Orhita

Despre orhită

Orhita reprezintă infectarea testiculelor, unilaterală sau bilaterală, de obicei cauzată de virusuri şi bacterii. Poate să fie acută şi simptomatică, sau asimptomatică şi cronică. Se dezvoltă la aproximativ 20-25% dintre pacienții cu oreion, aceasta fiind cea mai frecventă cauză de apariție a acestei afecțiuni.

Aproximativ 80% dintre cazuri se manifestă la pacienții sub 10 ani. Două treimi din cazuri sunt unilaterale, iar o treime, bilaterale. Circa 60% dintre pacienții cu orhită apărută în urma parotiditei epidemice, dezvoltă atrofie testiculară unilaterală.

Incidența tumorii nu pare mare, dar boala unilaterală scade fertilitatea la un sfert dintre bărbații care au avut orhită parotidiană unilaterală și la două treimi dintre bărbații care au avut boală bilaterală. Atrofia nu se corelează cu fertilitatea sau cu severitatea orhitei.

Factori de risc

Bărbații sunt expuși la orhită indiferent de vârstă. Riscul de a dezvolta boala este mai mare în următoarele situații:

• boală autoimună;
• obstrucții ale uretrei, cum ar fi hiperplazia benignă de prostată (HBP) sau stricturi uretrale;
• cateter Foley (un dispozitiv care drenează urina din vezica urinară într-o pungă externă);
• parteneri sexuali multipli și sex neprotejat;
• contact sexual cu un partener care are o boală cu transmitere sexuală;
• episoade anterioare de epididimită (inflamație a testiculelor);
• lipsa imunizării împotriva oreionului, rujeolei şi rubeolei;
• infecții recurente ale tractului urinar;
• intervenții chirurgicale ce implică organele genitale sau ale tractului urinar;
• anomalii congenitale ale tractului urinar.

Diagnosticare

În primul rând, medicul efectuează un examen fizic, pentru a vedea dacă testiculele sunt inflamate, mărite în volum ori sensibile la palpare sau spontan. De asemenea, pot fi prezente eritem şi edem scrotal.

Epididimul poate fi, de asemenea, mărit, dacă orhita este însoţită de epididimită.

În cazul orhitei cauzate de parotidită epidemică, se evaluează prezenţa inflamaţiei glandelor salivare.

Se verifică reflexul cremasteric (pentru evaluarea muşchiului cremasteric, care este inervat de nervul genitofemural), care este normal la persoanele afectate, pentru a exclude o afectare a sistemului nervos.

Este luată în evidenţă şi prezenţa factorilor de risc, pentru a se putea oferi un tratament adecvat. În continuare, medicul urolog poate recomanda:

• teste de sânge, analize de urină și urocultură, pentru a depista infecțiile bacteriene și virale, inclusiv bolile cu transmitere sexuală;
• ecografia pentru măsurarea fluxului sanguin în testicule - acest test ajută la excluderea torsiunii testiculare, o situație de urgență care întrerupe fluxul de sânge către testicule;
• deşi nu se face ca test de rutină, se poate indica testarea anticorpilor prin imunofluorescenţă, pentru a confirma diagnosticul de orhită cauzată de oreion.

Prevenție

Unele cazuri de orhită nu pot fi prevenite, mai ales dacă este vorba de malformaţii congenitale ale tractului urinar. Cu toate acestea, cele mai bune metode pentru a preveni orhita includ imunizarea împotriva oreionului și conștientizarea importanței unei vieți sexuale sigure, pentru protecție sporită împotriva bolilor cu transmitere sexuală.