Tipuri de fracturi: cauze, simptome, tratament

O fractură osoasă reprezintă o întrerupere sau o discontinuitate la nivelul unui os. Cele mai multe fracturi osoase apar din urma unei forțe de impact fizic cu consecințe la nivelul osului sănătos. Cu toate acestea, o fractură (numită fractură pe os patologic) poate apărea și pe fondul unor afecțiuni medicale ca osteoporoza și anumite tipuri de cancer. În acest articol, vă prezentăm diferitele tipuri de fracturi osoase, cauze, simptome și metode de tratament necesare.

Pentru servicii complete de ortopedie puteți contacta Spitalul de Ortopedie și Chirurgie Plastică MedLife.

Tipuri de fracturi

Din punct de vedere anatomopatologic fracturile pot fi:

• fracturi incomplete - cu păstrarea continuității osului;
• fracturi în lemn verde - des întâlnite în cazul copiilor, întrucât oasele lor sunt mai elastice chiar și la forțe mari și nu se rup, ci apare o fisură de-a lungul acestuia;
• fracturi complete - continuitatea osului este întreruptă.

În funcție de calitatea osului, fracturile pot fi:

• fractură pe os sănătos - apar în urma unei accidentări, lovituri;
• fractură de oboseală sau stres - este o leziune prin suprasolicitare și apare din cauza unui efort intens. Acest tip de fractură este comun în rândul sportivilor și al militarilor;
• fractură pe os patologic - apare atunci când o afecțiune de bază slăbește osul și provoacă o fractură.

În funcție de aspectul pielii, fracturile pot fi:

• fractură închisă - osul nu străpunge pielea, nu dăunează țesutului înconjurător;
• fractură deschisă - osul a străpuns pielea și reprezintă o urgență medicală.

În funcție de numărul locurilor pe os în care s-a produs fractura, acestea pot fi:

• fractură simplă - osul s-a rupt într-un singur loc și au rezultat două segmente;
• fractură cominutivă - au rezultat trei sau mai multe segmente.

În funcție de direcția traiectului de fractură se evidențiază:

• fractură transversală - perpendiculară pe axul osului;
• fractură oblică - fractura este în sens oblic pe os;
• fractură spiroidă - traiectul de fractură înconjoară osul ca o spirală.

În funcție de deplasarea fragmentelor osoase, fracturile se împart în:

• fractură cu deplasare/cu dislocare - deplasarea fragmentelor în planurile sagital, frontal sau transversal;
• fractură fără deplasare.

Semne și simptome

Simptomele unei fracturi variază în funcție de localizarea sa, de vârsta și starea generală de sănătate a unei persoane și de gravitatea traumatismului.

Printre cele mai frecvente simptome se numără:

• durere intensă;
• incapacitate funcțională;
• umflătură;
• piele decolorată în jurul zonei afectate;
• echimoză;
• deformarea regiunii;
• scurtarea segmentului;
• crepitații osoase;
• discontinuitatea segmentului;
• hemoragie (dacă este o fractură deschisă).

În cazuri mai grave, o persoană poate prezenta:

• amețeală;
• leșin;
• greață;
• anxietate.

Când e recomandat să consulți un specialist

Consultarea unui specialist este esențială în cazul unei fracturi sau chiar al unei suspiciuni de fractură, deoarece o evaluare medicală precisă și un tratament corespunzător pot preveni complicații grave. Iată câteva situații în care consultul de specialitate devine absolut necesar:

• Durere intensă și umflătură accentuată: orice durere intensă apărută imediat după o accidentare, însoțită de umflarea și înroșirea zonei afectate, poate indica o fractură. Dacă durerea nu scade după câteva ore sau dacă se intensifică, ar putea fi un semn că osul este afectat. Specialistul va evalua zona și, în caz de fractură, va aplica tratamentul adecvat pentru a preveni deteriorarea suplimentară;
• Deformare vizibilă sau incapacitatea de a mișca membrul afectat: deformarea zonei, cum ar fi o îndoire nefirească a brațului sau piciorului, poate fi un indiciu clar al unei fracturi. De asemenea, dacă pacientul nu poate să miște zona respectivă, cum ar fi un picior sau un braț, este necesară o consultație urgentă. Încercările de a pune presiune pe membrul afectat sau de a-l mișca pot duce la agravarea fracturii și la alte complicații;
• Senzație de amorțeală sau furnicături: amorțeala sau furnicăturile în jurul zonei afectate pot indica afectarea nervilor sau a vaselor de sânge din apropierea fracturii. Aceste simptome necesită o evaluare medicală rapidă pentru a preveni pierderea sensibilității sau a circulației sanguine, care poate duce la complicații grave, cum ar fi sindromul de compartiment;
• Sângerare sau fracturi deschise: o fractură deschisă, în care osul străpunge pielea, reprezintă o urgență medicală, deoarece riscul de infecție este extrem de mare. În astfel de cazuri, consultarea imediată a unui specialist este crucială pentru a curăța și trata rana, a stabiliza osul și a preveni infecțiile;
• Leziuni la copii sau persoane în vârstă: la copii și persoane în vârstă, fracturile pot fi mai greu de detectat și pot cauza complicații mai serioase. Sistemul osos al copiilor este în plină dezvoltare, iar o fractură netratată poate afecta creșterea normală a osului. În cazul persoanelor în vârstă, o fractură poate afecta mobilitatea și independența. Prin urmare, în cazul unui traumatism, consultarea unui specialist ortoped sau pediatru este recomandată chiar și în absența unor simptome foarte severe;
• Durere persistentă sau care reapare: în cazul în care durerea continuă pentru mai multe zile sau reapare după o perioadă de liniște, poate fi un semn de fractură incompletă sau fisură. O astfel de fractură poate trece neobservată la început, dar, dacă nu este tratată, poate duce la complicații pe termen lung. Radiografiile sau alte metode de imagistică vor ajuta specialistul să confirme sau să excludă fractura și să recomande un tratament adecvat;
• Accidente la nivelul capului sau coloanei vertebrale: orice accidentare care implică capul, gâtul sau coloana vertebrală necesită o consultație de specialitate imediată. Fracturile în aceste zone sunt extrem de periculoase și pot avea consecințe severe, inclusiv afectarea măduvei spinării sau a funcțiilor cerebrale.

Care este tratamentul necesar în funcție de tipul de fractură

Tratamentul unei fracturi vizează:

• reducerea fracturii;
• repunerea fragmentelor în poziție anatomică;
• imobilizarea până la consolidare;
• restabilirea funcției segmentului lezat;
• refacerea anatomiei osului.

Astfel, tratamentul poate fi:

• conservator ortopedic: aplicare de gips, orteză;
• intervenție chirurgicală.

Vindecarea oaselor este un proces care, în cele mai multe cazuri, va avea loc în mod natural. Prin urmare, tratamentul se concentrează de obicei pe asigurarea celor mai bune condiții pentru vindecare, pentru restabilirea funcției osului rănit.

Reducerea și imobilizarea fracturilor

Reducerea și imobilizarea fracturilor se poate realiza prin mijloace ortopedice sau chirurgicale. Trebuie întotdeauna completată de tratamentul de recuperare pentru asigurarea restabilirii funcției membrului traumatizat. De exemplu, fracturile simple sunt vindecate prin mijloace ortopedice, în timp ce fracturile cominutive, sprioide, patologice necesită o intervenție chirurgicală.

Reducerea fracturii prin mijloace nesângerânde este necesară atunci când există o deplasare a fragmentelor. Reducerea este făcută sub anestezie și poate fi manuală sub tracțiune extemporanee, progresivă, urmărindu-se reducerea după refacerea relației anatomice normale a capetelor sau instrumentală, cu ajutorul extensiei transcheletice.

Imobilizarea unei fracturi reduse ortopedic se realizează, de regulă, cu ajutorul aparatului gipsat circular sau atelă gipsată.

Tratamentul chirurgical este necesar în cazul insuccesului tratamentului ortopedic și se aplică, de regulă, fracturilor apărute din cauza unor afecțiuni medicale sau în cazul unor fracturi multiple, deschise. Osteosinteza sau imobilizarea chirurgicală se realizează cu ajutorul șuruburilor, plăcilor, tijelor confecționate din material metalic care nu este afectat de procesul de coroziune.

În cazul fracturilor deschise cu leziuni cutanate importante se folosește fixatorul extern compus din fișe filetate sau broșe Kirschner. Fracturile se consolidează la exterior prin bare sau cercuri.

Vindecarea fracturilor poate dura de la câteva săptămâni până la câteva luni, în funcție de gravitatea lor.

Factori care pot afecta vindecarea oaselor includ:

• consumul de tutun;
• consumul excesiv de alcool;
• indice de masă corporală ridicat;
• consumul de medicamente antiinflamatoare nesteroidiene;
• vârsta.

După vindecarea fracturii este necesară restabilirea forței musculare și a mobilității în zona afectată, prin terapie fizică.

Cum poate fi prevenită apariția unor tipuri de fracturi?

Prevenirea fracturilor implică o combinație de măsuri pentru întărirea oaselor și pentru evitarea factorilor de risc asociați. Iată principalele strategii care pot contribui la reducerea riscului de fracturi și la menținerea sănătății osoase!

Menținerea sănătății osoase prin nutriție adecvată

Alimentația joacă un rol crucial în prevenirea fracturilor, în special prin aportul de nutrienți esențiali pentru sănătatea oaselor, precum calciul și vitamina D:

• Calciul este un mineral esențial pentru densitatea osoasă și rezistența oaselor. Lactatele, legumele cu frunze verzi și migdalele sunt surse excelente de calciu;
• Vitamina D este necesară pentru absorbția corectă a calciului în organism. Expunerea la soare stimulează producerea vitaminei D, iar alimente precum peștele gras și ciupercile sunt și ele surse valoroase;
• Proteinele sunt esențiale pentru structura osoasă, dar trebuie echilibrate, deoarece un aport excesiv poate contribui la pierderea de calciu prin urină.

Exercițiile fizice pentru întărirea oaselor și a mușchilor

Activitatea fizică este fundamentală pentru prevenirea fracturilor, deoarece stimulează formarea de țesut osos și menține forța musculară, protejând articulațiile:

• Exercițiile de rezistență, cum ar fi ridicarea de greutăți, contribuie la creșterea densității osoase;
• Exercițiile de impact moderat, cum ar fi mersul pe jos sau alergarea ușoară, stimulează formarea osoasă și ajută la întărirea structurii osoase;
• Exercițiile pentru echilibru și stabilitate, cum ar fi yoga sau tai chi, sunt utile pentru prevenirea căderilor, mai ales în cazul vârstnicilor, care sunt mai vulnerabili la fracturi.

Reducerea riscului de căderi și accidente

Prevenirea căderilor este esențială în special pentru persoanele în vârstă, care sunt predispuse la fracturi ale șoldului, încheieturii sau coloanei vertebrale:

• Adaptarea spațiului de locuit: folosirea covorașelor anti-alunecare, instalarea barelor de susținere în baie și eliminarea obstacolelor de pe podele pot reduce riscul de cădere în casă;
• Încălțămintea adecvată: pantofii cu talpă antiderapantă și susținere bună reduc riscul de alunecare și îmbunătățesc stabilitatea;
• Suplimentarea cu vitamine și minerale, la recomandarea medicului, este benefică mai ales la vârstnici, pentru menținerea sănătății osoase și reducerea riscului de cădere.

Monitorizarea stării osoase la persoanele cu risc

Evaluările regulate ale densității osoase (DEXA) sunt recomandate persoanelor cu risc crescut de osteoporoză, inclusiv femeilor aflate la menopauză și celor cu istoric de fracturi. Aceste teste ajută la identificarea timpurie a pierderii de masă osoasă, iar tratamentele pot preveni progresia osteoporozei.

Limitarea factorilor de risc asociați cu fracturile

Există mai mulți factori de risc care contribuie la fragilitatea oaselor și, implicit, la creșterea riscului de fracturi. Printre aceștia se numără:

• Fumatul: nicotina afectează capacitatea organismului de a forma os nou, iar fumatul reduce densitatea osoasă;
• Consumul excesiv de alcool: alcoolul afectează capacitatea organismului de a absorbi calciul și poate provoca pierderea de masă osoasă, sporind riscul de fracturi;
• Consumul de cofeină în exces: cofeina poate interfera cu absorbția calciului și poate duce, în timp, la pierderea masei osoase, dacă nu este echilibrată printr-un aport suficient de calciu.

Tratamentul preventiv pentru osteoporoză și afecțiuni care cresc riscul de fracturi

Pentru persoanele diagnosticate cu osteoporoză sau alte afecțiuni care afectează densitatea osoasă, medicul poate recomanda tratamente medicamentoase specifice, cum ar fi bifosfonații, care ajută la creșterea densității osoase. Suplimentele de vitamina D și calciu pot fi, de asemenea, prescrise pentru a asigura sănătatea osoasă.