Puncție: ce este, tipuri, recomandări

Ce este puncția

Puncția reprezintă o tehnică medicală minim invazivă, prin care se pot extrage din corp mostre de țesut sau lichid. Procedura este folosită atât în scop terapeutic, pentru tratarea unor afecțiuni, cât și pentru diagnostic.

Este una dintre cele mai eficiente metodele prin care pot fi depistate diverse afecţiuni. Medicii recomandă această procedură atât pentru a diagnostica diverse patologii infecțioase sau nu, cât şi pentru tratarea altora.

Puncția presupune introducerea unui ac sau a unui instrument special, numit trocar, în țesut sau într-un anumit organ, pentru a preleva mostre sau a drena lichidul acumulat. Prin aceeași procedură se poate și injecta un medicament în corpul pacientului.

În funcție de tipul de puncție, aceasta poate fi realizată împreună cu alte tehnici imagistice, precum ecografia sau tomografia computerizată (CT).

Diferența dintre puncție și biopsie

Biopsia și puncția sunt amândouă proceduri medicale, dar au scopuri diferite și implică tehnici diferite. Biopsia vizează în mod specific obținerea de țesut pentru stabilirea unui diagnostic, în timp ce puncția este un termen mai vast, care include orice penetrare a țesutului, cu scopul de extragere a unei mostre de lichid sau țesut, ori de injectare a unei substanțe.

Biopsia:

Este o procedură prin care se prelevează o mostră de țesut din organism în scop diagnostic sau terapeutic; este adesea folosită pentru a determina prezența unor boli, cum ar fi cancerul.

Există diferite tipuri de biopsii:

• cu ac: se folosește un ac pentru a extrage țesutul;
• prin incizie: se îndepărtează o parte a unei tumori sau a unei leziuni;
• prin excizie: se îndepărtează o întreagă tumoare sau leziune;
• endoscopică: se utilizează un endoscop pentru a obține țesut din organele interne.

Scopul: este, în primul rând, de a diagnostica diverse afecțiuni prin examinarea histopatologică a probei de țesut.

Puncția:

Este o procedură realizată prin înțepare cu un instrument ascuțit, pentru a pătrunde în piele sau într-un alt țesut; este utilizat în mod obișnuit în diverse scopuri, inclusiv extragerea lichidului acumulat, administrarea de medicamente sau diagnosticarea unor afecțiuni.

Este utilizată pentru:

• aspirație: îndepărtarea lichidului dintr-un chist sau abces;
• injectare: administrarea unor medicamente sau vaccinuri;
• diagnosticare.

Scopul: în general, se concentrează pe eliminarea sau injectarea lichidelor, precum și pe diagnosticarea țesuturilor.

Când este recomandată puncția

Puncția este recomandată în diverse contexte clinice, iar decizia de a utiliza această procedură depinde de simptomele pacientului, de istoricul său medical și de investigațiile prealabile.

Printre principalele indicații se numără:

• infecții: puncția poate fi utilizată pentru a drena lichidele infectate și a reduce presiunea asupra organelor afectate, în cazul unor infecții grave sau necontrolate, precum abcesul pulmonar sau peritonita;
• afecțiuni oncologice: puncțiile biopsice sunt esențiale pentru diagnosticarea diverselor tipuri de cancer; acestea pot fi efectuate pe țesuturi pulmonare, hepatice, renale sau ale ganglionilor limfatici;
• leziuni traumatice: puncția este recomandată pentru a evalua acumularea de sânge sau lichide în cavitățile corpului, cum ar fi toracele, abdomenul sau articulațiile, după un traumatism sever; poate ajuta, de asemenea, la evaluarea și tratamentul leziunilor interne;
• afecțiuni neurologice: puncția lombară este folosită pentru a extrage lichid cefalorahidian, care este esențial în diagnosticarea bolilor neurologice, precum meningită, scleroză multiplă sau hemoragii cerebrale;
• exsudate pleurale sau pericardice: puncția este utilă pentru drenajul lichidului acumulat în cavitățile pleurale sau pericardice, ameliorând astfel dificultatea la respirație și presiunea toracică;
• diagnosticarea tulburărilor de coagulare: prin puncția unui vas sanguin, se pot evalua diverse tulburări de coagulare a sângelui, nivelurile de proteine plasmatice sau alte componente esențiale.

Riscuri asociate cu puncția

Puncția este considerată o procedură sigură și minim invazivă. Cu toate acestea, ca în cazul oricărei intervenții chirurgicale, există și unele riscuri asociate, printre care:

• infecții;
• hematom;
• leziuni ale organelor interne;
• reacții la anestezic.