Dializa: ce este, cum se desfășoară și când este necesară

Care este rolul dializei

Rinichii sunt organele care au rolul de a filtra sângele, proces prin care sunt eliminați produșii reziduali care nu îi mai sunt necesari organismului. Tot prin această filtrare are loc eliminarea apei și a celorlalte lichide în exces din organism, care sunt filtrate, secretate și depozitate în vezica urinară, urmând a fi eliminate prin procesul urinării.

Atunci când apare insuficiența renală, rinichii nu își mai pot îndeplini această funcție, iar dializa devine necesară, fiind un proces artificial de filtrare a sângelui.

Aparatul de dializă îndeplinește rolul pe care îl au, de fapt, rinichii, atunci când aceștia sunt afectați și nu mai pot funcționa în mod natural. Fără dializa renală, produșii de catabolism, medicamentele sau alte toxine se acumulează în sânge și se produce efectiv o intoxicație a întregului organism, având ca rezultat deteriorarea tuturor funcțiilor și organelor.

Ultimul stadiu al insuficienței renale apare atunci când rinichii mai pot funcționa doar la aproximativ 10-15 % din capacitatea pe care ar trebui să o aibă în mod normal. În stadiul foarte avansat, pacientul are nevoie de dializă efectuată permanent sau până la operația de transplant, atunci când apare un donator de rinichi compatibil.

Dializa peritoneală

În cazul dializei peritoneale, în abdomenul pacientului este implantat, printr-o intervenție chirurgicală, un cateter special care va contribui la filtrarea sângelui prin peritoneu, membrana care acoperă organele, de la care a căpătat denumirea întregul procedeu.

În peritoneu este infiltrat un lichid steril care va conține glucoză și minerale, care absoarbe toxinele produse prin catabolism, apoi este extras în afara organismului. Procesul durează mai multe ore și trebuie repetat de 4-6 ori pe zi, fiind posibil și atunci când pacientul nu este treaz.

Dializa continuă sau dializa intermitentă

În cazul insuficienței renale acute, pacienții sunt internați la terapie intensivă pentru dializă continuă, numită și hemofiltrare. Un aparat special trece sângele prin tuburi, printr-un filtru se va elimina excesul de apă și toxine, urmând ca sângele se se întoarcă ulterior în corp, împreună cu lichidul de substituție renală.

O sesiune de dializă intermitentă durează până la șase ore, în timp ce una continuă poate fi folosită 24 de ore, ambele procedee având loc în unități de terapie intensivă.

Dializa temporară

Dializa poate fi efectuată și pe o perioadă mai mică de timp, având denumirea de dializă temporară. Aceasta este necesară în cazul unei afecțiuni renale acute care apare subit, în cazul pacienților cu o boală cardiovasculară cronică, pentru cei care au consumat substanțe toxice, au luat o supradoză de droguri sau pentru cei care au avut la nivelul rinichilor o leziune traumatică.

Pentru pacienții care au nevoie de dializă pe termen lung, există și opțiunea de a se efectua hemodializa sau dializă peritoneală acasă, după o perioadă mai lungă în care a avut loc tratamentul la spital. Dializa peritoneală poate fi efectuată de pacient, în timp ce în cazul hemodializei va fi nevoie de ajutorul unei alte persoane. Atunci când se decide că tratamentul poate fi efectuat și acasă, un specialist va pregăti pacientul pentru a efectua corect toate procedurile.

Care este procedura de dializă și cât durează

Dializa se recomandă în urma analizelor de sânge, urmărind, în mod special, valoarea creatininei determinate prin creatinină urinară. Dializa este necesară atunci când valoarea creatininei este de 800-1600 mg/24 ore la femei, iar la bărbați între 800-188mg/24 ore.

Activitatea renală se evaluează prin RFG (rata de filtrare glomerulară). Astfel, dacă RFG este sub 25 ml/min iar creatinina serică crește peste 4 mg/dl sau într-un interval de 1 an de la debutul anticipat al tratamentului substitutiv, pacientul va fi înregistrat pe lista de așteptare al unităților de dializă. Inițierea tratamentului se face când RFG este între 9-14 ml/min/1,73 m2, atunci funcția renală a scăzut și devine necesară dializa. Aceasta nu vindecă, ci înlocuiește artificial funcția rinichilor, astfel încât durata de viață a pacientului poate fi prelungită și cu 20 de ani sau chiar mai mult.

Scăderea funcției renale poate fi cauzată de insuficiență renală acută, insuficiență renală cronică acutizată, intoxicații acute endo- sau exogene cu substanțe dializabile, tulburări hidro-electrolitice și/sau acido-bazice necorectabile prin măsuri conservatoare, sau în cadrul evoluției unor boli cronice ca diabet zaharat, hipertensiune arterială, consumul de medicamente (în special antiinflamatoare) sau de glomerulopatii.

Dializa poate fi făcută la spital sau în centre de dializă, dar și acasă la pacient (dializa peritoneală). La început vor fi verificate tensiunea arterială, pulsul, temperatura și greutatea pacientului, care poate fluctua de la o ședință la alta din cauza retenției de apă. Apoi va fi curățată pielea în zona de acces iar în braț vor fi introduse două ace atașate de tuburi flexibile care fac legătura cu un dializor. Sângele este filtrat în cantități mici printr-un tub, iar prin celălalt tub se întoarce în organism.

În timpul ședințelor de dializă, pacientul va sta așezat pe un scaun sau întins, timp în care poate citi, se poate uita la televizor, poate vorbi sau poate să doarmă. La finalul ședinței, acele vor fi scoase, iar greutatea se măsoară pentru a doua oară.

Efectele adverse ale dializei

În cazul hemodializei intermitente, riscurile asociate sunt hipotensiunea arterială, crampele musculare și anemia, mâncărimi ale pielii, somn dificil, pericardită, infecții la locul abordului venos, bacteriemie, bătăi ale inimii neregulate, uneori chiar stop cardiac iresuscitabil, atunci când efectele adverse anterioare debutează subit și/sau nu pot fi remediate, sau când starea clinică a pacientului este foarte degradată și nu mai există resursele funcționale interne de a se remedia sub tratamentele instituite.

În cazul dializei peritoneale, există riscul infectării locului unde este introdus cateterul în abdomen, riscul de peritonită, creșterea în greutate și slăbirea mușchilor abdominali, hiperglicemie cauzată de dextroza din lichidul folosit la acest tip de dializă, dureri de stomac, stări febrile sau hernie.

În cazul terapiei de substituție renală continuă, riscurile care pot apărea sunt infecțiile, hipotermia, sângerările, hipotensiunea, recuperarea renală dificilă și poate exista riscul de șoc anafilactic.

Dacă faci dializă și rămâi însărcinată, vei avea nevoie de monitorizare la un centru de dializă, iar ședințele de tratament pot fi necesare mai des și să dureze mai mult decât în mod obișnuit.