Vaccinul antitetanos: când se face și cât timp este eficient

Despre vaccinul antitetanos

Vaccinul antitetanos face parte din schema obligatorie de vaccinare pentru copii, dar este recomandat și adulților pentru că protejează împotriva infecției cu bacteria Clostridium tetani şi, implicit, previne apariția tetanosului.

Tetanosul este o patologie care se manifestă prin spasme musculare dureroase și poate duce la deces, dar vaccinul a făcut din tetanos o boală care poate fi prevenită. Datorită utilizării pe scară largă, afecțiunea a devenit acum foarte rară. Chiar și așa, toţi adulții trebuie să fie vaccinați împotriva bolii. Nu există nici un remediu pentru tetanos și în 10% - 20% dintre cazurile de infectare survine decesul.

Vaccinul antitetanos, cunoscut în termeni medicali sub numele de toxiocoidă tetanică sau prescurtat vaccin ATPA, este singura metodă de prevenție a tetanosului. Totuși, în caz de rănire, o îngrijire corespunzătoare a plăgii este importantă pentru a ajuta la prevenirea infecției. De asemenea, medicii pot folosi medicamente pentru a preveni această boală, în cazul în care o persoană este grav rănită și nu este vaccinată antitetanos.

Printre vaccinurile antitetanos disponibile în România, o parte protejează și împotriva altor boli:

• DTPa-VPI-Hib-Hep B: vaccin hexavalent, o combinație de antigene bacteriene și virale care asigură imunitate împotriva unor boli cu potențial sever: difteria, tetanosul, tusea convulsivă, poliomielita, infecția cu Haemophilus influenzae tip B și hepatita B. Este indicat la sugari și copii începând cu vârsta de 6 săptămâni pentru vaccinarea primară și pentru rapel;
• DTPa-VPI: vaccin tetravalent, oferă protecție împotriva difteriei, tetanosului, tusei convulsive și poliomielitei. Acest vaccin este indicat pentru imunizarea activă primară la sugari începând cu vârsta de 2 luni, imunizare prin rapel la un an după prima vaccinare, în timpul celui de-al doilea an de la vaccinare și pentru rapel la copii și adolescenți cu vârsta între 4 și 13 ani;
• DTPa: vaccin trivalent, diftero-tetano-pertussis acelular, indicat adulților pentru rapel.

Reacții adverse

Este important de știut că, în general, problemele cauzate de tetanos sunt mult mai mari decât efectele care pot apărea după vaccinarea antitetanos. În primul rând, vaccinarea antitetanos nu provoacă tetanos.

Cu toate acestea, uneori, vaccinul antitetanos poate da unele reacții adverse. În majoritatea cazurilor, acestea sunt ușoare și dispar de la sine în câteva zile, dar sunt posibile și reacții mai grave.

Printre reacțiile adverse ușoare se numără:

• durere, roșeață sau umflarea locului în care s-a făcut injecția antitetanos;
• febră;
• dureri de cap sau dureri musculare;
• oboseală;
• greață, vărsături, diaree;
• pierderea poftei de mâncare;
• indispoziție la bebeluși și copiii mici.

Ocazional, la copiii mici pot apărea reacții adverse mai grave, printre care:

• convulsii;
• febră peste 40 de grade Celsius;
• plâns incontrolabil, timp de trei ore sau mai mult;
• umflarea întregului braț sau picior în care s-a făcut injecția antitetanos.

Reacțiile alergice severe sunt foarte rare și pot apărea la câteva minute după vaccinarea antitetanos. Simptomele pot cuprinde:

• înroșirea pielii, mâncărime sau inflamație;
• urticarie;
• dificultăți de respirație sau alte simptome respiratorii;
• inflamarea gurii și a gâtului;
• greață, vărsături, diaree sau crampe abdominale;
• amețeli, tensiune arterială scăzută, tahicardie (bătăi rapide ale inimii);
• leșin.

Importanța vaccinului antitetanos

Tetanosul este o boală rară dar foarte gravă, cauzată de o bacterie numită Clostridium tetani. Sporii bacteriei tetanosului sunt peste tot în mediu, inclusiv în sol, praf și în gunoiul de grajd.

Nu poți lua tetanos de la o altă persoană. Acesta poate ajunge în organism doar printr-o tăietură sau rană. Chiar și o mică zgârietură e o poartă de intrare pentru sporii tetanici. Odată ajunși în organism, aceștia se dezvoltă în bacterii care se deplasează prin sânge sau nervi către sistemul nervos central.

Bacteriile tetanosului sunt mai susceptibile de a infecta anumite leziuni ale pielii:

• răni contaminate cu murdărie, fecale sau salivă;
• răni cauzate de un obiect ascuțit, cum ar fi un ac;
• arsuri;
• leziuni provocate prin strivire;
• leziuni cu țesut mort.

Tetanosul poate ajunge în organism și în alte moduri:

• răni curățate superficial (când numai stratul superior al pielii este îndepărtat);
• proceduri chirurgicale;
• mușcături, înțepături de insecte;
• infecții dentare;
• fracturi (unde este expusă fractura din os);
• răni și infecții cronice;
• consumul de droguri intravenos;
• injecții intramusculare.

Perioada de incubație a tetanosului este, de obicei, de 3 până la 21 de zile (de regulă, simptomele apar în a 10-a zi).

Cel mai frecvent simptom al tetanosului este încleștarea maxilarului, care poate deveni „blocat”. Alte simptome includ:

• contractura bruscă, involuntară a mușchilor (spasme musculare, cel mai frecvent la nivelul stomacului);
• rigiditate musculară dureroasă în tot corpul;
• dificultăți la înghițire;
• convulsii;
• durere de cap;
• febră și transpirație;
• modificări ale tensiunii arteriale și ale ritmului cardiac.

Tetanosul poate provoca problemele grave de sănătate, cum ar fi:

• contracția necontrolată/ involuntară a corzilor vocale și laringelui (laringospasm)
• fracturi osoase;
• blocarea unei artere pulmonare principale sau a uneia din ramurile ei cu un cheag de sânge (embolie pulmonară);
• pneumonie prin aspirație;
• dificultate de respirație care poate duce la deces (1-2 cazuri din 10 sunt fatale).

Dacă nu este tratat, tetanosul poate provoca moartea prin sufocare.