Sindromul cuibului gol („empty nest”): ce este și ce efecte are

Definiția Sindromului Cuibului Gol

Sindromul Cuibului Gol („empty nest”) se referă la perioada de tristețe, singurătate și la sentimentul de pierdere pe care mulți părinți, în special mamele, le experimentează atunci când ultimul lor copil adult părăsește definitiv casa părintească.

Deși termenul folosește cuvântul „sindrom”, acesta nu este o boală mintală sau un diagnostic clinic. Mai degrabă, este un fenomen tranzitoriu - o fază de adaptare legată de o schimbare majoră în dinamica familiala.

Gradul în care un părinte experimentează această suferință depinde în mod semnificativ de cât de mult din sentimentul de identitate era legat de rolul parental. Cei a căror identitate s-a construit în principal în jurul îngrijirii și creșterii copiilor tind să simtă pierderea mai acut.

Efecte emoționale și psihologice individuale

Părinții raportează frecvent tristețe și însingurare, provocate de liniștea bruscă din casă și de diminuarea sentimentului de utilitate în viața de zi cu zi. Ei pot simți goliciune sufletească, durere și neputință atunci când rolul lor de îngrijitori zilnici se schimbă

Adesea resimt anxietate, cum ar fi îngrijorarea persistentă sau excesivă cu privire la bunăstarea copilului lor - preocupări legate de siguranță, succes, adaptarea la viața adultă sau dacă copilul lor ia decizii prudente.

Poate apărea o criză de identitate: atunci când imaginea de sine a unui părinte a fost definită în mare măsură de rolul de a crește copii, plecarea ultimului copil poate declanșa întrebarea: „Cine sunt eu acum?” În aceste cazuri, experţii MedLife susţin că pierderea structurii și a sensului poate face ca părintele să se simtă confuz.

Poate apărea și somatizarea, prin care stresul emoțional și tristețea se manifestă fizic - de exemplu: sub formă de insomnie, dureri de cap, probleme digestive sau oboseală generală.

În cazurile mai severe, deși fenomenul în sine nu este un diagnostic formal de sănătate mintală, acesta poate declanșa sau agrava o depresie la nivel clinic dacă suferința emoțională devine persistentă, copleșitoare sau interferează în mod semnificativ cu funcționarea zilnică.

Strategii de adaptare și depășire

Începeți prin a vă redefini obiectivele personale. Experții MedLife subliniază că practicarea unor noi hobby-uri, reluarea studiilor, voluntariatul sau continuarea carierei după plecarea copiilor ajută părinții să-și recâștige sentimentul de sens în viață.

Având mai puține responsabilități legate de copii, acesta este momentul potrivit pentru a planifica „întâlniri” regulate, excursii scurte sau activități comune care consolidează parteneriatul, nu doar rolul de părinte.

Mențineți o comunicare echilibrată cu copiii. Este util să păstrați legătura (apeluri, mesaje, vizite), respectând totuși independența lor și noua etapă a vieții. Stabilirea unui ritm sănătos de interacțiune vă ajută atât pe dumneavoastră, cât și pe tinerii adulți.

Dacă simțiți că durerea sau tranziția sunt copleșitoare sau că afectează grav funcționarea zilnică sau relația voastră, poate fi necesar să apelați la sprijin profesional, cum ar fi un psiholog sau un consilier de cuplu.

În cele din urmă, specialiștii MedLife vă recomandă să acordați prioritate îngrijirii de sine. Grija pentru sănătatea fizică și mentală prin exerciții fizice regulate, un program de somn adecvat, o dietă echilibrată și activități care vă aduc bucurie și sens vă vor întări reziliența în timpul acestei tranziții.