Ce este stresul la copii
Atât copiii, cât și adolescenții se pot simți stresați din diverse motive. Stresul este un răspuns normal și natural la diverși stimuli, cum ar fi la schimbare sau la situații competitive. Prin stres înțelegem reacția pe care o avem atunci când apare o situație pe care o percepem drept solicitantă. În funcție de această reacție, stresul poate fi considerat drept pozitiv sau benefic, dificil, dar tolerabil sau negativ și toxic.
Stresul poate fi generat de situații negative, cum ar fi pierderea cuiva drag, sau de situații pozitive, dar cu impact emoțional mare, cum ar fi începerea școlii sau participarea la unele festivități. Chiar și începerea unor activități noi pot fi percepute drept factori declanșatori de stres, cum ar fi cursuri noi sau activități extrașcolare. Copiii percep drept stresante uneori situațiile care necesită pregătire specială, adaptare sau nevoia de protecție. O sursă de stres la copii poate fi și mass-media sau excesul de social media. Părinții pot încerca să controleze expunerea la informații stresante prin intermediul televizorului, jocurilor video sau telefonului mobil.
În unele situații, stresul la copii este ceva pozitiv, deoarece îi pregătește și îi ajută să se adapteze mai bine, de exemplu în cazul unor competiții, serbări sau concursuri. Stresul pozitiv îi poate ajuta să se concentreze mai bine la ce au de făcut, să vizualizeze ceea ce își doresc să obțină și să fie mai bine pregătiți. După ce evenimentul respectiv trece, va trece și senzația de stres.
Stresul pozitiv îi ajută pe copii să se dezvolte emoțional, să își construiască forța interioară și încrederea în sine. Ei vor avea astfel o capacitate mai mare de se adapta și a de a înfrunta provocările vieții, de a crește și de a învăța.
Este important ca mai ales în astfel de situații părinții să nu încerce să le rezolve ei problemele, ci să îi lase să se descurce, arătându-și în același timp susținerea. Un copil care se bazează exclusiv pe părinți în orice situație se va dezvolta mai greu și se va învăța să aștepte mereu ca părinții să rezolve tot. Părinții trebuie în schimb să îi învețe pe copii să se calmeze, să le arate că sunt acolo pentru ei și să îi încurajeze să exprime ceea ce simt. Pot face asta vorbind cu ei, explicându-le ce se poate întâmpla și cum pot reacționa în viitor, stabilind obiceiuri care să îi stabilizeze. Astfel, copiii vor căpăta încredere în ei.
Există, însă, situații în care stresul este prea intens, apare brusc sau durează prea mult, iar în astfel de momente pentru copil poate fi dificil să se adapteze la situație. Poate fi vorba despre divorțul părinților, moartea cuiva drag, nevoia de spitalizare, mutarea într-un nou oraș sau cartier, situații generatoare de stres. Când copilul nu simte susținere în situații stresante, mai ales pe termen lung, pot apărea afecțiuni psihice sau mentale. Copiii au nevoie să se simtă protejați în cazul stresului negativ pentru a nu apărea simptome de anxietate, depresie sau tulburari de stres posttraumatic.
Stresul cronic este stresul care durează mai mult de câteva săptămâni. O boală care durează mai mult timp poate fi, de exemplu, o sursă de stres cronic. De asemenea, situații în care poate avea de-a face cu bullying, discriminare, rasism sau atacuri pot duce la stres cronic. În astfel de momente pentru copii e foarte important să se simtă apropiați de părinți sau de îngrijitori, să se simtă acceptați și iubiți.
Stresul traumatic este stresul asociat unor evenimente de viață grave, cum ar fi accidente sau răniri, amenințări, abuz sau diverse tipuri de violență. Părinții nu își pot proteja tot timpul copiii de acest tip de stres, însă e nevoie ca ei să intervină în procesul de vindecare și recuperare. Este important să le fie alături când simt nevoia să vorbească și să le spună că, în timp, se vor simți mai bine. Medicul sau terapeutul pot solicita și prezența părinților la unele dintre întâlnirile cu copiii, pentru a-i învăța cum pot să fie de ajutor. Stresul intens îi poate lăsa pe copii să se simtă vulnerabili, anxioși și nesiguri pe ei. Este important în cazul terapiei pentru traume ca cei mici să învețe să aibă încredere în ei, să știe că sunt prețuiți și importanți, pot face lucruri interesante, sunt talentați și puternici.
