsului imunitar, iar un nivel adecvat de serotonină ajută la prevenirea unui răspuns imunitar excesiv, care ar putea duce la inflamație cronică.
• Serotonina și reacțiile inflamatorii: în situații de stres sau infecție, serotonina joacă un rol important în modularea inflamației. Aceasta poate reduce inflamația excesivă prin inhibarea activității celulelor sistemului imunitar care provoacă inflamația și prin stimularea celulelor care ajută la repararea țesuturilor afectate. În acest fel, serotonina poate preveni daunele cauzate de inflamația cronică, care este asociată cu numeroase afecțiuni, inclusiv boli cardiovasculare, diabet și boli autoimune.
• Reducerea inflamației cronice: studiile sugerează că serotonina poate ajuta la reducerea inflamației cronice, care este un factor principal în multe boli autoimune, cum ar fi artrita reumatoidă, lupusul eritematos sistemic și boala inflamatorie a intestinului. Prin reglarea nivelurilor de serotonină, sistemul imunitar poate răspunde mai eficient la stimulii inflamatori, prevenind o reacție imună excesivă care poate duce la distrugerea țesuturilor sănătoase.
• Reglarea echilibrului între inflamație și vindecare: serotonina ajută la menținerea unui echilibru între procesele inflamatorii și procesele de vindecare a organismului. Un nivel normal de serotonină poate sprijini repararea țesuturilor și reduce efectele negative ale inflamației, susținând totodată răspunsul imun în fața patogenilor.

Alte sisteme (procese) asupra cărora are impact

De asemenea, serotonina este implicată şi în apariţia osteoporozei. Mai exact, un nivel foarte ridicat al acestui hormon la nivelul oaselor le fragilizează şi, astfel, pot să apară fracturile specifice acestei afecţiuni.

Conexiunea dintre fluctuaţiile serotoninei şi afecţiunile psihiatrice

Serotonina are un rol esenţial în echilibrul mintal, prin reglarea stării de dispoziţie. Cercetările ştiinţifice arată să un nivel scăzut de serotonină se asociază cu diverse tulburări psihice precum stresul, anxietatea, fobiile, depresia, fără ca acesta să fie cauza declanşatoare. În aceste patologii, ghidurile internaţionale de specialitate indică asocierea psihoterapiei cu medicamente antidepresive care cresc nivelul de serotonină şi reglează echilibrul cu ceilalţi neurotransmiţători.

Impactul serotoninei în depresie

Un nivel redus de serotonină la nivelul creierului este asociat cu starea de depresie. Deși aceasta poate fi declanșată de un eveniment emoțional din viața unei persoane, la nivel chimic s-a constatat un dezechilibru al neurotransmițătorilor din creier şi o scădere a cantităţii de serotonină, devenind astfel un „hormon al depresiei”.

Spre deosebire de melancolie, tristețe sau chiar durere, depresia, ca afecţiune medicală, este o stare în care o persoană experimentează o durere copleșitoare și debilitantă. Persoanele deprimate pot avea dificultăți în a gândi clar și nu pot desfășura activități normale.

Astfel, recomandările medicale internaţionale în tratamentul depresiei asociază:

• psihoterapia şi corectarea modului de viaţă;
• tratamentul medicamentos cu diverse antidepresive. Inhibitorii selectivi ai recaptării serotoninei (ISRS) fac ca o cantitate mai mare de serotonină să rămână activă la nivelul creierului iar, în timp, pacienţii recâştigă starea de echilibru mental.

Impactul serotoninei în anxietate

Studiile efectuate asupra creierului au demonstrat că persoanele care suferă de anxietate au un nivel al serotoninei mai scăzut în acele zone responsabile de controlul emoţional şi de impuls. De asemenea, pe lângă acest hormon, şi alţi trei neurotransmiţători precum acidul gamma-aminobutiric (GABA), dopamina și epinefrina (adrenalina) joacă un rol important în tulburările de anxietate.

Serotonina și tratamentele medicale

Tratamentul medical pentru gestionarea nivelurilor de serotonină se bazează pe medicamente și suplimente care reglează aceste niveluri, ajutând la tratarea tulburărilor de dispoziție, cum ar fi depresia și anxietatea și alte afecțiuni asociate cu dezechilibrul serotoninei. Aceste tratamente pot include medicamente farmaceutice, suplimente naturale și cofactori care sprijină sinteza serotoninei.

Medicamente care reglează nivelul serotoninei

Medicamentele care influențează nivelurile de serotonină sunt utilizate frecvent pentru tratamentele depresive, anxioase, tulburările obsesiv-compulsive și alte afecțiuni neuropsihiatrice. Iată câteva categorii majore de medicamente care acționează asupra serotoninei:

Inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei (ISRS)

• Mecanismul de acțiune: ISRS-urile sunt o clasă de medicamente antidepresive care acționează prin inhibarea recaptării serotoninei de către celulele nervoase, astfel încât mai multă serotonină rămâne disponibilă în spațiul sinaptic pentru a stimula receptorii specifici. Prin urmare, ISRS-urile ajută la creșterea nivelului de serotonină în creier, ceea ce îmbunătățește dispoziția, reduce simptomele de depresie și anxietate și favorizează un echilibru emoțional mai stabil.
• Utilizare clinică: aceste medicamente sunt utilizate pentru tratarea unei varietăți de tulburări de dispoziție, inclusiv:
  • Depresia majoră
  • Anxietatea generalizată
  • Tulburarea de panică
  • Tulburarea obsesiv-compulsivă (TOC)
  • Tulburarea de stres post-traumatic (PTSD)
  • Tulburările de alimentație (de exemplu, bulimia nervoasă)
• Eficiență și efecte secundare: ISRS-urile sunt de obicei bine tolerate, dar pot provoca efecte secundare, cum ar fi greață, tulburări de somn, disfuncție sexuală și anxietate crescută la începutul tratamentului. De obicei, simptomele dispar în câteva săptămâni pe măsură ce organismul se obișnuiește cu medicamentul.

Alte clase de medicamente ce influențează serotonina

În afară de ISRS, există și alte medicamente care pot modifica nivelurile de serotonină în organism:

• Inhibitori ai monoaminooxidazei (IMAO): acționează prin blocarea enzimei monoaminooxidază, care descompune serotonina în creier. Prin inhibarea acestei enzime, IMAO permit serotoninei să rămână activă mai mult timp, având efecte benefice în tratarea depresiei. IMAO sunt adesea prescrise atunci când alte medicamente nu au fost eficiente, dar pot interacționa periculos cu anumite alimente (precum cele care conțin tiramină) și medicamente. De asemenea, au mai multe efecte secundare comparativ cu ISRS-urile și sunt de obicei utilizate cu precauție.
• Antidepresive triciclice (ATC): acționează prin blocarea recaptării serotoninei și norepinefrinei, ambele fiind neurotransmițători importanți pentru reglarea stării de spirit. În ciuda eficienței lor, ATC-urile au mai multe efecte secundare și sunt adesea folosite pentru cazuri severe de depresie, atunci când alte medicamente nu au dat rezultate. Deși sunt eficiente pentru depresie și anxietate, ATC-urile pot provoca somnolență, creșterea în greutate, uscăciunea gurii, constipație și alte efecte secundare neplăcute.

Suplimente naturale pentru serotonină

Pe lângă medicamente, există suplimente naturale care pot ajuta la creșterea nivelurilor de serotonină în organism. Acestea sunt adesea folosite pentru a sprijini sănătatea mentală sau ca tratamente complementare.

• 5-HTP (5-hidroxitriptofan): este un precursor al serotoninei. În organism, 5-HTP este transformat în serotonină, ajutând astfel la creșterea nivelurilor acestui neurotransmițător. Suplimentele de 5-HTP pot fi utilizate pentru a sprijini tratarea depresiei și anxietății. Studiile sugerează că 5-HTP poate fi eficient în tratarea depresiei ușoare până la moderate și a tulburărilor de somn. Totuși, utilizarea pe termen lung trebuie monitorizată, deoarece un nivel prea mare de serotonină poate duce la efecte secundare grave, cum ar fi sindromul serotoninergic.
• L-triptofan: este un aminoacid esențial care se transformă în serotonină în organism. Suplimentele cu triptofan pot ajuta la reglarea nivelurilor de serotonină și pot sprijini îmbunătățirea stării de spirit și a somnului. Triptofanul poate fi utilizat împreună cu tratamentele antidepresive și pentru a reduce simptomele de anxietate. Este important ca suplimentele de triptofan să fie administrate sub supraveghere medicală, deoarece pot interacționa cu alte medicamente pentru depresie sau anxietate.

Omega-3, vitamina B6 și magneziu – cofactori esențiali în sinteza serotoninei

Acești nutrienți sunt esențiali pentru producerea și reglarea serotoninei în organism. Deficiențele în aceste substanțe pot duce la scăderea nivelurilor de serotonină și la dezvoltarea unor tulburări de dispoziție.

• Omega-3 (acizi grași esențiali): Omega-3, în special acidul eicosapentaenoic (EPA) și acidul docosahexaenoic (DHA), contribuie la creșterea fluidității membranei celulare, ceea ce îmbunătățește semnalizarea neurotransmițătorilor, inclusiv serotonina. Studiile sugerează că suplimentele de omega-3 pot ajuta la reducerea simptomelor de depresie și anxietate.
• Vitamina B6: joacă un rol important în conversia triptofanului în serotonină. Deficiența de vitamina B6 este asociată cu tulburări de dispoziție, inclusiv depresie. Suplimentele de B6 pot sprijini sănătatea mentală și pot ajuta la reglarea nivelurilor de serotonină.
• Magneziu: este esențial pentru sinteza și eliberarea serotoninei. De asemenea, acest mineral ajută la reglarea răspunsului organismului la stres și promovează un somn sănătos. Deficitul de magneziu este asociat cu o varietate de tulburări de dispoziție, inclusiv anxietate și depresie.