Intoleranta la lactoza

Deficitul de lactoza neutra altereaza digestia lactozei. Glucidul neabsorbit creste incarcatura osmotica intraluminala, cu atragerea de lichid in lumenul intestinal si diaree osmotica.

Lactoza nedigerata, ajunsa in colon, este convertita in acid lactic de catre flora intestinala si scaunele capata un pH acid. Cresterea volumului de lichid intraluminal, precum si aciditatea neobisnuita a scaunelor stimuleaza motilitatea si accelereaza tranzitul intestinal. Meteorismul abdominal si flatulenta se explica prin supraproductia de CO2 si hidrogen de catre bacteriile de fermentatie.

Tabloul clinic al intolerantei la lactoza se caracterizeaza prin:

• diaree acuta exploziva cu scaune apoase;
• distensie abdominala;
• varsaturi;
• insuficienta cresterii. 

Daca se exclude posibilitatea unui proces inflamator intestinal (gastroenterita infectioasa), intreaga simptomatologie poate fi controlata numai prin excluderea lactozei din alimentatie (lapte delactozat sau lapte de soia).

Diagnosticul intolerantei la lactoza

Diagnosticul este sugerat anamnestic si clinic. 

Simpla incarcare orala cu lapte de vaca integral conduce la reproducerea simptomatologiei.

Biopsia intestinala si determinarea histochimica a activitatii lactazei intestinale confirma diagnosticul.

Tratamentul intolerantei la lactoza

Toate bolile intestinului pot interfera activitatea functionala si nivelul lactazei. Astfel, dupa enterita cu rotavirus, enterite bacteriene se instaleaza deficit de dizaharidaza. Tratamentul oral cu neomicina are acelasi efect. Dupa gastroenteritele acute grave, revenirea la normal a activitatii lactazei intestinale are loc dupa circa 4 luni. 

Tratamentul consta in alimentarea sugarului cu preparate dietetice lipsite de lactoza, iar iaurtul contine o cantitate apreciabila, dar uneori este surprinzator de bine tolerat. O alternativa dietetica ar fi produsele de lapte de soia, care nu contin deloc lactoza.