Paracenteza: când e recomandată și în ce constă

09 Septembrie 2025
Autor: Echipa medicală MedLife
Echipa de medici in sala de operatie efectuand o paracenteza

Ce este paracenteza

Paracenteza este o procedură medicală minim invazivă prin care este extras lichidul acumulat în cavitatea peritoneală (spațiul dintre peretele abdominal și organele interne). Lichidul respectiv, numit lichid ascitic, apare cel mai frecvent în contextul bolilor hepatice avansate, dar poate fi prezent și în patologii renale, cardiovasculare, afecțiuni neoplazice, infecțioase.

Paracenteza are un dublu rol: 

  • Diagnostic - recoltarea lichidului ascitic în scopul identificării etiologiei ascitei;
  • Terapeutic - reducerea presiunii intraabdominale și ameliorarea simptomelor, mai ales în cazul unui volum important de lichid.

Paracenteza este o etapă esențială în managementul pacienților cu sindrom ascitic frecvent întâlnit în:

  • Ciroza hepatică;
  • Insuficiența cardiacă;
  • Peritonita bacteriană spontană;
  • Carcinomatoza peritoneală;
  • Ascita refractară la tratament diuretic optim.

În ce constă această procedură

Paracenteza este o procedură medicală realizată în condiții sterile, de regulă, în spital sau în regim ambulator, sub supravegherea unui medic. Procedura implică introducerea unui ac subțire sau a unui cateter prin peretele abdominal, pentru a extrage lichidul din cavitatea peritoneală.

Principalele etape ale paracentezei implică: 

  1. pregătirea pacientului: pacientul este așezat în poziție semişezândă sau culcat pe o parte; zona abdominală este dezinfectată cu soluții antiseptice, iar medicul identifică locul optim de puncție – de obicei în cadranul inferior stâng sau drept al abdomenului, utilizând la nevoie ghidaj ecografic;
  2. anestezie locală: se infiltrează anestezic local în piele și în straturile subiacente, pentru a reduce disconfortul;
  3. puncția propriu-zisă: se introduce cu atenție acul sau cateterul până în cavitatea peritoneală, evitând structurile vasculare și viscerale (vase şi organe), iar lichidul este lăsat să curgă gravitațional sau este drenat cu ajutorul unei pompe;
  4. recoltarea probelor: în scop diagnostic, se colectează  o cantitate de lichid pentru analize (citologice, biochimice, microbiologice);
  5. drenaj terapeutic: în cazul unei ascite voluminoase se pot extrage mai mulți litri de lichid. Pentru prevenirea complicațiilor, se poate limita volumul extras într-o singură ședință sau se administrează albumină intravenos.

Întreaga procedură durează, de obicei, între 20 și 60 de minute, în funcție de volumul de lichid evacuat și de particularitățile clinice ale pacientului.

Indicaţiile paracentezei

Paracenteza este indicată în scop diagnostic, cât și terapeutic.

1. Indicații diagnostice: 

  • ascită de etiologie necunoscută;
  • suspiciune de infecție peritoneală;
  • suspiciune de carcinomatoză peritoneală;
  • evaluarea compoziției lichidului pentru diferențierea între transudat și exsudat;
  • suspiciune de tuberculoză peritoneală.

2. Indicații terapeutice:

Se efectuează pentru evacuarea lichidului ascitic atunci când acesta determină simptome importante sau complicații, precum:

  • dispnee prin presiunea asupra diafragmei;
  • disconfort sau durere abdominală;
  • distensie abdominală marcată;
  • ascită refractară  la tratamentul diuretic;
  • scăderea presiunii intraabdominale în scop paliativ.

În cazul pacienților cu ciroză hepatică și ascită recent instalată sau care se agravează rapid, paracenteza este o primă etapă esențială în evaluarea și stabilirea conduitei terapeutice.

Frecvența efectuării paracentezei

Numărul de paracenteze pe care un pacient le poate efectua nu este strict limitat, însă depinde de contextul clinic și de cauza subiacentă a ascitei. 

În cazul ascitei refractare (care nu răspunde la tratament diuretic), se pot face paracenteze repetate, uneori săptămânal sau la câteva zile, cu scopul de a ameliora simptomele.

În unele situații cronice, se poate recurge la plasarea unui cateter peritoneal pe termen lung, pentru drenaj repetat la domiciliu, sub supraveghere medicală.

Totuși, paracenteza frecventă impune monitorizarea atentă a echilibrului electrolitic, volemiei și funcției renale, deoarece extragerea unor volume mari de lichid poate duce la hipovolemie, hipotensiune arterială și sindrom hepatorenal.

Contraindicațiile paracentezei

Deși este o procedură relativ sigură, paracenteza are și unele contraindicații: 

  1. Contraindicații absolute:
  • obstrucție intestinală;
  • refuzul pacientului;
  • celulita la nivelul peretelui abdominal;
  • abdomen acut;
  • pacient necooperant.
  1. Contraindicații relative:
  • trombocitopenie (<50000/ µL);
  • tulburări de coagulare (INR 1,5-2.0);
  • sarcină avansată;
  • hipovolemie sau hipotensiune severă;
  • infecție cutanată activă la locul de puncție;
  • antecedente de intervenţii chirurgicale abdominale cu aderenţe.

Recomandări

Deși paracenteza prezintă anumite contraindicații și riscuri, când este efectuată în condiţii corespunzătoare și monitorizată adecvat, procedura este, în general, sigură și eficientă. 

Pregătirea înainte de paracenteză

Pregătirea este simplă, dar esențială pentru siguranța pacientului și succesul intervenției.

  1. Evaluarea medicală prealabilă:
    • examinare clinică completă;
    • evaluarea parametrilor biologici: hemoleucogramă, coagulogramă, funcția hepatică și renală;
    • ecografie abdominală pentru localizarea exactă a lichidului ascitic și alegerea punctului optim de puncție.
  2. informarea pacientului și obținerea consimțământului informat;
  3. eventuale ajustări de tratament: se pot întrerupe temporar anticoagulantele sau se administrează agenți de coagulare, în funcție de statusul hematologic;
  4. se verifică dacă pacientul este hidratat corespunzător;
  5. repaus alimentar cu două – patru ore înainte de procedură. 

Îngrijirea pacientului după procedură

Monitorizarea post-procedură este esențială pentru depistarea precoce a eventualelor complicații: 

  • observație clinică timp de câteva ore: sunt monitorizate tensiunea arterială, frecvenţa cardiacă, diureza și starea generală; se urmărește apariția semnelor de sângerare internă, perforație viscerală sau infecție la locul puncției;
  • evitarea efortului fizic intens: se recomandă repaus relativ pentru 24 de ore;
  • rehidratare și corectarea dezechilibrelor: în caz de drenaj terapeutic masiv, se administrează albumină intravenos pentru a preveni hipotensiunea;
  • evaluarea lichidului extras: rezultatele analizelor pot indica necesitatea unor tratamente suplimentare – antibiotice, chimioterapie, drenaj repetat etc;
  • control medical la câteva zile: mai ales în cazul pacienților cu ascită recurentă sau ciroză avansată.

Beneficiile paracentezei

Paracenteza oferă avantaje atât în scop diagnostic, cât și terapeutic: 

  1. beneficii diagnostice:
  • ajută la stabilirea cauzei sindromului ascitic;
  • permite diagnosticarea precoce a infecțiilor peritoneale;
  • contribuie la stadializarea unor cancere abdominale;
  • clarifică tipul lichidului: transudat (ciroză) sau exsudat (carcinomatoză, infecție).
  1. beneficii terapeutice:
  • ameliorează imediat simptomele: disconfort abdominal, greață, dificultăți de respirație;
  • reduce riscul de hernii abdominale sau rupturi spontane ale peretelui abdominal;
  • permite controlul presiunii intraabdominale;
  • îmbunătățește calitatea vieții la pacienții cu boli cronice avansate.

Riscurile și complicațiile paracentezei

Deși este considerată o procedură sigură atunci când este efectuată corect, paracenteza poate duce la unele complicații: 

  • riscuri frecvente, dar minore:
  • disconfort sau durere la locul puncției;
  • scurgere de lichid pe la locul de inserție;
  • hipotensiune arterială, în special după drenajul unor volume mari.
  • riscuri mai rare, dar potențial severe:
  • hemoragie internă, prin lezarea unui vas de sânge;
  • infecție peritoneală sau la locul puncției;
  • perforație intestinală;
  • hipovolemie severă și insuficiență renală;
  • dezechilibre electrolitice (hiponatremie, hipokaliemie).

Întrebări frecvente despre paracenteză

Ce este paracenteza și când este recomandată?

Paracenteza este o procedură minim invazivă prin care se extrage lichidul acumulat în cavitatea peritoneală (lichid ascitic). Ea este recomandată atât în scop diagnostic – pentru a stabili cauza ascitei sau a investiga o suspiciune de infecție ori carcinomatoză –, cât și în scop terapeutic, atunci când lichidul acumulat provoacă simptome precum disconfort, durere abdominală, dificultăți de respirație sau când ascita nu răspunde la tratamentul diuretic.

Cum se desfășoară procedura de paracenteză pas cu pas?

Procedura are loc, de obicei, în spital, în condiții sterile. Pacientul este așezat în poziție semişezândă sau culcat pe o parte, iar zona abdominală este dezinfectată. După anestezie locală, medicul introduce un ac sau un cateter prin peretele abdominal până în cavitatea peritoneală. Lichidul se evacuează gravitațional sau cu ajutorul unei pompe. În scop diagnostic, se recoltează probe pentru analize, iar în scop terapeutic se poate extrage o cantitate mai mare de lichid. Procedura durează, în general, între 20 și 60 de minute.

Care sunt indicațiile paracentezei în scop diagnostic și terapeutic?

În scop diagnostic, paracenteza este indicată atunci când ascita are o cauză necunoscută, există suspiciune de infecție, carcinomatoză peritoneală sau tuberculoză peritoneală, ori pentru a diferenția între transudat și exsudat. În scop terapeutic, este recomandată pentru ameliorarea simptomelor cauzate de ascită: dispnee, durere abdominală, distensie severă sau atunci când ascita nu răspunde la tratament.

Cât de des poate fi efectuată paracenteza și de ce depinde frecvența ei?

Nu există o limită strictă, frecvența depinde de cauza ascitei și de evoluția bolii. În ascita refractară, paracenteza poate fi repetată săptămânal sau chiar la câteva zile. În situațiile cronice, se poate monta un cateter pentru drenaj repetat la domiciliu. Totuși, paracenteza frecventă necesită monitorizare atentă, pentru a preveni complicații precum dezechilibre electrolitice sau insuficiență renală.

Care sunt contraindicațiile absolute și relative ale paracentezei?

Contraindicațiile absolute includ obstrucția intestinală, abdomenul acut, infecția cutanată la locul puncției, celulita abdominală, refuzul pacientului și situațiile în care pacientul nu poate coopera. Contraindicațiile relative sunt tulburările de coagulare, trombocitopenia severă, sarcina avansată, hipotensiunea sau hipovolemia marcate și antecedentele de intervenții chirurgicale abdominale cu aderențe.

Cum trebuie să se pregătească pacientul înainte de procedură?

Pregătirea presupune evaluarea clinică și biologică, inclusiv analize de sânge și ecografie abdominală pentru localizarea lichidului. Pacientul este informat și își exprimă consimțământul, iar tratamentele anticoagulante pot fi ajustate. Este important ca pacientul să fie bine hidratat și să respecte repausul alimentar de 2-4 ore înaintea procedurii.

Ce măsuri sunt necesare pentru îngrijirea pacientului după paracenteză?

După procedură, pacientul este monitorizat câteva ore pentru tensiunea arterială, puls, diureză și semne de sângerare sau infecție. Se recomandă repaus relativ timp de 24 de ore și rehidratare. Dacă s-a extras un volum mare de lichid, se administrează albumină intravenos pentru a preveni hipotensiunea. În funcție de rezultatele analizelor lichidului extras, se poate stabili un tratament suplimentar, iar controlul medical ulterior este important, mai ales la pacienții cu ascită recurentă.

Ce beneficii are paracenteza pentru pacienți?

Paracenteza aduce beneficii diagnostice – ajută la identificarea cauzei ascitei, detectarea infecțiilor și stadializarea unor cancere abdominale – și terapeutice, prin ameliorarea rapidă a simptomelor, reducerea riscului de hernii sau rupturi ale peretelui abdominal și îmbunătățirea calității vieții.

Ce riscuri și complicații pot apărea după procedura de paracenteză?

Paracenteza este, în general, o procedură sigură. Cele mai frecvente complicații sunt disconfortul local, scurgerea de lichid și hipotensiunea după evacuarea unui volum mare. Mai rar, pot apărea hemoragie internă, infecție peritoneală sau la locul puncției, perforație intestinală, insuficiență renală sau dezechilibre electrolitice. Monitorizarea atentă și efectuarea procedurii în condiții corespunzătoare reduc semnificativ aceste riscuri.

Bibliografie

  1. Aponte, Elisa M, et al. “Paracentesis.” Nih.gov, StatPearls Publishing, 27 Oct. 2023, www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK435998/.  Accessed 13 July 2025.
  2. Clinic, Cleveland. “Paracentesis Is a Procedure That Removes Fluid Buildup inside Your Abdomen, Called Ascites. It Can Be Used to Treat Ascites and Diagnose the Cause.” Cleveland Clinic, 27 Nov. 2023, my.clevelandclinic.org/health/ procedures/paracentesis. Accessed 13 July 2025.
  3. Shlamovitz, Gil Z. “Paracentesis: Background, Indications, Contraindications.” Medscape.com, Medscape, 28 Mar. 2025, emedicine.medscape.com/article/80944-overview.  Accessed 13 July 2025.
  4. Malik, Zubair. “How to Do Paracentesis.” MSD Manual Professional Edition, MSD Manuals, 8 Apr. 2025, www.msdmanuals.com/professional/gastrointestinal-disorders/how-to-do-gastrointestinal-procedures/how-to-do-paracentesis.  Accessed 13 July 2025.
  5. “Paracentesis.” Healthdirect.gov.au, Healthdirect Australia, 16 Mar. 2025, www.healthdirect.gov.au/surgery/paracentesis.  Accessed 13 July 2025.
  6. Nobbe, Anna M., and Heather M. McCurdy. “Management of the Adult Patient with Cirrhosis Complicated by Ascites.” Critical Care Nursing Clinics of North America, vol. 34, no. 3, Sept. 2022, pp. 311–320, www.sciencedirect.com/topics/medicine-and-dentistry/paracentesis, https://doi.org/10.1016/j.cnc.2022.04.005.  Accessed 13 July 2025.

Solicită o programare

Aici puteți să solicitați o programare pentru serviciile noastre de oriunde vă aflați, fără telefon și fără vizită în clinică. 

Analizele cu bilet de trimitere în decontare cu Casa de Asigurări de Sănătate se recoltează doar în baza unei programări prealabile.

Pasul 1

Detaliile Pacientului

Pasul 2

Detaliile Programării

Articole din aceeași categorie

Dicționar medical
Ilustratie a unui tub de spermicide si a spermatozoizilor

Spermicide: ce sunt, indicații, contraindicații

Spermicidul este o substanță chimică utilizată în scop contraceptiv, menită să reducă mobilitatea și viabilitatea spermatozoizilor, împiedicând astfel fecundarea ovulului. Cele mai utilizate substanțe active sunt nonoxinol-9 și octoxinol-9, ambele având capacitatea de a afecta membrana...

Dicționar medical
Ilustrare 3D a sistemului endocrin masculin si feminin, evidentiind glandele si hormonii principali

Hormonii: ce trebuie să știi despre ei

Hormonii sunt substanțe chimice produse de glandele endocrine, care circulă prin sânge și transmit mesaje către organe, piele, mușchi și alte țesuturi; aceste semnale spun corpului ce și când să facă.Fiecare hormon are o țintă specifică - un organ sau un tip de celulă pe care îl inf...

Dicționar medical
Femeie tanara supusa unui test de tiroida, examinata cu ecograf la gat

Hormonii tiroidieni: funcții, rol, afecțiuni asociate

Hormonii tiroidieni sunt substanțe chimice produse de&nbsp;glanda tiroidă, o glandă mică în formă de fluture, situată în partea din față a gâtului. Acești hormoni joacă un rol esențial în reglarea metabolismului (procesul prin care organismul transformă alimentele în energie) și in...