Erizipel

Despre erizipel

Erizipelul este o infecție bacteriană comună a pielii. Afectează dermul şi hipodermul (stratul mijlociu şi profund al pielii) și vasele limfatice din piele. Afecțiunea debutează odată cu rănirea pielii, urmată de invazia bacteriană. Bacteria, cel mai frecvent, Streptococul grup A, odată pătrunsă în piele, provoacă o zonă roşie, infiltrată (umflată), dureroasă.

Infecţiile în erizipel apar, de obicei, a nivelul membrelor inferioare ori al feţei, însă pot apărea oriunde pe piele.

O afecțiune asemănătoare erizipelului, care are drept cauză tot infecția bacteriană localizată la nivelul pielii, este celulita infecțioasă. În timp ce erizipelul reprezintă o infecție superficială a pielii, celulita se extinde mai profund în țesuturi și este mai slab delimitată. 

Deși erizipelul este o infecție bacteriană comună, care tinde să reapară, poate deveni gravă dacă este lăsată netratată.

Erizipelul nu este ereditar, dar poate fi contagios.

Factori de risc

Erizipelul afectează cel mai adesea sugarii și persoanele trecute de 40 de ani, dar poate afecta orice grupă de vârstă. Factorii de risc sunt similari celor pentru alte forme de celulita și includ:

• episoadele anterioare de erizipel;
• afectarea barierei pielii din cauza mușcăturilor de insecte, ulcerelor și afecțiunilor cronice ale pielii, cum ar fi psoriazisul, piciorul de atlet și eczema;
• leziuni curente sau anterioare (de exemplu, traumatisme, răni chirurgicale, radioterapie);
• la nou-născuți, expunerea cordonului ombilical și leziunea locului de vaccinare;
• infecția nazofaringiană;
• boli venoase (de exemplu, eczeme gravitaționale, ulcerații ale picioarelor) și limfedem;
• deficiență imună sau compromis imunitar (diabet, alcoolism, obezitate, HIV, sindrom nefrotic, sarcină).

Diagnosticare

În general, un medic specialist va putea diagnostica erizipelul după aspectul și simptomele zonei afectate. 

Istoricul medical al persoanei investigate, care evidențiază leziunile sau intervențiile chirurgicale anterioare, va sugera, adesea, și cauza posibilă.

Pentru diagnosticarea erizipelului nu sunt necesare, de obicei, și alte teste suplimentare.

Medicii pot efectua și un test de sânge pentru a verifica dacă există semne de infecție sistemică, adică prezența bacteriilor în sânge (bacteriemia). 

Testele pot ajuta să arate:

• niveluri crescute de globule albe din sânge, care pot fi cauzate de leziuni tisulare și infecție bacteriană;
• niveluri crescute de proteină C reactivă, care este produsă de ficat în cantități crescute atunci când apare inflamația;
• hemocultură pozitivă, indicând o infecție bacteriană;
• prezența unei infecții specifice, cauzată de o mușcătură de animal.

În unele cazuri de infecție profundă, se poate dovedi necesară o scanare prin rezonanță magnetică (RMN) sau tomografie computerizată (CT).

Prevenție

Erizipelul este vindecabil. Semnele febrei și simptomele bolii vor dispărea adesea în câteva zile de la începerea tratamentului, deși infecția cutanată poate dura săptămâni până la primele semne de vindecare. Infecția din erizipel nu lasă cicatrici.

Aproximativ o treime dintre cei care primesc tratament pentru erizipel dezvoltă din nou afecțiunea. În acest caz, se poate prescrie un tratament pe termen lung pentru a-l vindeca.

Este importantă consultarea cât mai rapidă și frecventă a medicului specialist în cazul apariției infecțiilor repetate.

Dacă alte afecțiuni au contribuit la declanșarea erizipelului, cum ar fi eczema, piciorul atletului sau diabetul, atunci tratarea acestor afecțiuni în mod corespunzător poate ajuta la prevenirea apariției ulterioare de erizipel. Tratarea rapidă a leziunilor pielii este, de asemenea, un pas important pentru prevenirea infectării.

În cazul persoanelor supraponderale sau care suferă de obezitate morbidă, precum și a celor diagnosticate cu probleme de circulație, afecțiuni care contribuie la dezvoltarea infecției, o schimbare a stilului de viață și a dietei poate determina limitarea șanselor de revenire a erizipelului.