Call Center
(021) 9646
Suni din străinătate?
+4021 408 4000
(021) 408 4000
Laboratoare și puncte de recoltare MedLife
Descoperă locațiile MedLife în care poți efectua o gamă extinsă de analize medicale.
Preț analize
Rezultate analize online
Glosar analize medicale
Glosar afecțiuni medicale
Indicații recoltare
Laboratoare MedLife
Puncte de recoltare MedLife
Imagistică MedLife
Alege MedLife pentru investigații de imagistică cu metode avansate de diagnostic.
RMN
Tomografie computerizată
Ecografie
Endoscopie
Mamografie
Osteodensitometrie (DEXA)
Radiologie
Colonoscopie
Pregătire pentru investigații
Monitorizare CT post COVID-19
Radioterapie
Abonamente MedLife
Ai grijă de sănătatea ta și a celor dragi cu abonamentele de sănătate MedLife.
Abonamente corporate
Abonamente IMM
Abonamente individuale de sănătate
Abonament LevelUp
Despre MedLife
Istoria și evoluţia MedLife
Descoperă povestea celui mai mare operator privat de servicii medicale din România.
Centru de cercetare MedLife
Descoperă proiectele centrului de cercetare MedLife creat pentru nevoi și soluții autohtone.
RoMâine
RoMâine îl facem azi, construind o țară mai bună cu Grijă, Respect, Empatie, Încredere și Speranță.
Corporate Social Resposability (C.S.R)
Descoperă strategia de sustenabilitate MedLife.
Newsroom
Citește comunicatele de presă și ultimele știri MedLife și descarcă kitul de presă.
Descoperă informații utile despre alergia la apă (urticarie aquagenică): de la cauze, factori de risc, simptome, diagnosticare, până la metode de tratament și de prevenție.
Pentru recomandări personalizate, solicită o programare la un medic din Sistemul Medical MedLife.
Urticaria aquagenică sau alergia la apă apare în cazuri extrem de rare atunci când pielea intră în orice fel de contact cu apa. Se poate manifesta prin iritații la nivelul pielii sau îngreunare a respirației și se tratează medicamentos, în urma unui diagnostic sigur, pus de medicul imunolog/alergolog.
Alergia la apă sau urticaria aquagenică este o afecțiune extrem de rară care se manifestă prin iritații, umflături și înroșire la nivelul pielii la orice fel de contact cu apa, indiferent de temperatura acesteia. Uneori pot apărea și simptome ca respirație șuierătoare sau îngreunată. Alergia la apă a fost pentru prima dată semnalizată în 1964. Poate apărea la orice fel de contact cu apa pe piele. Nu se manifestă alergia la apă atunci când pacientul bea apă, deoarece în acest caz apa nu ia contact direct cu pielea. Uneori, însă, pacienții care beau apă pot avea reacții la nivelul buzelor sau în interiorul gurii.
De obicei, pielea se înroșește la nivelul pieptului, abdomenului, pelvisului, spatelui și brațelor, după expunerea la apă. Iritațiile mai puțin severe pot fi mai greu de depistat atunci când pielea este foarte închisă la culoare. O formă de urticarie poate apărea uneori ca manifestare a alergiei la apă, în special în cazul femeilor, care sunt cel mai des afectate de această boală. Erupțiile pot dura între 30 de minute și două ore, după care de obicei dispar. Tratamentele disponibile pentru alergia la apă au rolul de a ameliora simptomele sau de a preveni apariția acestora, atunci când afecțiunea este deja diagnosticată.
Nu se cunosc cauzele care determină apariția alergiei la apă, însă pot apărea simptome specifice urticariei mai ales la femei, cel mai des de la vârsta pubertății, atunci când acestea au contact cu apa. Poate fi vorba despre apă de ploaie, zăpadă, transpirație sau lacrimi. De obicei simptomele dispar după o anumită perioadă, după ce a fost oprit contactul cu apa.
Deși nu se cunosc cauzele precise care determină apariția alergiei la apă, există posibilitatea ca această reacție să fie provocată de prezența unei substanțe în apă, cum e în cazul piscinelor în care se folosesc substanțe care au rolul de a curăța sau de a trata apa respectivă. O altă variantă ar putea fi o reacție a pielii la apă datorată unor trăsături specifice ale pielii sau prezenței pe piele a unor substanțe care interacționează cu apa. Uneori pielea este foarte sensibilă, ceea ce permite apei să pătrundă foarte adânc în straturile profunde ale acesteia, ceea ce poate duce la manifestarea unei reacții alergice. În același timp, reacția poate fi generată de o sensibilitate crescută a nervilor de la suprafața pielii.
Există și supoziția că reacțiile alergice pot avea loc atunci când apa intră în contact cu sebumul de la nivelul pielii, ceea ce poate irita mastocitele, care eliberează histamină. O altă variantă posibilă ar putea fi ca la nivelul pielii să existe deja unele substanțe cu potențial alergic, care să fie dizolvate la contact cu apa, ceea ce duce la apariția reacției alergice.
S-au remarcat reacții la apă uneori și în cazul unor persoane care aveau alte afecțiuni, cum ar fi virusul HIV sau hepatita C. Intoleranța la lactoză a fost, de asemenea, asociată în unele cazuri cu alergia la apă sau apariția urticariei aquagenice.
Simptomele care apar în cazul în care se manifestă alergia la apă sau urticaria aquagenică sunt semne de urticare, înroșire, iritare sau umflare a unor zone ale pielii, în special unde aceasta a fost atinsă de orice fel de apă. Zonele înroșite au margini clar definite, iar în zonele afectate există senzația de mâncărime. Simptomele apar la aproximativ o jumătate de oră de la contactul cu apa și pot dispărea de la sine într-un interval de o jumătate de oră, până la două ore de la începerea manifestării. Pot apărea la copii și adulți de orice gen, însă cel mai des apar la femei, în timpul pubertății sau după această perioadă.
Pentru a diagnostica alergia la apă sau urticaria aquagenică, medicul dermatolog sau imunolog va observa mai întâi simptomele, respectiv iritațiile și umflăturile apărute la nivelul pielii. Medicul va face și anamneza pacientului, ținând cont de alte afecțiuni pe care acesta le poate avea, dar și de istoricul familial. În unele cazuri, deși foarte rar, alergia la apă poate fi transmisă de la o generație la alta.
Pentru a diagnostica afecțiunea atunci când aceasta nu este în stare de manifestare, medicul specialist poate solicita ca pacientul să oprească pentru o perioadă de timp tratamentele antialergice, urmând să provoace, sub observație medicală strictă, apariția alergiei. În acest scop, medicul va aplica pe pielea pacientului o compresă cu apă caldă sau la temperatura camerei, care va fi menținută în același loc, de obicei deasupra pieptului, timp de 20-30 de minute. Această metodă se numește „test de provocare”. Dacă are loc manifestarea afecțiunii, diagnosticul este confirmat, iar medicul va recomanda tratamentul potrivit, cum ar fi cel medicamentos, cu antihistaminice.
Principalul tratament recomandat pentru alergia la apă este recomandarea medicilor de a fi evitat orice fel de contact direct al pielii cu apa. Această recomandare nu este întotdeauna ușor de respectat, mai ales că pacienții trebuie să se spele pe corp folosind apă sau pot ajunge să iasă în ploaie fără să vrea. În același timp, nu pot fi controlate lacrimile sau transpirația. De aceea, se poate recomanda un tratament de prevenție, care poate fi luat zilnic sau doar înainte de contactul sigur cu apa.
În cazul în care alergia la apă se manifestă deja, se recomandă un tratament specific, cu medicamente antihistaminice. Acestea sunt alese în funcție de ce anume poate tolera pacientul. Uneori se recomandă creme sau alifii care să țină apa la distanță de piele, atunci când contactul este iminent. Simptomele alergiei la apă pot fi ameliorate cu ajutorul fototerapiei, adică terapiei cu raze ultraviolete. Atunci când alergia la apă se manifestă sub formă de astm sau la persoanele care au deja astm și simptomele bolii se intensifică, se poate recomanda un tratament cu efect mai puternic și mai rapid, cu medicamente injectabile.
Se pot recomanda și tratamente cu inhibitori ai serotoniei, steroizi sau medicamente cu efect mai puternic. Printre acestea există medicamente a căror substanță activă este o proteină artificială care blochează imunoglobulina E (IgE) pe care o produce organismul. Medicamentele de acest tip pot fi recomandate și ca tratament pentru astm bronșic, polipi nazali sau alergii alimentare.
În unele cazuri, se poate recomanda tratamentul prin imunoterapie, cu scopul de a scădea sensibilitatea pielii la contactul cu apa. Acest tratament are loc prin expunerea controlată la apă în cantități din ce în ce mai mari, pentru a obișnui pielea cu apa și a scădea astfel severitatea reacțiilor alergice.
În unele cazuri, simptomele alergiei la apă sau urticariei aquagenice se pot manifesta prin senzația de arsură a pielii, edeme purulente sau erupții cutanate severe care se extind și pe restul pielii, nu doar în zonele care au luat contact direct cu apa. În cazul persoanelor cu astm, simptomele astmului pot fi agravate atunci când apare concomitent și alergia la apă. În cazuri foarte severe, pot apărea simptome de anafilaxie.
Acestea pot include dificultăți ale respirației, stări de confuzie și anxietate, bătăi rapide ale inimii, stări de greață sau vomă, piele umedă, albăstrirea sau umflarea buzelor, leșin sau colaps. Este posibil ca persoanele care au afecțiunea cunoscută și știu că se manifestă grav să poarte la ele o seringă cu o doză de epinefrină. În cazul în care aceste simptome se manifestă, persoana cea mai apropiată trebuie să solicite ajutor la 112 și eventual poate fi îndrumată să caute seringa respectivă și să administreze doza ca formă de prim ajutor de urgență.
Alergia la apă nu poate fi în general prevenită, mai ales când nu se cunoaște prezența acestei afecțiuni. În urma diagnosticului, se poate recomanda evitarea expunerii pielii la contact cu apa, dar, cum acest lucru este aproape imposibil pentru o perioadă îndelungată de timp, se pot lua medicamente cu rol preventiv. Medicul specialist imunolog este cel care poate recomanda cele mai potrivite variante, precum și dozajul necesar.
Persoanele care știu că au alergie la apă pot fi sfătuite să facă dușuri foarte scurte și să folosească loțiuni de corp pe bază de uleiuri minerale sau vaselină. În același timp, poate fi de ajutor să folosească uneori șampon uscat pentru păr și scalp, precum și să poarte haine care absorb umezeala creată de transpirație și o țin departe de corp. Pot purta mănuși speciale atunci când spală vasele sau fac curățenie, cu bumbac pe interior, pentru a evita și transpirația mâinilor. În același timp, persoanele cu alergie la apă trebuie să încerce să fie precaute și să verifice permanent condițiile meteo înainte de a ieși din casă pentru o perioadă îndelungată.
Este foarte important ca diagnosticul pentru alergia la apă să fie pus corect și la timp, pentru ca pacientul să primească tratamentul adecvat. Nu se recomandă automedicație fără să aibă loc în prealalbil o consultație medicală, chiar dacă diagnosticul pare a fi unul sigur. Medicul specialist este singurul în măsură să pună un diagnostic corect, în urma investigațiilor necesare.
Bibliografie
Alergia la alcool și intoleranța la alcool sunt afecțiuni care nu pot fi prevenite, dar cu simptome care pot fi ameliorate. Atunci când sunt descoperite la timp, este...
Vezi detalii
Alergia la alune este una dintre cele mai frecvente și severe alergii alimentare, afectând atât copiii, cât și adulții. Este o reacție imunologică exagerată la...
Alergia la antibiotic, ca orice alergie, este o afecțiune care nu poate fi vindecată, dar simptomele care apar pot fi ameliorate cu ajutorul unor medicamente specifice....
Alergia la cafea este rară și apare atunci când sistemul imunitar reacționează anormal la proteinele din boabele de cafea, în special cafeina sau alte componente, precum...
Căpșunele sunt fructe foarte apreciate pentru aroma lor specifică și sunt incluse în multe deserturi, dar consumul lor poate declanșa reacții alergice la unii oameni....
Alergia la medicamente este o reacție imunologică anormală declanșată de un medicament, implicând mecanisme de hipersensibilitate imediată (mediată de IgE) sau...
Solicită o programare
Alege opțiunea de a te programa online, simplu și rapid, prin intermediul formularului de programare.
©2025 Acest site este proprietatea MedLife S.A. Toate drepturile rezervate.