medici analizand fisa medicala a unui pacient cu Iridociclita

Iridociclita

Descoperă informații utile despre această afecțiune: de la cauze, factori de risc, simptome, diagnosticare, până la metode de tratament și de prevenție.

Pentru recomandări personalizate, solicită o programare la un medic din Sistemul Medical MedLife.

Despre iridociclită

Uveea este tunica vasculară a ochiului, compusă din: iris - diafragmul ce reglează cantitatea de lumină care intră în ochi; corp ciliar - responsabil de secreția umorii apoase (lichidul din interiorul ochiului) și coroidă - stratul aflat sub retină, format din multiple vase de sânge.

Uveita anterioară sau iridociclita reprezintă inflamarea irisului și a corpului ciliar și este cea mai frecventă formă de uveită. Aceasta se clasifică, din punct de vedere al evoluției, în trei tipuri:

  • Iridociclită acută - atunci când are o evoluție sub trei luni și debutul este acut;
  • Iridociclită cronică - atunci când are o evoluție peste trei luni;
  • Iridociclită recurentă - caracterizată de multiple episoade recurente de inflamație.

În funcție de etiologie uveitei, vorbim de:

  • Uveită anterioră endogenă - apare secundar proceselor autoimune;
  • Uveită anterioară exogenă - este determinată de contaminarea cu diverși agenți patogeni.

Din punct de vedere al aspectului clinic oftalmologic, uveita anterioră se clasifică în:

  • Uveită anterioară granulomatoasă - se datorează, în general, acțiunii directe a unui germen patogen (tuberculoză, sifilis, toxoplasmoză, etc.);
  • Uveită anterioară negranulomatoasă - este, de obicei, cauzată de reacții de hipersensibilitate și răspunde relativ bine la tratamentul cu corticoizi.

Iridociclita poate afecta un singur ochi sau ambii, precum și toate grupurile de vârste (copii, adulți, vârstnici).

doctor oftalmolog consulta pacienta cu iridociclita

Cauze

Cauzele incriminate în apariția iridociclitei sunt multiple însă, de multe ori, cauza exactă nu poate fi identificată. Cel mai adesea este vorba de:

  • infecții oculare diverse - virus Herpes Simplex, virus Varicella-Zoster, Syphilis, Tuberculosis, Cytomegalovirus, virus Epstein-Barr, Rubella, Ebola, virusul West Nile, virus Dengue, virus Chikungunya, virusul responsabil de febra Rift Valley, virusul Influenza A, Leptospirosis, Toxoplasmoza, Histoplasmoza, Borrelia burgdorferi;
  • afecțiuni autoimune - psoriazis, poliartrită reumatoidă, spondilită anchilozantă, boli inflamatorii intestinale, boala Bechcet, artrită reumatoidă juvenilă, sarcoidozași care se caracterizează de episoade recurente de iridociclită;
  • traumatismul ocular penetrant sau nepenetrant;
  • arsurile chimice sau fizice oculare;
  • leucemii;
  • tumori oculare;
  • utilizarea anumitor medicamente.

O formă aparte de iridociclită de intensitate scăzută este iridociclita Fuchs, a cărei etiologie nu este cunoscută dar care se suspectează că este determinată de afectarea inervației simpatice. De asemenea, acest tip de iridociclită se asociază cu heterocromie iriană prin decolorarea irisului la ochiul afectat, apariția cataractei și răspuns precar la tratamentul cu corticoizi.

Factori de risc

Factorii de risc care predispun la apariția iridociclitei sunt:

  • predispoziția genetică - istoric familial de boli autoimune, prezența antigenului HLA B 27
  • prezența infecțiilor netratate;
  • igiena oculară neadecvată;
  • stilul de viață nesănătos.

Simptome

Simptomele uveitei anterioare acute includ:

  • ochi roșu, dureros, de obicei unilateral, rar bilateral;
  • sensibilitate la lumină (fotofobie);
  • scăderea acuității vizuale;
  • mioză (micșorarea pupilei) sau pupilă deformată;
  • inițial tensiune oculară scăzută, care se transformă în hipertensiune oculară dacă nu se începe tratamentul în timp util.

 În cazul uveitei cronice, apar următoarele simptome:

  • debut insidios, de multe ori pacientul fiind asimptomatic ocular dar cu semne ale afecțiunii sistemice (dureri articulare în iridociclitele de etiologie autoimună);
  • de cele mai multe ori, afectarea este bilaterală, dar poate fi și unilaterală;
  • ochi roșu, nedureros ori cu durere de intensitate minimă, excepție făcând situația în care tensiunea oculară este mare;
  • atrofie iriană sau noduli irieni. 

În ambele cazuri apar precipitate endoteliale (depuneri de celule inflamatorii pe suprafața internă a corneei) și celule inflamatorii în camera anterioară care, dacă sunt foarte multe, pot determina apariția hipopionului.

femeie cu durere in zona ochilor cauzata de iridociclita

Diagnosticare

Diagnosticarea iridociclitei se realizează de medicul oftalmolog după realizarea unui examen oftalmologic complet ce va cuprinde:

  • determinarea acuității vizuale;
  • măsurarea tensiunii oculare;
  • biomicroscopia de pol anterior prin care se evaluează corneea, irisul, cristalinul, conjunctiva;
  • examenul fund de ochi cu pupilă dilatată.

Pentru a determina etiologia uveitei, se pot recomanda o serie de alte teste precum:

  • analize de laborator pentru a evalua cauzele autoimune sau infecțioase;
  • consult de alte specialități (reumatologie, stomatologie, ORL, etc.);
  • imagistica coloanei, dentiției, articulațiilor, plămânilor.

Tratament

Tratamentul iridociclitei se adresează factorului cauzator și, pentru fiecare tip de uveită, se va prescrie un tratament individualizat.

Tratamentul standard include: picături și unguente oculare cu corticoizi, antiinflamatoare nonsteroidiene, midriatice care dilată pupila, antibioterapie.

În cazuri grave se pot recomanda antiinflamatoare steroidiene sau non-steroidiene sistemice, imunosupresoare, antibioterapie sistemică.


Complicații

Complicațiile care pot să apară atunci când iridociclita nu este tratată corespunzător sunt:

  • creșterea presiunii intraoculare, în special la pacienții ‘steroid responders’, inclusiv dezvoltarea glaucomului la cei care utilizează, pe termen lung, tratament cu steroizi;
  • dezvoltarea unui glaucom secundar netratării iridociclitei, cu apariția multiplelor sinechii iridocristaliniene;
  • cataractă complicată;
  • leziuni corneene în cadrul iridociclitelor infecțioase;
  • edem macular cistoid și panuveită, atunci când inflamația rămâne netratată și se extinde la coroidă și retină;
  • hipopion;
  • complicații sistemice ale uzului îndelungat de corticoizi.

Prevenție

Pentru a preveni apariția iridociclitei și a complicațiilor ei este recomandat să facem consulturi oftalmologice periodice, în special atunci când suferim de boli autoimune precum spondilita anchilozantă sau poliartrita reumatoidă.

De asemenea, este extrem de important să evităm contaminarea oculară sau generală cu diverși agenți patogeni.

Tratarea rapidă și eficientă a fiecărui puseu de uveintă anterioară în cazurile recurente are rolul de a preveni apariția complicațiilor precum cataracta secundară complicată, glaucomul, etc.

Autor

Dr. Avram Elena

Medic Specialist Oftalmologie

Echipa medicală - Oftalmologie

Solicită o programare

Alege opțiunea de a te programa online, simplu și rapid, prin intermediul formularului de programare.

femeie fericita care lucreaza folosind mai multe dispozitive pe un birou la domiciliu

©2024 Acest site este proprietatea Medlife S.A. Toate drepturile rezervate.