Ependimom

Despre ependimom

Ependimomul este o tumoră rară a sistemului nervos central (creierul și măduva spinării). La naștere din celulele ependimare, un tip special de celule gliale ce căptușesc ventriculii cerebrali și canalul central al măduvei spinării. Aceste celule au rolul de a produce și de a contribui la circulația lichidului cefalorahidian (LCR), fiind esențiale pentru menținerea funcțiilor normale ale creierului și măduvei.

Această tumoră poate fi:

• de grad scăzut: crește lent, dar poate provoca probleme severe prin compresie;
• de grad înalt: crește rapid și poate invada structurile nervoase.

În funcție de localizare și gradul proliferării, tumora poate:

• bloca circulația lichidului cefalorahidian ducând la hidrocefalie;
• comprima structurile cerebrale și determină apariția deficitelor neurologice;
• invada țesuturile nervoase, determinând extindere locală sau metastazare prin LCR în alte zone din sistemul nervos central.

Conform clasificării OMS, ependimoamele sunt împărțite în:

• ependimom de gradul I (ependimom subependimal):
• creștere lentă;
• localizare în orice zonă a sistemului nervos central;
• prognostic mai bun.
• ependimom de gradul II (aici fiind inclus și ependimomul mixopapilar):
• cel mai frecvent tip;
• creștere moderată, cu potențial de recidivă.
• ependimom de gradul III (anaplazic):
• tumoră agresivă, cu diviziune rapidă;
• risc crescut de răspândire prin lichidul cefalorahidian.

Clasificarea ependimoamelor este completată de analiza celulară și moleculară pentru stabilirea prognosticului și tratamentelor indicate.

Ependimoamele pot afecta atât copiii, cât și adulții, însă sunt mai frecvente la copii, reprezentând una dintre cele mai comune tumori ale sistemului nervos central la grupele mici de vârstă.

Factori de risc

Ependimomul este, în general, o boală ce se declanșează aleatoriu. Totuși, câțiva factori pot crește riscul: 

• neurofibromatoza tip 2 (NF2): asociată cu un risc crescut de tumori intracraniene și mai ales spinale;
• vârsta mică: ependimoamele sunt mai frecvente la copii sub cinci ani;
• sexul masculin: ușor mai predispus;
• expunerea prealabilă la radiații ionizante (de exemplu, în copilărie, pentru tratamentul altor tumori).

Diagnosticare

Diagnosticarea epidemomului necesită o echipă multidisciplinară:

• neurolog: evaluarea clinică inițială;
• neurochirurg: pentru intervenția chirurgicală;
• radiolog: interpretarea investigațiilor imagistice;
• anatomopatolog: confirmarea diagnosticului prin analiză histopatologică;
• radioterapie: în multe cazuri este necesară radioterapia focală;
• oncolog pediatric: chimioterapia poate fi indicată la copii.

Investigațiile necesare pentru stabilirea diagnosticului includ:

• examen neurologic complet: medicul evaluează reflexele, coordonarea, forța musculară și eventualele deficite;
• imagistică prin IRM: oferă imagini detaliate ale creierului și măduvei:
• evidențiază localizarea exactă a tumorii;
• arată obstrucția LCR;
• arată eventualele diseminări.
• CT cranian: util în urgențe sau dacă pacientul nu poate efectua IRM;
• puncție lombară: poate detecta celule tumorale în lichidul cefalorahidian, determinând gradul de diseminare; se realizează doar după excluderea riscului de herniere cerebrală;
• biopsia tumorală: diagnosticul cert se pune prin analiză histopatologică, de obicei în timpul operației;
• analize de sânge: nu diagnostichează tumora, dar sunt utile în evaluare preoperatorie.

Prevenție

Nu există o metodă de prevenire sigură a ependimomului, deoarece cauzele sunt în mare parte necunoscute. Totuși, se pot lua măsuri pentru reducerea riscului general:

• evitarea expunerii nejustificate la radiații ionizante;
• monitorizarea persoanelor cu boli genetice precum NF2;
• controale medicale dacă apar simptome neurologice persistente;
• stil de viață sănătos.

Pentru copiii cu afecțiuni oncologice, supravegherea pe termen lung este esențială.