Neuropatia diabetică

Despre neuropatia diabetică

Neuropatia diabetică este cea mai comună complicație a diabetului zaharat, care afectează atât pacienții cu diabet zaharat tip 1, cât și pe cei cu tipul 2. Neuropatia diabetică implică prezența unor simptome declanșate de afectarea sistemului nervos periferic la pacienții cu diabet, din cauza unor dezechilibre metabolice îndelungate, precum hiperglicemia.

Neuropatia diabetică poate însoți diabetul zaharat tip 2 chiar de la momentul diagnosticării acestuia. Întotdeauna când un pacient este diagnosticat cu diabet zaharat tip 2, se recomandă și un consult neurologic, în vederea confirmării sau infirmării prezenței neuropatiei diabetice.

În cazul diabetului zaharat de tip 1, diagnosticul de neuropatie diabetică nu însoțește boala în forma incipientă, dar poate surveni oricând, fiind dependent de controlul glicemic. Recomandarea pentru evaluare neurologică se va face la cinci ani de la momentul diagnosticării bolii. Uneori se poate realiza și mai repede, dacă simptomele prezente cer acest lucru.

În funcție de afectarea nervilor periferici, există mai multe tipuri de neuropatie diabetică. Simptomatologia se accentuează gradual astfel încât, în stadiile inițiale, poate trece chiar neobservată.

Neuropatia diabetică periferică

Neuropatia diabetică periferică sau polineuropatia senzitivo-motorie simetrică distală reprezintă cea mai frecventă formă a bolii. De regulă, manifestările sale sunt simetrice și bilaterale iar pacientul acuză:

• parestezii;
• furnicături la nivel plantar, cu diminuarea sensibilității termice.

În stadiile incipiente ale bolii se observă o scădere a forței musculare, cu dificultate în menținerea echilibrului. În stadiile avansate se va observa apariția infecțiilor, care pot duce la ulcere sau chiar la amputație.

Neuropatia autonomă

Neuropatia autonomă se caracterizează prin afectarea sistemului nervos autonom. În acest tip de neuropatie se observă o afectare cardiovasculară, gastrointestinală, genito-urinară și oculară. Manifestările neuropatiei autonome pot fi:

• mascarea simptomelor de hipoglicemie și chiar a anginei pectorale: pacienții care suferă un infarct miocardic îl pot confunda cu o problemă digestivă;
• afectarea termoreglării și tensiunii arteriale;
• constipație, cu probleme de micțiune;
• disfuncție sexuală.

Neuropatia focală

Neuropatia focală este cauzată de afectarea unui singur nerv. Pot apărea afectări la nivel palmar, precum parestezii și sindrom de tunel carpian. Frecvent, la pacienții cu diabet zaharat poate surveni pareza facială sau tulburările de vedere, iar la nivel toracal se poate observa nevralgia.

Neuropatia proximală

Neuropatia motorie proximală sau radiculoplexopatia (aminotrofia diabetică) implică cel mai frecvent plexul lombosacral, dar poate afecta și plexul cervical.

Această formă de neuropatie determină dureri severe, frecvent unilaterale, la nivelul coapselor și atrofii musculare. Afectarea nervilor duce la scăderea sensibilității, astfel încât pot apărea leziuni ale piciorului cu ulcerații și senzație de arsură. În timp, se poate ajunge la infecții severe sau chiar amputație.

Factori de risc

Factorii de risc în declanșarea neuropatiei diabetice sunt:

• controlul glicemic precar;
• valorile crescute ale LDL-ului (colesterolul „rău”) și trigliceridelor;
• obezitatea;
• afectarea renală;
• hipertensiunea arterială;
• fumatul și consumul de băuturi alcoolice;
• vârsta înaintată;
• durata de evoluție a diabetului zaharat sau dezechilibrul glicemic – prediabetul;
• hipoglicemia frecventă;
• ischemia locală.

Diagnosticare

Diagnosticarea neuropatiei diabetice se realizează fie la momentul diagnosticării diabetului zaharat tip 2, fie la cinci ani de la debutul diabetului zaharat tip 1, urmând ca ulterior testarea să se efectueze anual. Toate studiile au demonstrat că modificările specifice neuropatiei încep precoce, din stadiul de prediabet.

Diagnosticarea neuropatiei diabetice presupune mai multe etape:

• istoric al simptomelor;
• examenul sensibilității, efectuat anual: sensibilitate dureroasă, vibratorie, presională, termică;
• electromiografie: măsoară viteza de conducere nervoasă la nivelul mușchilor scheletici.

Diagnosticul de certitudine este stabilit de medicul neurolog.

Prevenție

Prevenția în cazul neuropatiei diabetice se realizează, în primul rând, prin echilibrarea metabolică optimă, încă din perioada de prediabet.

Modificarea stilului de viață, cu un control glicemic riguros, scăderea ponderală, dieta corectă și mișcarea au un efect benefic în progresia neuropatiei, reduc severitatea simptomatologiei și chiar pot ajuta la regenerarea fibrelor nervoase.