Despre intoleranța la lactoză
Intoleranța la lactoză este una din cele mai răspândite forme de deficit enzimatic. Ea este caracterizată de imposibilitatea de a digera şi de a absorbi lactoza, proces care are loc, în mod normal, în intestinul subţire, prin acţiunea enzimei denumită lactază. Intoleranța determină o reacţie adversă alimentară de tip non imun a organismului fața de lapte și produsele lactate derivate.
Intoleranţa la lactoză este deseori confundată cu alergia la lapte şi produse lactate, deşi sunt fenomene complet diferite. Intoleranţa la lactoză este o formă de intoleranţă alimentară care se datorează unei activități enzimatice intestinale reduse. În alergie, sistemul imun este pus în alertă şi sunt secretaţi anticorpi specifici.
Cauze
Intoleranța la lactoză își are originea în deficitul total sau parțial al activității lactazei, o enzimă esențială localizată la suprafața epiteliului intestinal.
Rolul acestei enzime este de a descompune lactoza, zahărul principal din lapte și produsele sale derivate, în molecule mai mici care pot fi absorbite de organism. Majoritatea oamenilor produc în mod natural lactază în intestinul subțire în timpul primei copilării, pentru a digera laptele matern. Totuși, pe măsură ce avansează în vârstă, producția de lactază începe să scadă progresiv.
La o persoană care suferă de un deficit de lactază, lactoza ingerată nu poate fi descompusă și absorbită în intestinul subțire. Prin urmare, ajunge în intestinul gros, unde fermentează sub acțiunea microflorei intestinale (bacteriilor intestinale), ducând la apariția simptomelor gastrointestinale specifice intoleranței.
Clasificarea deficitului de lactază este realizată în funcție de factorii etiologici care îi induc apariția și este reprezentată de:
- deficit primar, congenital (rar întâlnit în practica medicală), care se poate manifesta atât la copii cât și la adulți;
- deficit secundar, determinat de scăderea temporară a producției de lactază la nivelul vilozităţilor intestinale. Acesta poate apărea după unele infecții gastrointestinale (rotavirus, giardioză, criptosporidioză), în boala celiacă și în alte afecțiuni intestinale inflamatorii (boala Crohn, enterite radice sau de cauză medicamentoasă).
Intoleranța la lactoză afectează în special adolescenții și tinerii adulți, cu incidență similară la ambele sexe. La nivel global, 65 - 70% din populație prezintă intoleranță la lactoză, deși nu toți dezvoltă simptome. Deficitul secundar de lactază este mai frecvent la copii, în special în țările în curs de dezvoltare, din cauza enteropatiilor cauzate de infecții.
Factori de risc
Printre factorii de risc care cresc probabilitatea ca o persoană să prezinte intoleranță la lactoză se află:
- vârsta - intoleranța secundară apare, de obicei, la adulți, intoleranța primară la copii sau bebeluși;
- rasa - sunt afectate, mai ales, persoanele de descendență africană, asiatică și hispanică;
- nașterea prematură - copiii născuți prematur au un nivel mai redus al lactazei din intestinul subțire, deoarece organismul începe să dezvolte această enzimă în ultima parte a trimestrului al treilea;
- boli care afectează intestinul subțire - suprapopularea bacteriană, disbiozele, boala celiacă sau boala Crohn pot avea un impact asupra nivelului lactazei;
- unele forme de tratament pentru cancer - în special terapia prin radiații în zona abdominală sau complicațiile apărute pe fondul chimioterapiei pot crește riscul de intoleranță la lactoză.
Simptome
Simptomele tipice intoleranței la lapte sunt reprezentate de:
- dureri abdominale;
- distensie abdominală datorată acumulării de gaze intestinale;
- flatulență;
- greață;
- diaree cu emisie de scaune moi cu pH acid.
În anumite situații, pe lângă simptomele digestive, pot fi apărea dureri musculare, cefalee, prurit (mâncărimi ale pielii), rinită alergică, astm, tulburări ale ritmului cardiac.
O serie de factori influențează intensitatea simptomelor. Acestea pot varia în funcție de cantitatea de lactoză ingerată, gradul de afectare a activităţii lactazei, microflora intestinală și alimentația pacientului. Tranzitul intestinal este încetinit de proteine și grăsimi astfel că, în funcție de dietă, lactoza poate fi metabolizată și mai bine tolerată de pacienții cu deficit de lactază care au regim alimentar variat. În urma unui tranzit intestinal rapid, hidroliza lactozei este scăzută prin scurtarea timpului de contact al acesteia cu lactaza.
Diagnosticare
Anamneza pacientului este cel mai important pas în diagnosticul deficitului de lactază. Legarea sistematică a simptomelor de ingestia de alimente cu un conținut de lactoză este primordială.
În anumite situații, se poate încerca o probă terapeutică, care constă într-o dietă fără lactoză pentru o durată de aproximativ două săptămâni. Dispariția simptomelor pe parcursul dietei, urmată de reapariția lor la reintroducerea produselor lactate în alimentație, reprezintă o metodă eficientă de diagnostic pentru intoleranța la lactoză.
Testul respirator este cea mai utilizată metodă pentru diagnosticul malabsorbției lactozei. Acesta constă în administrarea unei cantități standard de lactoză a jéun (pe nemâncate), urmată, după un interval de 60 de minute, de măsurarea hidrogenului în aerul expirat de pacient. Testul este considerat pozitiv la o valoare mai mare de 20 de părți la milion.
Testarea genetică este folosită pentru determinarea genotipurilor asociate cu intoleranța la lactoză și diferențierea pacienților cu hipolactazie primară de cei cu hipolactazie secundară, prin genotipare. Există mai multe genotipuri pentru această patologie:
- Genotip - 13910 C/C (hemozigot) - semnalează o predispoziție genetică la intoleranță;
- Genotip - 13910 T/C (heterozigot) - se asociază destul de rar cu intoleranța primară, iar manifestările asociate sunt, de regulă, ușoare;
- Genotip - 13919 T/T (homozigot) - pacientul nu se confrunta cu o predispoziţie genetică pentru intoleranță la lactoză.
Obţinerea unui rezultat negativ la testul genetic, în prezența manifestărilor clinice, impune diagnosticul diferențial cu alte forme de intoleranță la lapte determinate de: alergia la lapte și alte produse lactate, alte alergii alimentare, deficitul de diaminoxidază (DAO), boli inflamatorii intestinale.
Testul acidităţii scaunului este o metodă cu ajutorul căreia se calculează cantitatea de acid din intestinul gros. Acest test este preferat celorlalte metode în cazul nou-născuţilor și copiilor. În caz de intoleranță la lactoză, în analiza scaunului se decelează cantităti mari de acizi grași, care se formează în urma interacțiunii dintre bacteriile din colon și lactoză nedigerată.
Biopsia intestinală reprezintă o metodă invazivă de diagnostic a deficitului de lactază și presupune recoltarea de mucoasă intestinală în vederea determinării cauzei malabsorbției pe de o parte, dar și a excluderii altor cauze secundare de deficit de lactază (boala celiacă, bolile inflamatorii intestinale).
Testarea toleranței produselor cu conținut de lactoză trebuie făcută individual. Conținutul de grăsimi este, de asemenea, important, iaurtul degresat fiind mai greu tolerat decât iaurtul normal. Prezența grăsimilor facilitează degradarea lactozei în intestin, de aceea este recomandată consumarea produselor lactate în asociere cu alimentele bogate în grăsimi.
Tratament
Tratamentul intolerantei la lactoză are ca scop reducerea simptomatologiei pacientului și se realizează prin scăderea aportului de produse lactate.
Lactoza este prezentă în lapte şi în toate produsele lactate, dar şi în alte alimente, ca stabilizator şi emulgator, fără a fi trecută, neapărat, pe ambalaj. Prelucrarea laptelui, ca de exemplu fierberea, nu are niciun efect asupra lactozei. Eliminarea din alimentaţie a produselor care conţin lactoză depinde de gradul afecţiunii, care poate fi caracterizat ca intoleranţă uşoară, medie ori severă.
Cantitatea de lactoză tolerată de organism/zi este, de asemenea, diferită. Unele persoane tolerează până la 8-10g/zi, altele sub 1 gram, altele prezintă lipsă completă de toleranță.
Cantitatea de lactoză din produsele alimentare diferă.
Conținut crescut îl întâlnim în:
- Lapte/produse lactate: lapte de băut obișnuit, lapte praf, lapte condensat, budincă, deserturi, smântână, brânză de vaci, cașcaval, brânză topită, preparate cu brânză (parțial degradată în timpul fermentației);
- Semipreparate: pizza, semipreparate înghețate, conserve;
- Dulciuri: înghețată, ciocolată, bomboane cu smântână și caramel, cremă nuga și nuci, praline;
Conţinut scăzut este întâlnit în:
- Pâine/Produse de patiserie: anumite tipuri de pâine, produse de panificație prăjituri, biscuiți;
- Brânzeturi maturate: brânză cu mucegai, brânză Cedar, cașcaval Emmentaler;
- Produse instant: anumite tipuri de mezeluri, precum cârnăciori, parizer, conserve cu carne, salam, supe instant și sosuri, creme instant, fulgi de cartofi (pentru piure);
Alimente fără lactoză:
- Carne/peşte, legume şi fructe proaspete, cartofi, paste făinoase, orez, fasole, mazăre, linte uscată, cereale, mirodenii, verdeţuri, sucuri naturale de fructe, apă minerală, cafea, ceai, produse lactate fără lactoză (menţionate de producător);
Chiar şi medicamentele, amestecurile de vitamine şi pasta de dinţi pot să conţină lactoză. Consultaţi întotdeauna medicul specialist în legătură cu alternativele în medicaţie.
Tratamentul poate include administrarea de suplimente alimentare care conțin substanțe pentru înlocuirea carențelor (hipocalcemie, deficit de vitamina D), creșterea aportului de proteine alimentare și administrarea de preparate enzimatice care să suplinească deficitul de activitate al lactazei (se recomandă doar în cazuri severe).
O importanță deosebită se acordă, în ultimul timp, tulburărilor de floră intestinală, care par să se constituie un factor de risc de sine stătător, iar reglarea sistematică a echilibrului este benefică pentru pacient.
Complicații
Intoleranța la lactoză nu este asociată cu complicații decât în cazuri rare. Este necesară totuși acordarea unei atenții sporite dietei în astfel de cazuri, deoarece evitarea produselor lactate - care sunt o sursă comună și importantă de nutrienți - poate duce la un aport insuficient de calciu și vitamina D.
Deficitele de calciu și/sau vitamina D pot avea un impact negativ asupra sistemului osos, muscular și nervos, fiind o preocupare îndeosebi în cazul copiilor în creștere. Pe termen lung, restricțiile dietetice prelungite sau malabsorbția netratată pot duce la afecțiuni osoase precum osteopenia și osteoporoza, malnutriție și pierdere în greutate. În cazul copiilor, pot apărea rahitismul și întârzierea creșterii.
Prevenție
Prevenția primară se poate face la copiii ai căror părinți sunt cunoscuți cu intoleranță la lactoză; astfel, nou-născuții pot beneficia de testare genetică și indicații speciale de regim alimentar, dacă boala se confirmă.
Prevenția secundară se referă la tratarea corectă a intercurențelor digestive (sindroamele diareice infecțioase) și stimularea dezvoltării unei flore intestinale corecte, care să ajute rapid la recâştigarea deficiențelor.
Întrebări frecvente despre intoleranța la lactoză (deficitul de lactază)
Intoleranța la lactoză apare brusc?
Cel mai adesea, intoleranța la lactoză se dezvoltă gradual. Cazurile în care intoleranța la lactoză se manifestă „brusc” sunt de obicei legate de deficitul secundar de lactază, care apare după infecții gastrointestinale, boli intestinale inflamatorii sau alte leziuni ale intestinului subțire. În aceste situații, producția de lactază scade temporar, iar simptomele se instalează rapid.
Alergia la proteinele din lapte de vacă (APLV) vs. intoleranța la lactoză: care este diferența?
Intoleranța la lactoză apare pe fondul unei activități enzimatice intestinale reduse (fenomen non imunologic). În schimb, în alergie, sistemul imun este pus în alertă și sunt secretați anticorpi specifici.
Care sunt simptomele tipice ale intoleranței la lactoză la adulți?
Simptomele tipice ale intoleranței la lactoză la adulți includ dureri abdominale, distensie abdominală cauzată de acumularea de gaze, flatulență, greață și diaree cu scaune moi, ușor acide. Intensitatea acestora poate varia în funcție de cantitatea de lactoză ingerată, gradul deficitului de lactază, microflora intestinală și tipul alimentației.
Ce simptome provoacă intoleranța la lactoză la bebeluși?
La sugari, intoleranța la lactoză se poate manifesta prin iritabilitate, dureri abdominale, balonare, flatulență, scaune lichide și spumoase, uneori verzi, iritații la nivelul pielii și creștere ponderală lentă. Totuși, aceste simptome sunt frecvente la sugari și nu indică întotdeauna intoleranță la lactoză. Dacă diareea persistă sau copilul nu ia în greutate, este recomandat să consultați medicii buni de la MedLife pentru a beneficia de un diagnostic corect și de un plan de tratament adecvat.
În ce constă tratamentul pentru intoleranță la lactoză?
Tratamentul intoleranței la lactoză constă în reducerea consumului de lactoză, folosirea produselor fără lactoză sau a suplimentelor cu lactază și asigurarea aportului suficient de calciu și vitamina D. Ajustarea dietei și echilibrarea florei intestinale ajută la reducerea simptomelor.
Bibliografie
- Goosenberg, Eric, and Muriam Afzal. „Lactose Intolerance”, National Library of Medicine, StatPearls Publishing, 6 Aug. 2025, www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK532285/.
- „Lactose Intolerance: Symptoms, Diagnostic Tests & Treatment”, Cleveland Clinic, 29 Aug. 2023, my.clevelandclinic.org/health/diseases/7317-lactose-intolerance.
- „Milk Allergy and Lactose Intolerance in Babies and Children”, Pregnancybirthbaby.org.au, Oct. 2025, www.pregnancybirthbaby.org.au/milk-intolerance-in-babies-and-children.
Echipa medicală - Nutritie și Gastroenterologie
Solicită o programare
Alege opțiunea de a te programa online, simplu și rapid, prin intermediul formularului de programare.
