Testarea genetică a embrionilor preimplantare (PGT)

testarea genetica a embrionilor preimplantare pgt

Despre testarea genetică a embrionilor înainte de implantare

Testarea genetică preimplantare (PGT) este o analiză de screening, care se efectuează pe embrionii creați prin fertilizare in vitro (FIV), înainte de transferul în uter. Testul este foarte util pentru depistarea anomaliilor genetice, care pot determina eșecul implantării, avortul spontan sau eventuale anomalii cromozomiale la copil.

Testarea genetică a embrionilor preimplantare este recomandată anumitor categorii de persoane:

  • femei cu vârsta peste 37 de ani, din cauza riscului mai mare de anomalii genetice ale embrionilor;
  • cupluri care riscă să aibă un copil cu o boală genetică moștenită;
  • femei cu antecedente de avorturi spontane recurente, din cauza anomaliilor cromozomiale;
  • paciente cu eșecuri la procedurile fiv anterioare;
  • cuplurile infertile cu factor masculin sever;

Tipurile de teste PGT

Testarea genetică preimplantare cuprinde trei tipuri de teste, care pot fi efectuate pe embrioni în timpul procesului de fertilizare in vitro:

  • PGT-A: screening genetic preimplantare pentru numărul anormal de cromozomi;
  • PGT-M: testare genetică preimplantare pentru boala monogenică;
  • PGT-SR: rearanjarea structurală a testării genetice preimplantare, cum ar fi inversiunea și translocația.

PGT-A

Testarea genetică preimplantare pentru aneuploidie (PGT-A) analizează celulele embrionare, pentru a determina dacă există un număr normal de cromozomi. O diviziune inegală fie a spermatozoizilor, fie a ovulelor poate face ca un embrion să aibă prea puțini sau prea mulți cromozomi.

Majoritatea oamenilor au 46 de cromozomi, deoarece moștenesc câte 23 de la fiecare părinte. Dacă unui embrion sau unei celule îi lipsește un cromozom sau are unul în plus, apare aneuploidia, care poate fi de două tipuri:

  • monosomie - un cromozom lipsă;
  • trisomie - un cromozom suplimentar.

Aneuploidia este una dintre principalele cauze de eșec ale implantării, precum și o cauză majoră a apariției anomaliilor cromozomiale la copii.

Testarea PGT-A este recomandată femeilor care:

  • au avut o sarcină anterioară cu aneuploidie;
  • au avut două sau mai multe avorturi spontane;
  • au trecut anterior printr-un proces de implantare embrionară eșuat;
  • diagnosticate cu infertilitate inexplicabilă;
  • au peste 35 de ani;
  • au trecut prin mai multe tratamente de fertilitate nereușite.

PGT-M

Testarea genetică preimplantare pentru o boală monogenică (PGT-M) analizează mutațiile specifice ale genelor, pe care se știe că unul dintre părinți (sau ambii) le poartă.

Un istoric familial de tulburări genetice la unul sau ambii părinți poate crește riscul ca un copil să se nască cu o mutație genetică.

O tulburare care implică o singură genă specifică este determinată de o mutație în secvența ADN, ceea ce poate provoca anumite boli, precum fibroza chistică. De asemenea, poate provoca mutațiile genetice BRCA1 și BRCA2, care cresc foarte mult riscul unei femei de a face cancer de sân și cancer ovarian. Riscul vizează și apariția altor afecțiuni:

  • boala Huntington;
  • distrofia musculară;
  • sindromul X fragil;
  • boala Tay-Sachs;
  • Hemoglobinopatiile: alfa și beta talasemiile;
  • Boli genetice rare.

PGT-SR

PGT pentru rearanjarea structurală a cromozomilor (PGT-SR) analizează embrionii pacienților despre care se știe că au o rearanjare structurală cromozomială, cum ar fi o inversia sau o translocația. Acești pacienți sunt mai expuși riscului de a produce embrioni care nu au cantitatea corectă de material cromozomial, ceea ce face puțin probabilă o sarcină dusă la termen. Cuplurile cu această tulburare au un istoric recurent de avorturi.

PGT-SR examinează o serie de tulburări, precum:

  • translocații robertsoniene;
  • translocații reciproce;
  • translocații nereciproce.

Cum și când se realizează recoltarea și testarea embrionilor?

Decizia de a face o testare genetică a embrionilor preimplantare trebuie luată cu mult înainte de începerea procesului de fertilizare in vitro. Derularea testului poate dura până la 6-12 săptămâni, așa că trebuie finalizat complet înainte de FIV.

Toate cele trei tipuri de testare genetică preimplantare (PGT-A, PGT-M și PGT-SR) presupun parcurgerea a doi pași principali:

  • biopsia embrionului;
  • analiza biopsiei.

În timpul dezvoltării în laborator, celule din componența embrionilor se divid și se multiplică. Embrionul este în continuă formare în primele săptămâni de la concepție, timp în care are posibilitatea să se repare sau să elimine anumite celule defecte. Pentru ca testarea să aibă un rezultat cât mai precis, se extrag și se analizează mai multe celule din fiecare embrion.

Este bine ca biopsia (extragerea celulelor) să se facă într-un stadiu de dezvoltare cât mai avansat și numai dacă rămân suficiente celule, care să permită supraviețuirea și dezvoltarea în continuare a embrionului. Este recomandat ca extragerea să se facă după cinci zile de evoluție, în stadiul de blastocist.

Avantajele testării genetice preimplantare

Concordanța între rezultatele obținute prin testarea mediului de cultură (Embrace) față de biopsia embrionară laser în diagnosticul genetic preimplantațional al aneuploidiilor (PGT-A) este de numai 30% după mai multe studii de specialitate. Acest lucru înseamnă că un embrion considerat anormal genetic (aneuploid) prin testarea mediului de cultură, in realitate la testarea prin biopsie embrionară laser se dovedește a fi normal genetic (euploid).

Prin folosirea unor metode inadecvate de evaluare a embrionilor, embrioni cu potențial de a duce la sarcini viabile și nașteri, pot fi eliminați, fiind considerați eronat anormal genetici. Mediul de cultură embrionar este contaminat cu ADN matern, nu conține doar ADN embrionar, astfel crește proporția de embrioni clasificați eronat mozaic, embrioni viabili fiind excluși astfel de la transfer (Rodriguez 2018). Cea mai bună metodă de selecție a embrionilor viabili, ce scurtează timpul până la obținerea sarcinii în cuplu infertil, diagnosticul genetic preimplantațional, poate fi astfel compromis.

Diagnosticul bolillor monogenice (PGT-M) si rearanjarea structurală cromozomială (PGT-SR) sunt imposibil de realizat folosind testarea genetică a mediului de cultură.

Biopsia embrionară reprezintă cea mai înaltă calificare tehnică a embriologului, ea fiind certificată atât de centrul de fertilizare in vitro referitor la capacitatea acestuia de a nu deteriora embrionii , cât și de laboratorul de genetică referitor la acuratețea materialului genetic trimis. Biopsia embrionară laser necesită echipamente medicale costisitoare, de înaltă precizie( Cimadomo 2020).

PGT este un instrument de diagnostic esențial în prevenirea transmiterii oricărei tulburări genetice cunoscute. De asemenea, ajută cuplurile care au un risc ridicat de a avea copii cu anumite anomalii genetice.

Pe de altă parte, testarea genetică preimplantare reduce trauma mai multor cicluri FIV eșuate sau a avorturilor spontane și protejează viitorul copil de eventuale tulburări monogenice moștenite. Prin conceptul de „frate salvator”, PGT-M este util în unele dintre tulburările hematologice, pentru a vindeca un copil bolnav.

Întrebări frecvente despre testarea genetică a embrionilor

Care sunt metodele de testare alternative?

Dacă PGT nu este o variantă potrivită pentru o pacientă, există și alte opțiuni de testare genetică, ce pot fi făcute în timpul sarcinii:

Teste prenatale neinvazive (NIPT): evaluează anumite anomalii cromozomiale, prin analiza ADN-ului placentar dintr-o probă de sânge a gravidei; NIPT analizează riscul de:

  • sindrom Down (trisomia 21);
  • sindrom Edwards (trisomia 18);
  • sindrom Patau (trisomia 13).

Unele versiuni ale NIPT evaluează, de asemenea, cromozomii X și Y, alte trisomii, triploidia (o copie suplimentară a fiecărui cromozom) și anumite microdeleții (mici bucăți lipsă dintr-un cromozom).

Avantajele testelor prenatale neinvazive sunt că se pot face încă din săptămâna a noua de sarcină și că nu prezintă niciun risc, deoarece se efectuează dintr-o probă de sânge. Dezavantajele sunt următoarele: NIPT este încă un test de screening, ceea ce înseamnă că pot apărea rezultate fals pozitive sau fals negative, nu evaluează bolile monogenice și se poate să nu fie potrivit pentru pacienții cu translocații sau inversii;

Prelevare de vilozități coriale (CVS): poate fi efectuată în primul trimestru de sarcină, între săptămânile 10-13, și este utilă pentru evaluarea anomaliilor cromozomiale și/ sau a afecțiunilor specifice monogenice.

Avantajul este că oferă rezultate genetice extrem de precise, însă, fiind un test invaziv, prezintă risc de avort spontan sau alte complicații;

Amniocenteza: se poate face în al doilea trimestru, între săptămânile 16-18 de sarcină. Asemenea CVS, oferă rezultate mult mai precise decât NIPT, dar are dezavantajul că, fiind o metodă de testare invazivă, prezintă riscul de avort sau de alte complicații.

Cât de exactă este testarea genetică preimplantare?

Rezultatele PGT sunt foarte precise însă procedura este considerată încă un test de screening. Acest lucru înseamnă că pot apărea rezultate fals pozitive sau fals negative. Se recomandă dublarea testării genetice a embrionilor preimplantare de teste prenatale diagnostice, cum ar fi prelevarea de vilozități coriale (CVS) sau amniocenteza. Testarea prenatală non-invazivă (NIPT) poate fi, de asemenea, utilă ca screening de primă linie pentru un număr limitat de anomalii cromozomiale în timpul sarcinii, dar nici aceasta nu oferă rezultate 100% precise.

Rezultatele normale ale PGT nu elimină riscul ca embrionii să aibă o afecțiune genetică. PGT evaluează numai anumite anomalii cromozomiale sau o afecțiuni genetice specifice.

Fiecare sarcină prezintă un risc de aproximativ 3-5% să rezulte un copil cu o afecțiune genetică sau un defect congenital. Niciun test genetic nu poate elimina acest risc sau identifica toate bolile ori anomaliile cromozomiale. Există întotdeauna riscul ca un copil să aibă o problemă medicală, indiferent de screening-ul efectuat.

Ce riscuri prezintă testarea genetică preimplantare?

Nu există nicio dovadă că PGT prezintă riscuri pentru sănătatea copiilor născuți după testarea genetică, în afară de cele considerate normale pentru mamă și copil prin fertilizarea in vitro.

Manipularea embrionului, biopsia acestuia, înghețarea și dezghețarea au ca rezultat un risc mic de deteriorare, ceea ce poate face ca un embrion să nu se implanteze. În general, sub 5% dintre embrionii evaluați prin PGT sunt pierduți din cauza unor astfel de leziuni.

Un alt risc al PGT care trebuie luat în considerare este inexactitatea rezultatelor, deoarece testarea nu este 100% precisă.

Rezultatele normale ale testării genetice preimplantare garantează un rezultat de succes al FIV?

Nu. Embrionii cu rezultate PGT (de orice tip) normale pot să nu se implanteze sau să ducă la un avort spontan. Rezultatele normale PGT-A înseamnă că potențialul embrionului de a avea o sarcină de succes este mare, dar cromozomii normali reprezintă doar unul dintre numeroșii factori care contribuie la nașterea cu succes a unui copil. Rata sarcinilor prin transferul de embrioni genetici normali (euploizi) este de 65-70%.

Riscul de anomalii cromozomiale la embrioni este influențat de vârsta mamei?

Da. Anomaliile cromozomiale pot apărea în orice embrion sau în orice sarcină, dar riscul de cromozomi lipsă sau în plus crește, odată cu vârsta femeii.

Riscul de anomalii cromozomiale, raportat la vârsta mamei:

Vârsta mamei Embrioni normali (%) Embrioni cu anomalii cromozomiale numerice (aneuploidie) (%) Alte anomalii (%)
25-35 61 8 31
36-37 60 10 30
38-39 47 18 35
40-41 43 26 31
42-44 39 30 31

Riscul de Sindrom Down, raportat la vârsta mamei:

Vârsta mamei Frecvența fetușilor cu sindrom Down/ fetuși normali (la 16 săptămâni de sarcină) Frecvența copiilor născuți cu sindrom Down/ nașteri normale
15-19 - 1/1250
20-24 - 1/1400
25-29 - 1/100
30-31 - 1/900
32 - 1/750
33 1/420 1/625
34 1/325 1/500
35 1/200 1/350
36 1/150 1/275
37 1/120 1/225
38 1/100 1/175
39 1/75 1/140
40 1/60 1/100
41 1/45 1/85
42 1/35 1/65
44 1/30 1/40
45 și peste 1/20 1/25

Datele din aceste tabele reprezintă medii, astfel încât este posibil ca o pacientă să aibă mai mulți sau mai puțini embrioni cu rezultate PGT anormale decât cele așteptate, în funcție de vârstă. De asemenea, este important de reținut că numărul de embrioni disponibili pentru testare tinde să scadă, odată cu înaintarea în vârstă a femeii.

Serviciul de testare genetică a embrionilor preimplantare se realizează în cadrul Centrului de Medicină Materno-Fetală şi Reproducere Umană Asistată din cadrul MedLife.

Date de contact:

Departament FIV MedLife

Calea Grivitei, nr 359, sector 1, București

Telefon: 021.209.40.30

Email: fiv@medlife.ro

Bibliografie

 

  1. Care New England. “Embryo Preimplantation Genetic Testing (PGT) | Fertility Center.” Womenandinfants.org, 2023, https://fertility.womenandinfants.org
  2. Dickens, Courtney. “Preimplantation Genetic Testing (PGT) | the Johns Hopkins Fertility Center.” Hopkinsmedicine.org, 23 June 2022, https://www.hopkinsmedicine.org
  3. Health, UCSF. “Pre-Implantation Genetic Diagnosis.” Ucsfhealth.org, UCSF Health, 27 Jan. 2019, www.ucsfhealth.or
  4. Molina. “Preimplantation Genetic Diagnosis: Overview, Indications and Conditions, Process.” Medscape.com, Medscape, 7 Dec. 2022, https://emedicine.medscape.com
  5. “Preimplantation Genetic Testing.” Reproductivefacts.org, 2014, www.reproductivefacts.org
  6. Parikh, FiruzaRajesh, et al. “Preimplantation Genetic Testing: Its Evolution, Where Are We Today?” Journal of Human Reproductive Sciences, vol. 11, no. 4, 2018, p. 306, https://www.ncbi.nlm.nih.gov, 10.4103/jhrs.jhrs_132_18,
  7. Danilo Cimadomo, Laura Rienzi, Antonio Capalbo, Carmen Rubio, Federica Innocenti, Carmen María García-Pascual, Filippo Maria Ubaldi, Alan Handyside, The dawn of the future: 30 years from the first biopsy of a human embryo. The detailed history of an ongoing revolution,
    Human Reproduction Update, Volume 26, Issue 4, July-August 2020, Pages 453–473,
  8. Vera-Rodriguez M, Diez-Juan A, Jimenez-Almazan J, Martinez S, Navarro R, Peinado V, Mercader A, Meseguer M, Blesa D, Moreno I, Valbuena D, Rubio C, Simon C. Origin and composition of cell-free DNA in spent medium from human embryo culture during preimplantation development. Hum Reprod. 2018 Apr 1;33(4):745-756. doi: 10.1093/humrep/dey028. PMID: 29471395.

Solicită o programare

Aici puteți să solicitați o programare pentru serviciile noastre de oriunde vă aflați, fără telefon și fără vizită în clinică. 

Analizele cu bilet de trimitere în decontare cu Casa de Asigurări de Sănătate se recoltează doar în baza unei programări prealabile.


Pasul 1

Detaliile Pacientului



Pasul 2

Detaliile Programării