Panarițiu (paronichia): tipuri, cauze, simptome, tratament

Specialități
13 Noiembrie 2024
Autor: Echipa medicală MedLife
Panaritiu cauze simptome tratament

Ce este panarițiul

Panarițiul reprezintă o infecție acută a unui deget de la mână sau de la un picior. Este o afecțiune frecventă, ce este determinată de pătrunderea într-un deget a unui germene, de cele mai multe ori un stafilococ, prin intermediul unei așchii, o înțepătură sau printr-o plagă. Infecția poate varia de la ușoară până la severă. Aceasta este una dintre cele mai frecvente infecții ale mâinii. În general este întâlnită la un deget al mâinii, dar poate apărea mai rar și la picior.

Tipuri de panarițiu

Panarițiul este o infecție acută a țesuturilor din jurul unghiei sau a degetelor, cauzată de bacterii, cel mai frecvent stafilococi sau streptococi, dar și de ciuperci în cazuri mai rare. Această afecțiune poate apărea ca o complicație a unei tăieturi, înțepături, mușcături sau chiar după un tratament agresiv al unghiilor. Panarițiul se împarte în două tipuri principale în funcție de adâncimea la care apare infecția: superficial și profund.

Panarițiul superficial

Panarițiul superficial, cel mai comun, este în general localizat pe pulpa degetului sau pe conturul unghiei, pe cuticulă. El apare ca o inflamație care evoluează în câteva ore sau în câteva zile și determină creșterea în volum a degetului, o înroșire, o durere în general zvâcnitoare și responsabilă de insomnie. Poate fi însoțită și de febră.

Panarițiul profund

Panarițiul profund apare dintr-odată, după pătrunderea directă a germenului în teaca tendoanelor flectoare ale degetelor sau apare ca o complicație a unui panarițiu superficial. Infecția poate atinge osul unei falange, unul sau mai multe tendoane ale degetului, o articulație dintre două falange (artrită) sau chiar întreaga mână. Se manifestă printr-o inflamație intensă și poate fi însoțită de imposibilitatea de a mișca degetele în cauză.

Care sunt simptomele panarițiului?

Simptomele panarițiului pot varia în funcție de gravitatea infecției și de adâncimea la care aceasta pătrunde în țesuturile degetului. În general, ele progresează de la simptome ușoare, cum ar fi durerea și umflătura, până la semne mai severe dacă infecția nu este tratată.

Simptomele panarițiului superficial

Panarițiul superficial afectează doar straturile superioare ale pielii, și simptomele pot include:

  • Durere și sensibilitate la nivelul degetului afectat, în special în jurul unghiei sau vârfului degetului;
  • Roșeață și umflătură în zona infecției; degetul poate deveni cald la atingere, semn că organismul încearcă să combată infecția;
  • Apariția de vezicule pline cu puroi, care adesea dau senzația de tensiune și disconfort;
  • Disconfort la presiune - chiar și o atingere ușoară poate provoca durere intensă.

Simptomele se pot agrava în lipsa tratamentului, dar în general, panarițiul superficial este mai ușor de tratat și prezintă complicații minime dacă se intervine prompt.

Simptomele panarițiului profund

Panarițiul profund apare atunci când infecția pătrunde în țesuturile profunde, afectând părți mai adânci ale degetului, cum ar fi tendoanele, articulațiile și chiar oasele. Simptomele includ:

  • Durere severă și persistentă, care poate fi pulsantă; durerea se intensifică odată cu evoluția infecției;
  • Umflare extinsă a degetului, care devine vizibil deformat, iar zona poate părea întinsă și lucioasă;
  • Rigiditatea degetului - mișcarea degetului devine dificilă și dureroasă; infecția poate afecta mobilitatea articulațiilor;
  • Modificări de culoare ale pielii - pielea degetului poate deveni de culoare albăstruie sau chiar negricioasă în cazurile severe, semn că infecția a afectat circulația sângelui;
  • Febră și frisoane - pot apărea dacă infecția se răspândește în organism, ceea ce reprezintă un semn al unei infecții sistemice.

Care sunt cauzele apariției panarițiului?

Panarițiul este o infecție dureroasă a pielii și a țesuturilor din jurul unghiei sau vârfului degetului, cauzată, de obicei, de bacterii sau fungi care pătrund în țesut printr-o leziune minoră. Principalele cauze ale apariției panarițiului sunt următoarele:

Infecții bacteriene

Bacteriile sunt cea mai comună cauză a panarițiului, în special infecțiile cu Staphylococcus aureus și Streptococcus pyogenes. Alte cauze bacteriene ale panarițiului sunt reprezentate de infecții cu bacterii gram-negative sau bacterii anaerobe. Aceste microorganisme trăiesc pe piele în mod normal și devin patogene doar când pătrund în țesuturi prin tăieturi, zgârieturi, înțepături, sau alte mici leziuni. Leziunile minore, cum ar fi o tăietură superficială, o unghie ruptă, sau traumatismul cauzat de roaderea unghiilor, facilitează pătrunderea bacteriilor și dezvoltarea infecției.

Infecții fungice

Pe lângă bacterii, ciupercile pot fi, de asemenea, o cauză a panarițiului, mai ales în cazurile cronice. Infecțiile fungice sunt mai des întâlnite la persoanele care au degetele constant umede sau expuse la condiții de umiditate, cum ar fi persoanele care lucrează cu apă sau în medii umede. Infecțiile fungice evoluează mai lent decât cele bacteriene, dar pot afecta grav unghiile și pielea din jurul acestora.

Leziuni și microtraume

Chiar și o traumă minoră a degetului poate duce la apariția panarițiului. Activități precum mușcatul unghiilor, curățarea agresivă a cuticulelor sau folosirea ustensilelor de manichiură neigienizate pot cauza microtraume. Aceste leziuni slăbesc bariera naturală a pielii și permit agenților patogeni să pătrundă mai ușor.

Proceduri de manichiură sau pedichiură neigienice

Manichiura și pedichiura realizate cu instrumente neigienizate sau tăierea excesivă a cuticulelor cresc riscul infecțiilor. Prin îndepărtarea cuticulelor, care acționează ca o barieră naturală împotriva agenților patogeni, bacteriile și ciupercile pot pătrunde mai ușor în țesuturile din jurul unghiilor.

Afecțiuni preexistente și factori de risc

Anumite afecțiuni și factori de risc, cum ar fi diabetul, sistemul imunitar compromis sau bolile cronice ale pielii (precum psoriazisul sau eczema), pot crește susceptibilitatea la infecții și, implicit, riscul de panarițiu. Persoanele cu sistem imunitar slăbit sunt mai vulnerabile la infecții bacteriene și fungice și, astfel, riscă să dezvolte panarițiu chiar și în cazul unei leziuni minore.

Expunerea la substanțe iritante

Persoanele care lucrează frecvent cu substanțe chimice sau care au contact repetat cu apa (de exemplu, personalul de curățenie sau din bucătarii) sunt expuse unui risc mai mare de a dezvolta panarițiu, deoarece pielea lor poate deveni iritată și vulnerabilă la infecții.

Igiena precară

O igienă precară, în special în ceea ce privește mâinile și unghiile, crește riscul apariției panarițiului. Lipsa unei igiene regulate a mâinilor sau curățarea incorectă a unghiilor și cuticulelor permite acumularea de bacterii și fungi în jurul unghiilor, care pot pătrunde ulterior în piele dacă apar leziuni.

Factori de mediu și clima

Clima caldă și umedă favorizează înmulțirea microorganismelor și poate contribui la dezvoltarea panarițiului, mai ales în cazurile în care degetele sunt adesea umede. De asemenea, purtarea mănușilor pentru perioade lungi poate crea un mediu umed propice pentru infecții.

Când e recomandat să consulți un specialist

Consultarea unui specialist este esențială în cazurile de panarițiu pentru a evita complicațiile și pentru a asigura un tratament corespunzător. În general, următoarele situații indică necesitatea de a consulta un medic:

  • Durere și inflamație persistentă sau intensificată: dacă durerea și inflamația nu se ameliorează după câteva zile de tratament la domiciliu sau devin din ce în ce mai intense, este important să consulți un specialist. Durerea persistentă și inflamația crescândă pot fi semne că infecția s-a răspândit mai adânc în țesuturi și că este necesar un tratament mai complex, cum ar fi antibioticele sau o procedură de drenaj;
  • Prezența puroiului sau a secrețiilor: apariția puroiului sau a unei secreții gălbui la nivelul degetului poate fi un indiciu că infecția este severă și necesită intervenția unui specialist. Medicul poate drena zona pentru a evita răspândirea infecției în alte țesuturi sau chiar în sânge, ceea ce ar duce la complicații mai grave;
  • Febră sau stare generală de rău: dacă infecția este severă, pot apărea febra și o stare generală de rău, simptome care indică o posibilă răspândire a infecției în organism. Aceste semne necesită asistență medicală imediată, deoarece pot evolua către sepsis, o complicație periculoasă;
  • Lipsa ameliorării în urma tratamentului la domiciliu: dacă ai aplicat măsuri de prim-ajutor, cum ar fi băi cu soluții antiseptice și menținerea zonei curate, dar simptomele nu se îmbunătățesc în 2-3 zile, este important să consulți un medic. Un panarițiu netratat corect poate duce la complicații, precum osteomielita (infecția osului) sau afectarea permanentă a țesuturilor din jurul unghiei;
  • Sistem imunitar compromis sau boli preexistente: persoanele cu afecțiuni precum diabetul sau alte boli care slăbesc sistemul imunitar ar trebui să consulte un specialist chiar de la primele simptome ale panarițiului. În aceste cazuri, riscul de complicații este mai mare, iar infecția poate progresa rapid;
  • Răspândirea infecției: dacă observi că roșeața și umflătura se extind de la zona degetului către mână sau antebraț, acest lucru indică faptul că infecția avansează, iar intervenția unui specialist devine necesară pentru a evita complicații majore.

Cum poate fi diagnosticat panarițiul

Diagnosticul pentru panarițiu și stabilirea gravității infecției se fac în urma unui consult dermatologic, unde se constată existența unei infecții la nivelul degetului. În cazul în care este vorba de o formă profundă (gravă) de panarițiu se pot efectua și analize de laborator.

Diagnosticarea panarițiului se bazează pe o combinație de examinare clinică și, în unele cazuri, teste suplimentare pentru a confirma severitatea infecției și a exclude alte probleme similare.

Examinarea clinică

Medicul începe cu o evaluare clinică amănunțită, verificând simptomele externe ale degetului afectat, cum ar fi:

  • Roșeață și umflătură: panarițiul provoacă frecvent o umflare vizibilă și o înroșire în zona cuticulei sau a unghiei;
  • Durere și sensibilitate: un semn distinctiv este durerea intensă la atingere. În cazuri severe, durerea poate fi resimțită chiar și în repaus;
  • Prezența puroiului: în cazurile avansate, medicul va căuta semne de colectare a puroiului, vizibil sub piele sau în jurul unghiei, indicând o infecție profundă.

Examinarea clinică este adesea suficientă pentru diagnostic, deoarece panarițiul are simptome distinctive. Medicul poate aplica o ușoară presiune asupra zonei inflamate pentru a evalua dacă puroiul poate fi drenat sau dacă este necesară o intervenție mai profundă.

Testele de laborator (când sunt necesare)

În unele situații, mai ales dacă infecția pare a fi severă sau există un răspuns insuficient la tratamentul inițial, medicul poate recomanda:

  • Analize de sânge: pentru a verifica nivelul de inflamație și prezența unei infecții sistemice, cum ar fi o creștere a numărului de leucocite;
  • Culturi bacteriene: dacă puroiul este prezent, o mostră poate fi prelevată și trimisă la laborator pentru a identifica tipul exact de bacterii implicate. Acest test ajută medicul să prescrie antibioticul cel mai eficient;
  • Imagistică medicală (rar necesară): în cazurile mai complicate sau dacă există suspiciuni de infecție osoasă (osteomielită), medicul poate solicita investigații imagistice. Deși panarițiul este de obicei o infecție a țesutului moale, radiografia poate ajuta la identificarea unei posibile extinderi a infecției la os. Ecografia poate oferi detalii despre prezența colecțiilor de puroi în țesuturile moi și poate ghida eventualele drenaje.

Diagnostic diferențial

Medicul poate lua în considerare și alte afecțiuni similare în aparență, cum ar fi infecții fungice sau alte tipuri de abcese cutanate, asigurându-se că simptomele sunt caracteristice panarițiului.

Diagnosticul precis al panarițiului permite stabilirea unui tratament corect și previne riscul complicațiilor, ajutând la recuperarea completă a pacientului.

Barbat cu iritatie a degetelor de la picioare, simptom pentru panaritiu

Care sunt opțiunile de tratament pentru panarițiu

Tratamentul panarițiului variază în funcție de stadiul și severitatea infecției. Obiectivul este de a elimina infecția, a reduce durerea și a preveni complicațiile. Iată cele mai comune opțiuni de tratament pentru panarițiu:

  • Tratament conservator (fără intervenție chirurgicală)
    • Băi calde cu antiseptice: în stadiile incipiente, panarițiul poate fi tratat prin înmuierea degetului afectat în apă caldă cu sare sau antiseptice ușoare (precum clorhexidina) de mai multe ori pe zi, pentru a ajuta la reducerea inflamației și la ameliorarea durerii;
    • Unguent antibiotic: aplicarea unui unguent antibiotic local poate ajuta la combaterea infecției, mai ales în cazurile ușoare. Crema sau unguentul se aplică pe zona afectată de câteva ori pe zi, conform instrucțiunilor medicului;
    • Analgezice: dacă durerea este severă, medicul poate recomanda analgezice, cum ar fi ibuprofen sau paracetamol, pentru a reduce durerea și inflamația.
  • Tratament cu antibiotice (în cazuri moderate sau severe)
    • Dacă infecția este mai profundă sau nu răspunde la tratamentele de bază, medicul poate prescrie antibiotice pe cale orală. Tratamentul poate dura între 5 și 10 zile, în funcție de severitatea infecției și de tipul de bacterie identificat prin culturi;
    • Antibioticele sunt de obicei eficiente în cazurile mai ușoare de panarițiu bacterian. Dacă infecția este fungică, va fi necesar un antifungic specific.
  • Incizie și drenaj (în cazuri severe sau cu acumulare de puroi)
    • Dacă puroiul s-a acumulat în zona afectată și nu poate fi drenat natural, medicul poate efectua o mică incizie pentru a permite drenarea acestuia;
    • Procedura se face de obicei sub anestezie locală, iar drenajul ajută la reducerea rapidă a presiunii și a durerii;
    • După incizie, zona este curățată și dezinfectată, iar medicul va putea plasa un pansament steril care trebuie schimbat regulat pentru a preveni reinfectarea.
  • Intervenție chirurgicală (în cazuri complicate sau infecții profunde)
    • Dacă infecția a ajuns în straturile profunde ale degetului (panarițiu profund) sau afectează țesuturile profunde, poate fi necesară o intervenție chirurgicală mai amplă;
    • Chirurgul va elimina toate țesuturile infectate și va curăța temeinic zona pentru a preveni extinderea infecției;
    • În cazurile în care infecția a afectat osul (osteomielită), poate fi necesară o intervenție și mai invazivă, iar perioada de recuperare va fi mai lungă.
  • Tratament adjuvant pentru vindecare
    • Menținerea zonei uscate și curate: după tratament, este important ca zona să rămână uscată și curată pentru a preveni reinfecția. Pacientul trebuie să evite să pună presiune pe deget și să schimbe pansamentele conform recomandărilor;
    • Fizioterapie: dacă panarițiul a fost sever și a afectat mobilitatea degetului, fizioterapia poate ajuta la redobândirea flexibilității și a funcționalității;
    • Vaccinarea antitetanos: dacă există o rană deschisă sau există riscul de contaminare cu bacterii tetanice, medicul poate recomanda o vaccinare de rapel antitetanos.

Ce complicații sunt asociate cu apariția panarițiului?

Panarițiul poate duce la o serie de complicații, mai ales dacă infecția nu este tratată prompt sau corespunzător. Printre cele mai frecvente complicații se numără:

Extinderea infecției la țesuturile profunde

Dacă panarițiul nu este tratat la timp, infecția poate afecta structurile profunde ale degetului, cum ar fi tendoanele, articulațiile sau oasele. Aceasta poate duce la tenosinovită (inflamația tendoanelor) sau osteomielită (infecția osului). O astfel de infecție profundă este dificil de tratat și poate necesita intervenții chirurgicale complexe pentru a curăța zona afectată și a preveni răspândirea infecției în alte părți ale mâinii.

Deformări permanente și limitarea mobilității

Infecția poate deteriora țesuturile, ceea ce poate duce la contracturi (strângerea tendoanelor) sau deformări ale degetului. În cazuri grave, pacienții pot rămâne cu mobilitate limitată în degetul afectat sau chiar cu o pierderea parțială a funcției acestuia. În cazul în care articulațiile sau tendoanele sunt implicate, vindecarea poate fi dificilă, iar mișcările degetului ar putea rămâne restricționate permanent.

Riscul de septicemie

Dacă infecția se răspândește în sânge, există riscul de septicemie (infecție generalizată a sângelui), o complicație medicală gravă care necesită tratament imediat. Septicemia poate afecta mai multe organe și poate pune viața în pericol. Panarițiul poate părea inițial o infecție minoră, însă netratat, poate duce la complicații sistemice, în special în cazul persoanelor cu un sistem imunitar compromis.

Gangrena

În cazuri extrem de avansate, infecția poate duce la moartea țesuturilor din jurul degetului afectat, provocând gangrenă. Aceasta necesită de obicei îndepărtarea chirurgicală a țesutului necrotic și, în cazuri severe, poate duce chiar la amputarea parțială sau totală a degetului.

Recurența panarițiului

Dacă nu sunt eliminate complet sursele de infecție, cum ar fi unghii încarnate, tăieturi sau iritații repetate, panarițiul poate reapărea, ducând la inflamații cronice și posibile alte complicații pe termen lung. Recurența panarițiului poate duce la un ciclu de infecții și tratamente care afectează funcționalitatea degetului.

Cum poate fi prevenită apariția panarițiului?

Prevenirea apariției panarițiului implică o combinație de măsuri de igienă, protecție și îngrijire a mâinilor, mai ales în cazul celor expuși la activități ce pot crește riscul de infecție. Iată câteva modalități esențiale de prevenire:

  • Menținerea unei igiene adecvate a mâinilor și unghiilor: spălarea regulată a mâinilor cu apă și săpun este esențială pentru a elimina bacteriile și alți patogeni care pot provoca infecții. Este recomandat să se acorde o atenție specială zonei din jurul unghiilor, unde se pot aduna mai ușor bacteriile. Tăierea corectă a unghiilor ajută la prevenirea rănirii cuticulelor și a colțurilor, care pot deveni locuri vulnerabile pentru bacterii. Evitarea tăierii excesive a cuticulelor este importantă, deoarece acestea funcționează ca o barieră de protecție naturală împotriva infecțiilor;
  • Evitarea traumatismelor și a leziunilor mici la nivelul degetelor: micile răni, zgârieturi, unghiile încarnate sau bătăturile pot deveni porți de intrare pentru bacterii. Este important să se evite loviturile, tăieturile și alte traume în zona unghiilor și a degetelor. În cazul activităților care presupun manipularea obiectelor dure, ascuțite sau a echipamentelor care pot provoca leziuni, purtarea de mănuși de protecție este o măsură importantă de prevenție;
  • Tratarea rapidă a oricărei tăieturi sau răni la nivelul degetelor: chiar și rănile minore, cum ar fi zgârieturile sau tăieturile superficiale, trebuie tratate prompt. Curățarea rănii cu apă și săpun, aplicarea unui antiseptic și acoperirea cu un plasture sau bandaj poate ajuta la prevenirea infecției. În cazul apariției unui unghii încarnate, este important ca aceasta să fie tratată corespunzător pentru a preveni inflamarea zonei și riscul de infecție;
  • Evitarea folosirii obiectelor ascuțite pentru curățarea unghiilor: utilizarea obiectelor precum ace, cuțite sau alte instrumente ascuțite pentru curățarea unghiilor sau a zonei de sub ele poate duce la microtraume, favorizând pătrunderea bacteriilor în țesuturi. În locul acestor obiecte, se recomandă folosirea unor instrumente de manichiură dedicate, care sunt mai puțin agresive pentru piele și cuticule;
  • Îngrijirea cuticulelor și hidratarea pielii: cuticulele nu ar trebui îndepărtate complet, deoarece ele protejează baza unghiei de infecții. Este recomandat să fie doar împinse ușor, după înmuierea pielii. Hidratarea regulată a mâinilor și a cuticulelor previne crăparea pielii, care poate crea puncte de intrare pentru agenții patogeni;
  • Evitarea contactului prelungit cu substanțe chimice: substanțele chimice, cum ar fi detergenții și soluțiile de curățare, pot usca pielea, provocând crăpături sau iritații care pot favoriza infecțiile. Utilizarea mănușilor de protecție la manipularea acestor produse este recomandată pentru a proteja mâinile și a menține sănătatea pielii;
  • Consultația medicală la primele semne de infecție: dacă observați orice semn de roșeață, umflătură, durere sau puroi în jurul unghiei, este recomandat să consultați un medic. Intervenția timpurie poate preveni progresia infecției și apariția unor complicații mai severe.

Panarițiul poate fi o afecțiune dureroasă și, uneori, complicată, dar respectarea unor măsuri preventive simple și igiena corectă pot reduce semnificativ riscul apariției acesteia. Îngrijirea corespunzătoare a mâinilor, evitarea micilor traumatisme și tratarea promptă a rănilor contribuie la menținerea sănătății degetelor și unghiilor. În plus, recunoașterea precoce a simptomelor și consultarea unui specialist atunci când este necesar pot preveni complicațiile și pot asigura o recuperare rapidă. Menținerea sănătății mâinilor și unghiilor prin aceste măsuri este esențială nu doar pentru confort, ci și pentru a evita eventualele intervenții medicale complexe.

Bibliografie

  1. Cleveland Clinic. “Nail Infection (Paroynchia): Causes, Diagnosis, Treatment & Prevention.” Cleveland Clinic, 16 Aug. 2021, my.clevelandclinic.org/health/diseases/15327-nail-infection-paronychia.
  2. Dulski, Anne, and Christopher W. Edwards. “Paronychia.” PubMed, StatPearls Publishing, 7 Aug. 2023, www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK544307/.
  3. Oakley, Amanda. “Paronychia (Nail Fold Infection): Causes, Images, Treatment, and More — DermNet.” Dermnetnz.org, 2017, dermnetnz.org/topics/paronychia.
  4. “Paronychia: Causes, Symptoms, and Diagnosis.” Healthline, www.healthline.com/health/paronychia.
  5. “Paronychia: MedlinePlus Medical Encyclopedia.” Medlineplus.gov, medlineplus.gov/ency/article/001444.htm.
  6. “Paronychia: Practice Essentials, Background, Epidemiology.” EMedicine, 13 June 2023, emedicine.medscape.com/article/1106062-overview?form=fpf.
  7. Publishing, Harvard Health. “Paronychia.” Harvard Health, www.health.harvard.edu/a_to_z/paronychia-a-to-z.

Solicită o programare

Aici puteți să solicitați o programare pentru serviciile noastre de oriunde vă aflați, fără telefon și fără vizită în clinică. 

Analizele cu bilet de trimitere în decontare cu Casa de Asigurări de Sănătate se recoltează doar în baza unei programări prealabile.


Pasul 1

Detaliile Pacientului



Pasul 2

Detaliile Programării