Preeclampsie: simptome, riscuri și tratament

28 August 2025
Autor: Echipa medicală MedLife
Gravida la masurarea tensiunii arterial ede catre medic

Preeclampsia este una dintre afecțiunile des întâlnite în perioada sarcinii. În forma ei moderată, această complicație poate provoca neplăceri viitoarei mame, în timp ce varianta severă a afecțiunii poate pune în pericol chiar viața copilului și a mamei. Singurul remediu care garantează vindecarea este nașterea, fie ea prematură sau la termen.

Ce este preeclampsia?

Preeclampsia este o afecțiune care apare doar în timpul sarcinii. Potrivit datelor adunate de Organizația Mondială a Sănătății, între 2 și 8% dintre femeile însărcinate din întreaga lume pot fi afectate de preeclampsie.

Afecțiunea se manifestă prin hipertensiune și anumite semne sau simptome că și alte organe ale corpului au fost afectate. De obicei este vorba despre rinichi sau  ficat dar poate fi vorba si de alte organe cum ar fi creierul sau plamani. Preeclampsia apare de obicei după săptămâna 20 a sarcinii, dar sunt cazuri când sunt afectate mame aflate la începutul sarcinii.

Dacă nu este tratată, preeclampsia poate duce la complicații grave și chiar la deces. Pentru această afecțiune, singurul remediu este nașterea copilului. De aceea, în cazul în care ești la începutul sarcinii și ai fost diagnosticată cu preeclampsie, următoarea perioadă va fi dificilă. Copilul trebuie să aibă timp să se maturizeze, așa că trebuie să te pui la adăpost de eventuale complicații și riscuri.

Cauzele preeclampsiei

Deși cauza exactă a preeclampsiei nu este complet înțeleasă, medicii și cercetătorii cred că problema pornește de la placentă – organul care asigură oxigenul și nutrienții necesari fătului în timpul sarcinii. În mod normal, în primele luni de sarcină, apar modificări în vasele de sânge ale uterului pentru a permite o irigare eficientă a placentei. În cazul preeclampsiei, acest proces nu are loc corespunzător.

Posibilele mecanisme implicate includ:

Dezvoltarea anormală a placentei

  • Vasele de sânge uterine care trebuie să irige placenta nu se dilată suficient și rămân înguste, ceea ce limitează fluxul de sânge.
  • Această irigare deficitară determină lipsa de oxigen și stres oxidativ în placentă, ceea ce declanșează reacții inflamatorii și eliberarea de substanțe toxice în sângele mamei.

Răspuns imun alterat

  • Corpul mamei poate reacționa inadecvat la celulele provenite de la făt și placentă, percepându-le ca „străine”, ceea ce duce la o reacție imună anormală și inflamație sistemică.
  • Se suspectează un conflict imunologic între mamă și făt, mai ales în sarcinile din cupluri noi sau după proceduri de fertilizare in vitro (FIV).

Factori genetici

  • Studiile sugerează că există o componentă ereditară, femeile care au avut preeclampsie în sarcini anterioare sau care au rude apropiate (mamă, soră) cu această afecțiune au un risc mai mare.
  • Pot fi implicate anumite gene care reglează funcția placentei și răspunsul inflamator.

Disfuncție endotelială

  • Endoteliul (căptușeala internă a vaselor de sânge) nu mai funcționează normal, ceea ce duce la vasoconstricție, creșterea tensiunii arteriale și apariția proteinelor în urină (proteinurie).

Dezechilibre ale citokinelor

  • Nivelurile anormale ale unor hormoni implicați în reglarea tensiunii arteriale și a volumului de sânge, precum VEGF (vascular endothelial growth factor) sau PlGF (placental growth factor), pot contribui la dezvoltarea bolii.

Boli reumatologice

Anumite boli reumatologice preexistente cresc semnificativ riscul de preeclamsie

Factori de risc

Nu există, în acest moment, un criteriu clar care să stabilească cine este supus unui risc mai ridicat de apariție a acestei afecțiuni. Iată care sunt, potrivit World Health Organisation, persoanele predispuse la preeclampsie:

  • femeile însărcinate pentru prima oară;
  • experiența anterioară cu hipertensiunea sau preeclampsia;
  • femeile cu surori sau mame care au avut preeclampsie;
  • femeile cu sarcini multiple;
  • femeile mai tinere de 20 de ani si peste 40;
  • femeile care au mai suferit de hipertensiune sau de boli de rinichi înainte să fie însărcinate;
  • femeile obeze;
  • alte probleme de sănătate: diabet, afecțiuni renale, lupus sau reumatism.

Posibile simptome ale preeclampsiei

Preeclampsia poate să apară fără niciun simptom vizibil. Hipertensiunea se poate instala încet sau poate debuta brusc. Este foarte important să-ți monitorizezi tensiunea pentru că, de obicei, primul simptom al bolii este un nivel mai ridicat al tensiunii.

În timpul sarcinii, o tensiune mai mare de 140/90 milimetri de mercur (mm Hg), luată de două ori la interval de cel puțin 4 ore, poate să anunțe posibilitatea declanșării preeclampsiei. Iată ce alte simptome posibile ar mai putea anunța această afecțiune:

  • Exces de proteine în urină (proteinurie) sau alte probleme ale rinichilor.
  • Dureri intense de cap.
  • Modificări de vedere, cu pierderea parțială a acesteia, sensibilitate crescută la lumină și privire tulbure.
  • Dureri intense de stomac, localizate în partea dreaptă sus a acestuia, chiar sub coaste.
  • Amețeală sau greață.
  • Urină în cantități reduse.
  • Un număr scăzut de trombocite în sânge.
  • Afecțiuni ale ficatului.
  • Respirație sacadată, provocată de acumularea de lichid în plămâni.
  • Schimbări în reflexe.
  • Stări de vomă.

Creșterea bruscă în greutate și umflarea unor regiuni ale corpului (în special mâinile și fața) pot să anunțe preeclampsia. Cu toate astea, aceste simptome apar des în timpul sarcinii, așa că nu prevestesc întotdeauna preeclampsia.

Când trebuie să mergi la medic?

Ca să poți să-ți monitorizezi periodic tensiunea, îți poți cumpăra un tensiometru pentru acasă. Nu te baza, însă, exclusiv pe acest dispozitiv. Respectă programul de vizite la medic, acesta este singurul care poate să stabilească exact dacă suferi de preeclampsie sau nu.

Contactează medicul imediat atunci când ai dureri puternice de cap, privire încețoșată sau dureri acute în abdomen. Durerile de cap, amețeala și alte dureri pot fi simptome clasice ale unei sarcini, așa că e important să mergi la un specialist care poate să determine dacă e vorba despre semnele obișnuite ale unei sarcini sau despre o posibilă afecțiune.

Complicații

Dacă preeclampsia se declanșează la începutul sarcinii și dacă este vorba despre o variantă mai severă a acestei afecțiuni, riscurile pentru tine și pentru copilul tău cresc considerabil. În unele cazuri, preeclampsia poate duce la o naștere forțată.

În funcție de gravitatea situației și de modul în care evoluează sarcina, medicul obstetrician este cel care va decide tipul de naștere recomandat pentru tine. În unele cazuri ar putea recomanda nașterea prin cezariană, dacă este nevoie de o naștere rapidă, pentru a ocoli unele complicații. Altfel, medicul ar putea să recomande o naștere naturală.

Complicațiile provocate de această boală ar putea include:

Întârzierea creșterii intrauterine

Preeclampsia afectează arterele care transportă sânge către placenta. Dacă aceasta nu primește suficient sânge, copilul tău ar putea să primească mai puțin oxigen și substanțe nutritive. Acest fapt ar putea duce la o dezvoltare mai înceată a fătului, greutate redusă la naștere sau chiar naștere prematură.

Naștere prematură

Dacă suferi de forma severă a preeclampsiei, s-ar putea ca medicul să decidă nașterea prematură a fătului, pentru a salva viața lui și a ta. Nașterea prematură poate provoca o serie de afecțiuni pentru bebeluș, precum unele probleme respiratorii. Medicul te va ajuta să înțelegi și să decizi când este cea mai bună perioadă pentru naștere.

Placenta abruptio

În mod normal, placenta este lipită de uter, dar preeclampsia crește riscul dezlipirii ei de peretele interior al uterului înainte de naștere. În cazuri extreme, preeclampsia severă poate provoca sângerări abundente, care ar putea pune în pericol viața ta sau a copilului tău.

Sindromul HELLP

Este o formă gravă a preeclampsiei, care poate să provoace chiar moartea. Literele acronimului vin de la hemoliză (distrugerea celulelor roșii din sânge), enzime ale ficatului în concentrație crescută și un număr redus al trombocitelor.

Printre simptomele sindromului HELLP se numără greața, stările de vomă, durerile de cap și dureri abdominale în partea dreaptă sus a corpului. Acest sindrom este cu atât mai periculos, pentru că înseamnă că mai multe organe ale corpului au fost afectate. HELLP poate să apară fără niciun simptom și se poate instala brusc, chiar înainte să apară hipertensiunea.

Eclampsia

Atunci când preeclampsia nu este controlată sau tratată, se poate instala forma mai avansată a bolii, eclampsia. Simptomele acesteia sunt aceleași ca la preeclampsie, cărora li se adaugă și convulsiile. Este însă foarte greu de estimat când boala va face trecerea de la preeclampsie la eclampsie.

De multe ori, nu există simptome care să avertizeze că s-a făcut o trecere către eclampsie. Această afecțiune poate să aibă consecințe grave și pentru făt, și pentru mamă, așa că nașterea devine o necesitate care nu va ține cont de cât de evoluată este sarcina, dar care se va intimpla dupa stabilizarea parametrilor vitali materni si in absenta convulsiilor.

Afecțiuni ale altor organe

Preeclampsia mai poate duce la afecțiuni sau la probleme grave și în cazul altor organe, cum ar fi, de exemplu, rinichii, ficatul, plămânii, inima sau ochii. Boala ar putea provoca inclusiv un accident vascular cerebral sau altă afecțiune a creierului. Gradul de afectare a altor organe este determinat de severitatea preeclampsiei.

Afecțiuni cardiovasculare

Preeclampsia poate crește riscul apariției unei boli de inimă sau a vaselor de sânge. Riscul este mai mare dacă ai mai suferit de preeclampsie și în timpul unei sarcini anterioare. La fel poate fi și în cazul în care ai trecut printr-o naștere înainte de termen.

Pentru a reduce riscurile apariției unor probleme cardiovasculare, după naștere e indicat să revii la greutatea ta ideală, să renunți la fumat, să mănânci fructe și legume, să faci exerciții în mod regulat si bineinteles sa respecti vizitele medicale recomandate.

Cum este afectat fătul?

Odată cu apariția preeclampsiei, placenta s-ar putea să nu mai primească o cantitate suficientă de sânge. Când se întâmplă asta, fătul primește o cantitate mai mică de oxigen și de substanțe nutritive.

În timp, asta poate duce la o dezvoltare insuficientă a fătului, cu o greutate redusă la naștere. Chiar și așa, cele mai multe mame reușesc să ducă sarcina cu bine la final și să nască un copil sănătos, dacă preeclampsia e detectată la timp și tratată profesionist.

Tratamentul preeclampsiei

Potrivit specialiștilor, nașterea este singura cură care poate duce la eliminarea definitiva a preeclampsiei. În timpul sarcinii, medicul tău va monitoriza evoluția ta și a copilului tău, pentru a lua toate măsurile necesare pentru sănătatea voastră. Dacă ești deja în săptămâna a 37-a sau mai târziu, medicul ar putea lua decizia să provoace nașterea inainte de termenul complet de gestatie a copilului.

Dacă ai o formă moderată a bolii, medicul îți poate recomanda următoarele:

  • repaus la pat;
  • reducerea consumului de sare;
  • creșterea consumului de apă;
  • tratament antihipernesiv la valori ale tensiunii arteriale peste 140/90 mmHg;
  • vizite regulate la doctor.

În unele cazuri, medicul poate dispune să iei medicamente care să îți scadă tensiunea arterială.

Dacă afecțiunea este severă, medicul ți-ar putea recomanda internarea în spital, pentru un set mai amplu de analize și pentru monitorizare. Acolo ai putea primi medicație intravenoasă pentru a reduce tensiunea, sau chiar injecții cu steroizi pentru dezvoltarea într-un ritm mai rapid a plămânilor fătului.

Cu toate astea, nașterea este singura opțiune sigură în cazul în care preeclampsia este atât de severă încât să pună în pericol viața ta sau a fătului. Iar nașterea va fi indusă chiar dacă asta înseamnă că bebelușul va veni pe lume prematur.

Semnele care anunță o formă severă a preeclampsiei:

  • modificări în ritmul cardiac al fătului;
  • dureri abdominale;
  • convulsii;
  • probleme în funcționarea rinichilor;
  • lichid în plămâni.

Fă o programare la consult imediat ce ai observat unul dintre aceste simptome sau alte semne anormale. Singura ta grjă ar trebui să fie sănătatea ta și a bebelușului tău.

Nașterea și preeclampsia

Nașterea reprezintă singura soluție definitivă pentru vindecarea preeclampsiei, deoarece eliminarea sarcinii oprește progresia bolii. Totuși, decizia privind momentul și modul nașterii este complexă și depinde de mai mulți factori, precum severitatea preeclampsiei, săptămâna de sarcină, starea generală a mamei și a fătului, precum și riscurile potențiale ale intervenției.

  • Momentul nașterii:
    Dacă preeclampsia este ușoară și sarcina nu a atins încă termenul, medicul poate decide să amâne nașterea pentru a permite fatului să se maturizeze cât mai mult. Se vor face monitorizări frecvente pentru a evalua starea mamei și a copilului. Dacă boala devine severă sau apar complicații, nașterea va fi indusă, chiar dacă fătul este prematur, pentru a proteja viața ambilor.
  • Tipul nașterii:
    În cazul în care starea mamei și a copilului permite, nașterea naturală este preferată. Totuși, în situații de urgență sau când preeclampsia este foarte severă, poate fi recomandată nașterea prin cezariană pentru a reduce riscurile. Decizia este luată de medicul obstetrician în funcție de circumstanțe.
  • Suport medical:
    Pe durata travaliului și după naștere, mama va fi atent monitorizată pentru semnele de agravare a preeclampsiei sau apariția unor complicații, iar tratamentul va continua pentru a controla tensiunea arterială și a preveni convulsiile.

Efectele pe termen lung ale preeclampsiei

Impactul asupra sănătății mamei și copilului după naștere

Deși preeclampsia dispare, de regulă, după naștere, atât mama, cât și copilul pot avea unele consecințe pe termen lung, care necesită atenție și monitorizare.

  • Pentru mamă:
    • Risc crescut de hipertensiune arterială cronică: femeile care au avut preeclampsie au un risc mai mare de a dezvolta hipertensiune arterială și boli cardiovasculare în anii următori nașterii.
    • Probleme renale: în unele cazuri, funcția rinichilor poate fi afectată pe termen lung.
    • Risc crescut pentru sarcini viitoare: există un risc mai mare de reapariție a preeclampsiei sau a altor complicații în sarcinile următoare. Din acest motiv, monitorizarea medicală atentă este esențială.
  • Pentru copil:
    • Complicații asociate prematurității: dacă nașterea a fost prematură din cauza preeclampsiei, copilul poate întâmpina probleme respiratorii, dificultăți în alimentație sau alte complicații specifice prematurității.
    • Dezvoltare pe termen lung: unele studii sugerează un risc mai mare de afecțiuni cardiovasculare sau metabolice în viața adultă, dar cercetările continuă pentru a înțelege mai bine aceste legături.
  • Suport și recuperare:
    Monitorizarea după naștere trebuie să includă evaluarea tensiunii arteriale, controlul funcției renale și sfaturi pentru un stil de viață sănătos, care să reducă riscurile cardiovasculare. De asemenea, este recomandat un consult preconcepțional pentru sarcinile viitoare.

Prevenirea apariției preeclampsiei

Preeclampsia este una dintre afecțiunile care pun specialiștilor mari probleme. Solutia optima de preventie este reprezentata de stratificarea riscului in primul trimestru de sarcina si la nevoie oferirea tratamentului antiagregant in doze suficiente demonstrate stiintific.

În unele cazuri, studiile au anunțat un raport între lipsa vitaminei D din organism și un risc ridicat de apariție a preeclampsiei. În același timp, unele studii au arătat o legătură între un tratament cu suplimente de vitamina D, altele nu au făcut această conexiune.

În anumite cazuri, însă, ai putea să îți reduci riscul apariției preeclampsiei urmând următoarele sfaturi care trebuie susținute de un medic:

  • Aspirina în doze mici. Dacă prezinți mai mulți factori de risc, între care o sarcină multiplă, hipertensiune cronică, boli de rinichi, diabet sau boală autoimună, medicul tău ar putea să-ți recomande o doză redusă, zilnică, de 160 mg de aspirină. Acest tratament poate fi început încă din a 12-a săptămână de sarcină dar nu mai tirziu de saptamana 16.
  • Suplimente de calciu. În unele cazuri, femeile cu deficiență de calciu, care nu reușesc să completeze acest deficit prin intermediul dietei, pot lua suplimente de calciu ca să prevină preeclampsia. Deficiența de calciu trebuie să fie însă acută, iar asta se întâmplă mai rar în țările dezvoltate.

IMPORTANT: Nu începe un tratament cu pastile, vitamine sau suplimente fără ca înainte să mergi la o consultație la medic, este singurul în măsură să îți spună care este cea mai bună abordare pentru tine.

Uneori este greu de prevăzut, însă înainte de a rămâne însărcinată – mai ales dacă ai mai avut o altă sarcină marcată de preeclampsie – este recomandat să fii în cea mai bună condiție fizică. Poți să pierzi în greutate și, dacă e cazul, fă tot posibilul ca să ții sub control alte afecțiuni, cum ar fi diabetul.

În timpul sarcinii, ai grijă de tine și de copilul tău, urmează toate sfaturile și indicațiile medicului, și prezintă-te ori de câte ori este nevoie la medic, pentru analize și consultații prenatale. Atunci când preeclampsia este depistată la timp, medicul te poate ajuta să previi eventualele complicații.

Informațiile din acest articol nu înlocuiesc consultul medical sau recomandările specialistului.

Bibliografie

  1. Mayo Clinic, „Preeclampsia”: https://www.mayoclinic.org/diseases-conditions/preeclampsia/symptoms-causes/syc-20355745, accesat la 28.07.2025;
  2. WebMD, „Preeclampsia”: https://www.webmd.com/baby/preeclampsia-eclampsia, accesat la 28.07.2025;
  3. Preeclampsia Foundation, „What is preeclampsia”: https://www.preeclampsia.org/what-is-preeclampsia, accesat la 28.07.2025;
  4. Medical News Today, „Everything you need to know about preeclampsia”: https://www.medicalnewstoday.com/articles/252025, accesat la 28.07.2025.

Solicită o programare

Aici puteți să solicitați o programare pentru serviciile noastre de oriunde vă aflați, fără telefon și fără vizită în clinică. 

Analizele cu bilet de trimitere în decontare cu Casa de Asigurări de Sănătate se recoltează doar în baza unei programări prealabile.


Pasul 1

Detaliile Pacientului



Pasul 2

Detaliile Programării