Despre amoebiază
Amoebiaza este o infecție intestinală parazitară cauzată de protozoarul Entamoeba histolytica (specie patogenă prezentă doar la om). Există și forme nepatogene (Entamoeba dispar), iar sunt cunoscute două forme ale parazitului:
- chistul - care este rezistent și supraviețuiește în afara organismului în alimente sau apă;
- trofozoitul - forma activă care se dezvoltă în intestin după ingestie.
Infecția afectează în principal colonul, unde trofozoiții se atașează de mucoasă și își eliberează enzimele extracelular, fapt care va permite invazia acesteia, provocând ulcere, inflamații și diaree. De asemenea, se declanșează o reacție de eliberare a unor mediatori proinflamatorii.
În unele cazuri, parazitul se răspândește la alte organe, cel mai adesea la ficat și, mai rar, la plămâni sau creier, producând abcese.
Potrivit experţilor MedLife, amoebiaza este răspândită în zonele cu condiții sanitare precare, apă nesigură și igienă limitată, în special în regiunile tropicale și subtropicale.
Amoebiaza este a doua cauză de deces asociată protozoarelor după malarie (100.000 de decese/an din 4-50 milioane de cazuri de boală).
Cauze
Amoebiaza sau dizenteria amebică este cauzată de înghițirea chisturilor Entamoeba histolytica. Aceste chisturi sunt eliminate prin fecalele persoanelor infectate și pot contamina apa, alimentele, mâinile, suprafețele sau obiectele.
Unele surse specifice de contaminare includ:
- consumul de apă din surse nesigure - apă nefiartă, nefiltrată;
- consumul de fructe sau legume crude spălate cu apă contaminată sau alimente manipulate de persoane cu igienă precară;
- contactul direct fecal-oral - atingerea unui obiect (mâini, obiecte, suprafețe) contaminat cu fecale și apoi introducerea acestuia în gură; uneori prin contact oral-anal.
Factori de risc
Riscul de amoebiază crește odată cu șederea în țări tropicale sau subtropicale, unde condițiile de igienă sunt precare. Igiena personală deficitară, cum ar fi spălarea rar sau necorespunzătoare a mâinilor, permite transmiterea parazitului pe cale fecal-orală.
Consumul de apă sau alimente contaminate, în special apă nefiltrată/nefiartă, legume/fructe crude sau spălate necorespunzător sau alimente manipulate de persoane infectate, crește riscul.
Persoanele cu un sistem imunitar slăbit sunt mai susceptibile; acestea includ persoanele cu anumite boli cronice, malnutriție sau care urmează tratamente care suprimă imunitatea. Alți factori includ vârsta extremă (foarte tânăr, foarte bătrân) și afecțiuni precum sarcina.
Simptome
Multe persoane infectate cu Entamoeba histolytica nu prezintă niciodată simptome; în majoritatea cazurilor, amoebiaza este asimptomatică.
Când apar simptome, acestea afectează adesea intestinele. Forma intestinală apare la 90% din persoanele infectate și poate începe treptat, în decurs de una până la două săptămâni, și include diaree moale sau apoasă, care poate deveni sângeroasă și conține mucus, crampe și dureri abdominale, balonare, senzația de a avea nevoie să defecați chiar și atunci când intestinul este gol (tenesme), oboseală, scădere în greutate și, uneori, febră (10-30%). Unele cazuri se pot solda cu perforație intestinală sau colită fulminantă. Rata de deces în forma intestinală este de 2-9%, iar în cazul perforației intestinale, mortalitatea se ridică la 40%.
În cazuri rare, parazitul se răspândește dincolo de intestine (forma extraintestinală- 4-10% din persoanele infectate). Ficatul este organul cel mai frecvent afectat, ceea ce duce la un abces hepatic. Deși boala afectează în mod egal bărbații și femeile, se pare că abcesele hepatice amebiene sunt mai frecvente la bărbați. Rata de mortalitate asociată afectării hepatice este de 1-3%. Simptomele în astfel de cazuri includ durere în partea dreaptă sus a abdomenului, febră și frisoane, stare generală de rău, vărsături, uneori greață sau pierderea poftei de mâncare, scădere în greutate, icter; ocazional pot apărea tuse sau dureri referite. Simptomele intestinale sunt în general absente sau sunt prezente în istoricul pacientului în ultimul an.
Afectarea cerebrală este rară, de - 0,6%, și se manifestă prin simptome brusc apărute: cefalee, vărsături, degradarea statusului mental, uneori cu progresie rapidă.
Diagnosticare
Diagnosticul este pus, în general, de un gastroenterolog sau de un specialist în boli infecțioase, uneori în colaborare cu radiologi, în funcție de existenţa unei infecţii parazitare intestinale sau o afectare extraintestinală, cum ar fi un abces hepatic.
Investigațiile pentru diagnosticarea amoebiazei includ:
- examinarea fecalelor - probele sunt examinate la microscop pentru a detecta chisturi sau trofozoiți (examen coproparazitologic); de asemenea, în scaun sunt prezente leucocite;
- cultura parazitului poate fi posibilă din biopsia fecală sau aspirarea lichidului din abcese;
- detectarea antigenului în fecale - testele care detectează antigenul specific al parazitului oferă o sensibilitate și o specificitate mai bune decât microscopia singură;
- teste serologice (anticorpi) - acestea detectează anticorpii din sânge, fiind utile în special dacă infecția s-a răspândit dincolo de intestine (de exemplu: un abces hepatic);
- teste moleculare/analize ADN - în unele situații, teste precum PCR pot detecta ADN-ul parazitului în fecale sau în materialul aspirat;
- analize de sânge/markeri de laborator - analizele de sânge standard pot arăta un număr crescut de globule albe, enzime hepatice, markeri de inflamație, în funcție de implicarea ficatului;
- imagistică - ecografia abdominală, adesea primul test imagistic atunci când se suspectează un abces hepatic; CT sau RMN utilizate pentru a obține imagini mai detaliate ale leziunilor hepatice sau pentru a evalua extinderea acestora și a exclude alte cauze. Aceste proceduri pot fi utile și în ghidarea aspirării abceselor;
- colonoscopie cu recoltare de biopsii poate fi utilă, dar colita fulminantă este o contraindicație pentru acesta procedură. Aspectul endoscopic este similar colitei ulcerative, dar cu afectarea preponderentă a colonului drept;
- examenul histologic al biopsiilor poate duce la diagnostic, extensia leziunilor în submucoasă sunt marca colitei amoebice.
Diagnostic diferențial:
Se face cu alte infecții intestinale (Campylobacter, E Coli salmoneloza, shigeloza), colita ulcerativă și boala Crohn, colita ischemică, diverticulita, echinococoza, peritonite de alte cauze, abcesele de alte cauze, alte tipuri de tumori hepatice abcedate.
Tratament
Tratamentul pentru amoebiază depinde de severitatea și forma bolii. În formele invazive ale bolii, tratamentul cu metronidazol pentru amoebiază se folosește sub supraveghere medicală.
Pentru boala invazivă (de exemplu: cu diaree cu sânge sau abces hepatic), terapia recomandată include agenți antiparazitari care vizează parazitul din țesuturi, urmați de agenți care vizează eliminarea chisturilor din lumenul intestinal.
Pentru infecțiile asimptomatice sau neinvazive, în special în situațiile în care boala nu este frecventă, tratamentul se concentrează pe agenți care acționează în lumenul intestinal pentru a elimina chisturile și a reduce răspândirea.
Intervențiile chirurgicale pot fi necesare în cazul complicațiilor cu abcese, peritonite, perforații sau forma fulminantă.
Uneori, drenajul percutan al colecțiilor și abceselor este util, ameliorând simptomatologia fără a mai fi nevoie de o procedură chirurgicală.
De asemenea, este esențială îngrijirea de susținere: menținerea hidratării (prin administrarea de lichide pe cale orală sau intravenoasă, dacă este necesar), gestionarea simptomelor, monitorizarea și urmărirea cu teste de fecale după tratament pentru a confirma că infecția a dispărut.
Complicații
Când amoebiaza nu este tratată sau devine severă, poate duce la complicații grave dincolo de intestine. Cea mai frecventă este abcesul hepatic amoebic, în care paraziții invadează ficatul și formează cavități pline cu puroi. Aceste abcese pot provoca efecte nocive, mai ales dacă se rup.
În intestine, colita amoebică severă poate duce la perforarea intestinală, în care peretele intestinal se rupe, permițând conținutului să se scurgă în cavitatea abdominală și provocând peritonită. Acest lucru este rar, dar pune viața în pericol.
Foarte rar, infecția se poate răspândi la alte organe:
- plămânii sau pleura - abcesul hepatic amoebic se poate rupe în țesutul pulmonar sau cavitatea pleurală, provocând complicații pulmonare;
- abces cerebral - rareori, prin răspândirea în fluxul sanguin, amoebiaza poate produce abcese în creier, care au consecințe grave;
- alte complicații posibile, dar mai puțin frecvente - afectarea pericardului (dacă un abces hepatic se rupe spre inimă), răspândirea genito-urinară, tromboza venelor hepatice sau a vaselor mai mari și infecția sistemică severă.
Prevenție
Pentru a preveni amoebiaza, cheia este oprirea transmiterii fecal-orale prin menținerea curățeniei alimentelor, a apei și a mâinilor. O igienă personală bună - în special spălarea frecventă a mâinilor cu apă și săpun după utilizarea toaletei sau schimbarea scutecelor și înainte de a mânca - este esențială, recomandă specialiştii MedLife.
Când călătoriți în zone cu condiții sanitare precare, beți numai apă îmbuteliată sigilată sau apă fiartă corespunzător; evitați gheața de origine necunoscută.
Siguranța alimentelor este importantă: spălați bine fructele și legumele (în special dacă sunt crude), curățați-le de coajă dacă este posibil și evitați alimentele crude sau insuficient preparate și alimentele vândute de comercianții ambulanți dacă igiena este îndoielnică.
Evitați practicile riscante care implică expunerea fecal-orală, cum ar fi manipularea neglijentă a scutecelor, igiena precară sau contactul sexual care poate implica expunerea la materii fecale.
La un nivel mai larg, experţii MedLife susţin că îmbunătățirea infrastructurii de igienă (eliminarea sigură a apelor uzate, apă curată fiabilă, filtrarea și tratarea aprovizionării cu apă) este esențială pentru a reduce transmiterea amoebiazei la nivel populațional.
Întrebări frecvente despre amoebiază
Cum se transmite amoebiaza?
Se răspândește prin ingestia de chisturi Entamoeba histolytica prin apă, alimente sau mâini contaminate și prin contact fecal-oral în condiții de igienă precară.
Care sunt simptomele tipice ale acestei infecții?
Majoritatea persoanelor nu prezintă simptome. Când sunt prezente, acestea includ diaree (uneori cu sânge și mucus - dizenterie amoebiană), dureri abdominale, crampe, balonare și, în cazuri severe, colită amoebică. Rar, provoacă abces hepatic cu febră și dureri abdominale în partea dreaptă.
Cum se stabilește diagnosticul de amoebiază?
Diagnosticul se pune prin teste de fecale (microscopie, detectarea antigenului sau teste moleculare), teste de anticorpi din sânge pentru boli invazive și imagistică, cum ar fi ecografia sau tomografia computerizată, pentru a detecta abcesele hepatice.
Ce complicații pot apărea dacă boala nu este tratată?
Posibilele complicații includ abcesul hepatic amoebic (cel mai frecvent), perforarea intestinală din cauza colitei severe și, foarte rar, abcese la plămâni sau creier.
Cum se poate preveni infecția cu amoebe?
Prevenirea se bazează pe igiena alimentelor și a apei: beți apă îmbuteliată sau fiartă, spălați bine fructele și legumele, spălați-vă bine pe mâini și evitați alimentele crude sau cumpărate de pe stradă în zonele cu condiții sanitare precare.
Bibliografie
- Dhawan, Vinod K. “Amebiasis: Background, Pathophysiology, Etiology.” EMedicine, 13 July 2022, emedicine.medscape.com/article/212029-overview?form=fpf. Accessed 21 Sept. 2025.
- Spacek, Lisa A. “Entamoeba Histolytica | Johns Hopkins HIV Guide.” Hopkinsguides.com, 2024, www.hopkinsguides.com/hopkins/view/Johns_Hopkins_HIV_Guide/545065/all/Entamoeba_histolytica. Accessed 21 Sept. 2025.
- Rees, Mathieu . “Amebiasis Explained: Symptoms, Treatment, Prevention.” Www.medicalnewstoday.com, 8 July 2021, www.medicalnewstoday.com/articles/amebiasis. Accessed 21 Sept. 2025.
- MedlinePlus. “Amebiasis: MedlinePlus Medical Encyclopedia.” Medlineplus.gov, 2019, medlineplus.gov/ency/article/000298.htm. Accessed 21 Sept. 2025.
- Centers for Disease Control and Prevention. “About Amebiasis.” Amebiasis, 2 May 2024, www.cdc.gov/amebiasis/about/index.html. Accessed 21 Sept. 2025.
- Morán, Patricia, et al. “Amoebiasis: Advances in Diagnosis, Treatment, Immunology Features and the Interaction with the Intestinal Ecosystem.” International Journal of Molecular Sciences, vol. 24, no. 14, 21 July 2023, pp. 11755-11755, https://doi.org/10.3390/ijms241411755. Accessed 21 Sept. 2025.
Echipa medicală - Gastroenterologie
Solicită o programare
Alege opțiunea de a te programa online, simplu și rapid, prin intermediul formularului de programare.