Brahiterapie: ce este, cum funcționează și când este recomandată

Brahiterapia este o metodă de tratament oncologic care permite administrarea radiațiilor direct în interiorul tumorii sau în imediata apropiere a acesteia. Prin poziționarea locală a sursei radioactive, tratamentul poate concentra o doză ridicată de radiații în zona vizată, limitând expunerea țesuturilor sănătoase din jur. Brahiterapia este utilizată în anumite tipuri de cancer, inclusiv în cancerul de col uterin și cel de prostată, fie ca tratament de sine stătător, fie în asociere cu alte terapii.

Cum funcționează brahiterapia

Radiațiile eliberate de sursă afectează materialul genetic al celulelor tumorale, reducând capacitatea acestora de a se multiplica și contribuind la distrugerea lor. Acțiunea este locală, concentrată asupra regiunii tratate.

Sursa radioactivă poate fi introdusă temporar, apoi retrasă, sau poate fi implantată permanent. În cazul implanturilor permanente, radioactivitatea scade treptat, pe măsură ce sursa își pierde activitatea. Doza de radiații scade rapid odată cu distanța față de sursă; această particularitate permite o distribuție precisă a tratamentului, cu o protecție foarte mare a țesuturilor sănătoase din jurul tumorii.

Tipul sursei, poziția acesteia, doza și durata administrării sunt stabilite de medic împreună cu fizicianul medical individual pentru fiecare pacient în parte. Planificarea poate utiliza ecografia, tomografia computerizată sau rezonanța magnetică, împreună cu informațiile obținute din evaluarea oncologică.

Brahiterapia în cancerul de col uterin

Cancerul de col uterin reprezintă una dintre cele mai frecvente tipuri de cancer la femei. Pentru anumite paciente diagnosticate cu această boală, brahiterapia reprezintă o etapă esențială a tratamentului. În formele avansate, aceasta face de obicei parte dintr-o schemă care include radioterapie externă și chimioterapie administrată concomitent. Medicul poziționează aplicatori speciali la nivelul vaginului și colului uterin. În unele situații, sunt necesare și ace introduse în țesuturile din apropiere, pentru acoperirea adecvată a zonei tumorale.

Planificarea urmărește administrarea unei doze eficiente către tumoră și limitarea dozei primite de vezică, rect și intestin. Poziția aplicatorilor și distribuția radiațiilor sunt adaptate anatomiei pacientei, extinderii bolii și răspunsului obținut la tratamentul anterior.

Cum se realizează o ședință de brahiterapie

Înaintea procedurii, echipa medicală verifică imaginile obținute prin CT sau RMN, istoricul medical și tratamentele utilizate. Pacientul primește explicații despre etapele procedurii, anestezie și recuperare.

Aplicatorii, cateterele sau acele sunt poziționate în regiunea care trebuie tratată. Pentru confort, unele proceduri necesită anestezie locală, rahianestezie, anestezie generală ori sedare. Investigațiile imagistice verifică poziționarea și permit calcularea dozei.

În tratamentele temporare, sursa poate fi deplasată automat dintr-un recipient special către aplicator, unde rămâne pentru timp calculat și programat; după iradiere, este retrasă în aparat. La implanturile permanente, sursele sunt introduse în țesut și rămân acolo. Durata procedurii și numărul ședințelor diferă în funcție de localizare și schema terapeutică.

Ce reacții adverse pot apărea

Reacțiile adverse depind de regiunea tratată, doza administrată și asocierea cu alte terapii. Pot apărea sensibilitate, iritație, inflamație sau disconfort în zona procedurii. În tratamentele ginecologice, sunt posibile infecții urinare cu usturimi și urinări frecvente, modificări ale tranzitului intestinal și iritație vaginală. Ulterior, unele paciente pot prezenta uscăciune sau îngustare vaginală.

După brahiterapia prostatei, pot apărea urinări dese, senzație de urgență a micționării, jet urinar redus ori dificultăți de golire a vezicii; uneori apar și simptome intestinale. Efectele tardive pot include probleme urinare persistente sau tulburări de erecție. Unele manifestări apar în timpul tratamentului, iar altele după luni sau ani.

Brahiterapie versus radioterapie externă

Radioterapia externă utilizează un aparat care trimite fascicule de radiații din afara corpului către zona de tratament. Prin comparație, brahiterapia poziționează sursa radioactivă direct în țesutul vizat sau în apropierea acestuia.  Cele două metode au indicații independente dar, în unele cazuri se pot completa. Radioterapia externă poate acoperi o regiune mai largă, inclusiv zone cu risc de extindere microscopică, iar brahiterapia poate concentra o doză suplimentară într-o regiune restrânsă.

Alegerea depinde de tipul cancerului, localizare, stadiu, anatomie și tratamentele anterioare. Nu există o metodă universal mai bună: echipa oncologică stabilește strategia care oferă beneficiul potrivit situației individuale.