Oreion

Alte denumiri ale afectiunii:

Parotidita epidemica

Oreionul este o boala virala acuta, contagioasa, sistemica, ce determina de obicei marirea dureroasa a glandelor salivare, cel mai frecvent a parotidelor.

Complicatiile pot include orhita, meningoencefalita si pancreatita.

Echipa medicala MedLife - Pediatrie

Medic Rezident
Moraru Evelina,Medic Primar
Medic Primar
Fulgeanu Andreea,Medic Rezident
Medic Rezident
Zaharia Diana,Medic Rezident
Medic Specialist
  •  
  • 1 of 41

Oreion - Cauze / agent infectios / factori de risc

Agentul cauzal, un paramixovirus, se transmite prin saliva sau picaturi infectate. Virusul intra probabil prin nas sau prin gura. Este prezent in saliva pana la 6 zile inainte de aparitia tumefactiei glandelor salivare. Se afla, de asemenea, in sange si in urina, precum si in LCR (lichid cefalo-rahidian) daca exista o afectare a SNC(sistemului nervos central). Un atac de boala confera, de obicei imunitate permanenta.

Oreionul este mai putin contagios decat rujeola. Este endemic in anumite regiuni intens populate, dar poate aparea in epidemii atunci cand exista aglomerari de persoane. Apare mai ales in populatiile neimunizate, cu varf de incidenta la sfarsitul iernii si la inceputul primaverii. Boala survine la orice varsta, dar, de obicei, intre 5 si 10 ani; este rata la copiii < 2 ani, mai ales la cei < 1 an. Aproximativ 25-30% dintre cazuri sunt inaparente clinic.

Oreion - Simptome

Simptomele oreionului

Dupa o perioada de incubatie de 14-24 de zile, majoritatea persoanelor dezvolta cefalee, anorexie, stare generala proasta si o febra scazuta catre moderata. Afectarea glandelor salivare apare dupa 12-24 h, insotita de febra pana la 39,5-40°C. Febra perista 24-72 h. Tumefactia glandulara atinge maximul prin a 2-a zi si dureaza 5-7 zile. Ganglionii limfatici prinsi sunt extrem de sensibili la palpare in timpul perioadei febrile.

Parotidina este, de obicei, bilaterala. Durerea la mestecat sau la inghitit, mai ales inghitirea lichidelor acide, ca otet sau suc de lamaie, este simptomul cel mai precoce. Ulterior produce tumefactia dincolo de parotida, pre- si retroauricular. Ocazional, glandele submandibulara si sublinguala se tumefiaza, de asemenea; mai rar, acestea sunt singurele glande prinse. In afectarea glandei sublinguale, limba se poate tumefia. Orificile orale ale ducturilor glandelor afectate sunt edematiate si usor inflamate. Tegumentele supraiacente glandelor pot fi tensionate si lucioase.

Complicatiile oreionului

Oreionul poate afecta si alte organe, mai ales la pacientii in postpubertate. Aproximativ 20% dintre pacientii barbate postpuberali dezvolta inflamatie testiculara (orhita), de obicei unilaterala, durere, sensibilitate la palpare, edem, eritem si incalzire a scrotului. Poate aparea o anumita atrofie testiculara, dar productia de testosteron si fertilitatea sunt, de obicei, mentinute. La femei, afectarea gonadala (ooforita) este mai rar recunoscuta, mult mai putin dureroasa si nu reduce fertilitatea.

Meningita, de regula cu cefalee, varsaturi, redoare la ceafa si pleiocitoza LCR, apare in 1-10% din cazuri. Encefalita, cu somnolenta, convulsii sau coma, apare la aproximativ 1/1000 pana la 5000 de cazuri. Aproape 50% dintre infectiile parotidiene ale SNC apar fara parotidita.

Pancreatita, de regula cu greata severa brusc instalata, varsaturi si durere epigastrica, poate aparea spre finalul primei saptamani. Aceste simptome dispar in aproximativ 1 saptamana, cu vindecare completa.

Prostatita, nefrita, miocardita, mastita, poliartrita si afectarea glandelor lacrimale apar extrem de rar. Inflamatia glandelor tiroidiana si timica pot determina  edem si tumefactie susprasternala, dar tumefactia sternala apare mai frecvent in urma afectarii glandei submandibulare.

Diagnosticul de oreion

Diagnsticul este, de obicei, clinic.

Oreionul se suspicioneaza la pacientii cu inflamatie a glandei salivare si simptome sistemice tipice, mai ales daca au aparut cazuri noi de parotidita sau de oreion diagnosticat. Testarea de laborator nu este necesara.

Oreionul mai este suspicionat in caz de meningita aseptica sau de encefalita inexplicabile, aparute odata cu izbucnirea cazurilor noi de oreion. Punctia lombara este necesara pentru pacientii cu semne meningeale.

Diagnosticul de laborator este necesar daca boala este unilaterala recurenta, apare la pacientii imunizati anterior, sau produce afectarea predominanta a tesuturilor, altele decat glandele salivare. Daca laboratorul are posibilitatea, virusul poate fi de obicei cultivat din faringe, LRC si, ocazional, din urina. Alte teste de laborator sunt, in general, inutile, desi nivelul amilazei serice poate fi, de asemenea, determinat; cresterile sugereaza oreionul. Numarul leucocitelor este nespecific; poate fi normal, dar, de obicei, arata o usoara leucopenie si neutropenie. In meningita, glucoza din LRC este, de obicei, normala, dar ocazional are valori cuprinse intre 20 si 40 mg/dL (1,1-2,2 mmol/L), ca in meningita bacteriana. 

Oreion - Tratament

Tratamentul este suportiv. Vaccinarea este foarte eficienta.

Oreionul necomplicat se vindeca, in general, desi o recadere apare rareor dupa aproximativ 2 saptamani.  Prognosticul meningitei este, de obicei, bun, desi pot rezulta sechele permanente, ca surditate unilaterala (rareori bilaterala) de tip nervos sau paralizie faciala. Encefalita postinfectioasa, ataxia cerebeloasa acuta, mielita transversa si polinevrita apar rareori.

Tratamentul oreionului si al compicatiilor sale este simptomatic. Pacientul este izolat pana la ameliorarea tumefactiei glandulare. O dieta usoara reduce durerea acuta cauzata de mestecare. Substantele acide (ex. sucul de citrice), care determina discomfort, ar trebui evitate.

Varsaturile repetate datorate pancreatitei pot necesita hidratare i.v. In orhita, repausul la pat si invelirea scrotului printr-o punte de leucoplast intre coapse, poate diminua tensiunea, sau aplicarea de comprese cu gheata, amelioreaza adesea durerea. Vaccinarea cu vaccin cu virus viu atenuat asigura o preventie eficienta, nu determina reactii locale sau sistemice semnificative si presupune doar o injectie. Vaccinarea postexpunere nu protejeaza contra oreionului cantactat prin acea expunere.

Boli Infectioase - alte afectiuni