Oreion

Cauze

Oreionul este provocat de virusul Urlian, care se răspândește de la persoană la persoană prin contactul direct cu saliva sau prin picături respiratorii din nasul, gura sau gâtul persoanei infectate. Bolnavul poate răspândi virusul oreionului prin:

• strănut, tuse sau contact apropiat;
• împărtășirea obiectelor care conțin saliva infectată, cum ar fi jucării, pahare și tacâmuri;
• activități sportive și evenimente care implică apropiere de alte persoane.

Simptome

Primele simptome ale oreionului sunt, adesea, ușoare, şi pot fi reprezentate de subfebrilitate sau disconfort, urmate brusc de febră şi de tumefacţia glandelor parotide sau submaxilare. Unii pacienți nu au simptome și, astfel, nu știu că sunt infectați. Perioada de incubație este lungă şi variază de la 10 la 21 de zile.

Simptomele ușoare ale oreionului pot include:

• febră;
• durere de cap;
• dureri musculare;
• oboseală;
• pierderea poftei de mâncare.

Câteva zile mai târziu, poate apărea inflamarea dureroasă a glandelor parotide, observându-se o umflătură caldă, roşie, cu aspect lucios şi extrem de dureroasă, ce o să dispară în şapte-zece zile. Glandele salivare principale (parotide, submandibulare şi sublinguale) şi glandele salivare accesorii pot fi afectate în mod inegal şi umflătura poate să apară oricând. Umflarea obrajilor constituie un semn clasic de oreion, denumit şi „obraji de veveriță”, deoarece obrajii și maxilarul se umflă. Parotita (afectarea glandelor parotide) apare în peste 70% din cazurile de oreion.

Rareori, oreionul poate afecta alte organe, inclusiv creierul, pancreasul, testiculele sau ovarele. Fiecare nouă afectare a unui organ este precedată de o apariţie bruscă a unui episod febril, ce scade a doua zi după expresia noii determinări. Aceasta este o condiție care necesită, de urgență, prezentarea la medic, mai ales dacă există oricare dintre următoarele simptome severe:

• febră mare;
• gât înțepenit;
• dureri de cap severe;
• confuzie;
• dureri de stomac;
• vărsături;
• convulsii.

Copiii infectați pot avea simptome ușoare timp de două până la trei săptămâni. Deoarece afecțiunea este contagioasă, trebuie evitat, pe cât posibil, contactul cu alte persoane. Copiii nu trebuie să meargă la grădiniță sau școală, iar adulți nu trebuie să participe la activitățile curente ce implică contactul cu un grup mare de persoane.

Tratament

Nu există un tratament specific pentru oreion, acesta fiind suportiv. Boala trebuie să-și urmeze cursul și, de obicei, dispare de la sine în câteva săptămâni. În primul rând, se va izola bolnavul în familie, cu repaus la pat şi evitarea efortului fizic. Tratamentul oreionului se concentrează pe atenuarea simptomelor, pentru a face cât mai confortabilă trecerea prin boală. Următorii pași pot ajuta la gestionarea simptomelor:

• hidratare și aport crescut de lichide;
• gargară cu apă caldă sărată;
• alimentație cu alimente moi, ușor de mestecat;
• evitarea alimentelor acide, dulci și a celor bogate în grăsimi;
• înghețată sau cub de gheață, pentru a calma durerea în gât;
• aplicarea de comprese reci pe glandele umflate;
• antiinflamatoare sau antitermice, pentru a reduce febra și durerea.

Copiilor care se infectează cu virusul oreionului nu trebuie să le fie administrată, sub nicio formă, aspirină, deoarece pot dezvolta sindromul Reye, o boală periculoasă care provoacă insuficiență hepatică, inflamarea creierului și decesul.

Majoritatea copiilor se recuperează complet de oreion în câteva săptămâni. Copilul se poate întoarce în colectivitate când simptomele s-au îmbunătățit și a trecut aproximativ o săptămână de la debutul acestora.

Odată boala vindecată, este foarte puțin probabil să existe o recidivă în timpul vieții. Cel mai sigur mod de protecție împotriva oreionului este imunizarea prin vaccinare.

Complicații

Deși oreionul este, de obicei, o boală ușoară, poate provoca complicații grave, mai ales la copii. Aceste complicații pot include:

• artrită - inflamația articulațiilor;
• surditate - pierderea permanentă a auzului;
• encefalită - inflamația creierului;
• meningită - inflamația țesutului care acoperă creierul și măduva spinării;
• ooforită - inflamația ovarelor;
• orhită - inflamația testiculelor;
• pancreatită – inflamația pancreasului;
• tiroidită - inflamația glandei tiroide.

Oreionul în timpul sarcinii are risc teratogen de apariţie a diferitelor malformaţii (în 20% din cazuri). Femeile însărcinate care au fost expuse la oreion și nu sunt vaccinate ar trebui să consulte imediat medicul specialist în obstetrica-ginecologie.

Autor

Echipa medicală MedLife