Amoebiaza

Cauze

Amoebiaza sau dizenteria amebică este cauzată de înghițirea chisturilor Entamoeba histolytica. Aceste chisturi sunt eliminate prin fecalele persoanelor infectate și pot contamina apa, alimentele, mâinile, suprafețele sau obiectele.

Unele surse specifice de contaminare includ:

• consumul de apă din surse nesigure - apă nefiartă, nefiltrată;
• consumul de fructe sau legume crude spălate cu apă contaminată sau alimente manipulate de persoane cu igienă precară;
• contactul direct fecal-oral - atingerea unui obiect (mâini, obiecte, suprafețe) contaminat cu fecale și apoi introducerea acestuia în gură; uneori prin contact oral-anal.

Simptome

Multe persoane infectate cu Entamoeba histolytica nu prezintă niciodată simptome; în majoritatea cazurilor, amoebiaza este asimptomatică.

Când apar simptome, acestea afectează adesea intestinele. Forma intestinală apare la 90% din persoanele infectate și poate începe treptat, în decurs de una până la două săptămâni, și include diaree moale sau apoasă, care poate deveni sângeroasă și conține mucus, crampe și dureri abdominale, balonare, senzația de a avea nevoie să defecați chiar și atunci când intestinul este gol (tenesme), oboseală, scădere în greutate și, uneori, febră (10-30%). Unele cazuri se pot solda cu perforație intestinală sau colită fulminantă. Rata de deces în forma intestinală este de 2-9%, iar în cazul perforației intestinale, mortalitatea se ridică la 40%.

În cazuri rare, parazitul se răspândește dincolo de intestine (forma extraintestinală- 4-10% din persoanele infectate). Ficatul este organul cel mai frecvent afectat, ceea ce duce la un abces hepatic. Deși boala afectează în mod egal bărbații și femeile, se pare că abcesele hepatice amebiene sunt mai frecvente la bărbați. Rata de mortalitate asociată afectării hepatice este de 1-3%. Simptomele în astfel de cazuri includ durere în partea dreaptă sus a abdomenului, febră și frisoane, stare generală de rău, vărsături, uneori greață sau pierderea poftei de mâncare, scădere în greutate, icter; ocazional pot apărea tuse sau dureri referite. Simptomele intestinale sunt în general absente sau sunt prezente în istoricul pacientului în ultimul an.

Afectarea cerebrală este rară, de - 0,6%, și se manifestă prin simptome brusc apărute: cefalee, vărsături, degradarea statusului mental, uneori cu progresie rapidă.

Tratament

Tratamentul pentru amoebiază depinde de severitatea și forma bolii. În formele invazive ale bolii, tratamentul cu metronidazol pentru amoebiază se folosește sub supraveghere medicală.

Pentru boala invazivă (de exemplu: cu diaree cu sânge sau abces hepatic), terapia recomandată include agenți antiparazitari care vizează parazitul din țesuturi, urmați de agenți care vizează eliminarea chisturilor din lumenul intestinal.

Pentru infecțiile asimptomatice sau neinvazive, în special în situațiile în care boala nu este frecventă, tratamentul se concentrează pe agenți care acționează în lumenul intestinal pentru a elimina chisturile și a reduce răspândirea.

Intervențiile chirurgicale pot fi necesare în cazul complicațiilor cu abcese, peritonite, perforații sau forma fulminantă.

Uneori, drenajul percutan al colecțiilor și abceselor este util, ameliorând simptomatologia fără a mai fi nevoie de o procedură chirurgicală.

De asemenea, este esențială îngrijirea de susținere: menținerea hidratării (prin administrarea de lichide pe cale orală sau intravenoasă, dacă este necesar), gestionarea simptomelor, monitorizarea și urmărirea cu teste de fecale după tratament pentru a confirma că infecția a dispărut.

Complicații

Când amoebiaza nu este tratată sau devine severă, poate duce la complicații grave dincolo de intestine. Cea mai frecventă este abcesul hepatic amoebic, în care paraziții invadează ficatul și formează cavități pline cu puroi. Aceste abcese pot provoca efecte nocive, mai ales dacă se rup.

În intestine, colita amoebică severă poate duce la perforarea intestinală, în care peretele intestinal se rupe, permițând conținutului să se scurgă în cavitatea abdominală și provocând peritonită. Acest lucru este rar, dar pune viața în pericol.

Foarte rar, infecția se poate răspândi la alte organe:

• plămânii sau pleura - abcesul hepatic amoebic se poate rupe în țesutul pulmonar sau cavitatea pleurală, provocând complicații pulmonare;
• abces cerebral - rareori, prin răspândirea în fluxul sanguin, amoebiaza poate produce abcese în creier, care au consecințe grave;
• alte complicații posibile, dar mai puțin frecvente - afectarea pericardului (dacă un abces hepatic se rupe spre inimă), răspândirea genito-urinară, tromboza venelor hepatice sau a vaselor mai mari și infecția sistemică severă.

Întrebări frecvente despre amoebiază

Cum se transmite amoebiaza?

Se răspândește prin ingestia de chisturi Entamoeba histolytica prin apă, alimente sau mâini contaminate și prin contact fecal-oral în condiții de igienă precară.

Care sunt simptomele tipice ale acestei infecții?

Majoritatea persoanelor nu prezintă simptome. Când sunt prezente, acestea includ diaree (uneori cu sânge și mucus - dizenterie amoebiană), dureri abdominale, crampe, balonare și, în cazuri severe, colită amoebică. Rar, provoacă abces hepatic cu febră și dureri abdominale în partea dreaptă.

Cum se stabilește diagnosticul de amoebiază?

Diagnosticul se pune prin teste de fecale (microscopie, detectarea antigenului sau teste moleculare), teste de anticorpi din sânge pentru boli invazive și imagistică, cum ar fi ecografia sau tomografia computerizată, pentru a detecta abcesele hepatice.

Ce complicații pot apărea dacă boala nu este tratată?

Posibilele complicații includ abcesul hepatic amoebic (cel mai frecvent), perforarea intestinală din cauza colitei severe și, foarte rar, abcese la plămâni sau creier.

Cum se poate preveni infecția cu amoebe?

Prevenirea se bazează pe igiena alimentelor și a apei: beți apă îmbuteliată sau fiartă, spălați bine fructele și legumele, spălați-vă bine pe mâini și evitați alimentele crude sau cumpărate de pe stradă în zonele cu condiții sanitare precare.