medici analizand fisa medicala a unui pacient cu Orhita

Orhita

Alte denumiri: Inflamația testiculului

Descoperă informații utile despre orhita: de la cauze, factori de risc, simptome, diagnosticare, până la metode de tratament și de prevenție.

Pentru recomandări personalizate, solicită o programare la un medic din Sistemul Medical MedLife.

Despre orhită

Orhita reprezintă infectarea testiculelor, unilaterală sau bilaterală, de obicei cauzată de virusuri şi bacterii. Poate să fie acută şi simptomatică, sau asimptomatică şi cronică. Se dezvoltă la aproximativ 20-25% dintre pacienții cu oreion, aceasta fiind cea mai frecventă cauză de apariție a acestei afecțiuni.

Aproximativ 80% dintre cazuri se manifestă la pacienții sub 10 ani. Două treimi din cazuri sunt unilaterale, iar o treime, bilaterale. Circa 60% dintre pacienții cu orhită apărută în urma parotiditei epidemice, dezvoltă atrofie testiculară unilaterală.

Incidența tumorii nu pare mare, dar boala unilaterală scade fertilitatea la un sfert dintre bărbații care au avut orhită parotidiană unilaterală și la două treimi dintre bărbații care au avut boală bilaterală. Atrofia nu se corelează cu fertilitatea sau cu severitatea orhitei.

Consultatie la medic de boli infectioase a unui barbat cu orhita

Cauze

Orhita poate fi cauzată de o infecție bacteriană sau virală. Uneori, cauza orhitei nu poate fi determinată. De asemenea, orhita izolată este rară, caz în care se asociază cu o infecţie a epididimului (un tub aflat în spatele testiculelor, responsabil cu producţia şi depozitarea spermei).

Infecţiile virale apar, de obicei, la pacienţii tineri, oreionul şi rubeola fiind afecţiunile cele mai frecvent implicate. Alte virusuri ce pot duce la orhită sunt: virusul Coxsackie, virusul varicelo-zosterian, echovirusul şi citomegalovirusul.

Infecţiile bacteriene cele mai frecvente ale prostatei şi ale tractului urinar care pot produce orhita sunt cauzate de: Escherichia coli, Klebsiella pneumoniae, Pseudomonas aeruginosa şi speciile de Staphylococcus şi Streptococcus.

Infecţiile cu transmitere sexuală pot, de asemenea, produce orhita la bărbaţii activi sexual. Cele mai comune astfel de infecţii sunt cu: Neisseria gonorrhoeae, Chlamydia trachomatis şi Treponema pallidum.

Alte micobacterii implicate în apariţia orhitei la pacienţii cu un sistem imunitar compromis sunt: Cryptococcus neoformans, Toxoplasma gondii, Haemophilus parainfluenzae şi Candida albicans.

Factori de risc

Bărbații sunt expuși la orhită indiferent de vârstă. Riscul de a dezvolta boala este mai mare în următoarele situații:

  • boală autoimună;
  • obstrucții ale uretrei, cum ar fi hiperplazia benignă de prostată (HBP) sau stricturi uretrale;
  • cateter Foley (un dispozitiv care drenează urina din vezica urinară într-o pungă externă);
  • parteneri sexuali multipli și sex neprotejat;
  • contact sexual cu un partener care are o boală cu transmitere sexuală;
  • episoade anterioare de epididimită (inflamație a testiculelor);
  • lipsa imunizării împotriva oreionului, rujeolei şi rubeolei;
  • infecții recurente ale tractului urinar;
  • intervenții chirurgicale ce implică organele genitale sau ale tractului urinar;
  • anomalii congenitale ale tractului urinar.

Simptome

Orhita provoacă dureri, de la ușoare până la severe, ale testiculelor, dar și umflături la nivelul unui testicul sau bilaterale. Boala debutează, de obicei, într-un singur testicul, dar se poate răspândi la celălalt testicul, sau poate afecta scrotul.

Simptomele orhitei includ:

  • oboseală;
  • febră;
  • frisoane;
  • dureri de cap;
  • dureri musculare;
  • tahicardie (bătăi rapide ale inimii);
  • sensibilitate în zona scrotului;
  • urinare dureroasă;
  • ejaculare dureroasă;
  • scrot umflat;
  • sânge în spermă;
  • prostată mărită;
  • ganglioni umflați în zona inghinală;
  • greață și vărsături;
  • stare de rău generală.

Orhita parotidiană unilaterală se dezvoltă acut, la patru - şapte zile de la tumefacția parotidiană din oreion. În 30% din cazuri, boala se extinde la celălalt testicul în interval de una - nouă zile. Durerea poate să varieze, de la uşoară la severă.

Barbat cu orhita verifica rezultat al ecografiei

Diagnosticare

În primul rând, medicul efectuează un examen fizic, pentru a vedea dacă testiculele sunt inflamate, mărite în volum ori sensibile la palpare sau spontan. De asemenea, pot fi prezente eritem şi edem scrotal.

Epididimul poate fi, de asemenea, mărit, dacă orhita este însoţită de epididimită.

În cazul orhitei cauzate de parotidită epidemică, se evaluează prezenţa inflamaţiei glandelor salivare.

Se verifică reflexul cremasteric (pentru evaluarea muşchiului cremasteric, care este inervat de nervul genitofemural), care este normal la persoanele afectate, pentru a exclude o afectare a sistemului nervos.

Este luată în evidenţă şi prezenţa factorilor de risc, pentru a se putea oferi un tratament adecvat. În continuare, medicul urolog poate recomanda:

  • teste de sânge, analize de urină și urocultură, pentru a depista infecțiile bacteriene și virale, inclusiv bolile cu transmitere sexuală;
  • ecografia pentru măsurarea fluxului sanguin în testicule - acest test ajută la excluderea torsiunii testiculare, o situație de urgență care întrerupe fluxul de sânge către testicule;
  • deşi nu se face ca test de rutină, se poate indica testarea anticorpilor prin imunofluorescenţă, pentru a confirma diagnosticul de orhită cauzată de oreion.

Tratament

Este imperativ necesar să se facă diferenţa între torsiunea testiculară şi inflamaţia testiculului. Simptomele orhitei se ameliorează, de obicei, în câteva zile, fără tratament. Totuși, poate dura săptămâni sau luni pentru ca inflamația să dispară complet.

Dacă o infecție bacteriană sau o boală cu transmitere sexuală provoacă orhită, pacientul va avea nevoie de tratarea afecţiunii de bază. Acest lucru poate implica 10 - 14 zile de tratament pe bază de antibiotice orale. Dacă infecția este, de fapt, manifestarea unei boli cu transmitere sexuală, atunci partenerul trebuie să urmeze deasemenea un tratament.

În cazul în care o afecţiune virală a produs orhita, nu este necesară administrarea de antibiotice, fiind suficiente terapiile suportive precum: repaus la pat, antipiretice, analgezice, suport scrotal şi comprese calde sau reci, pentru a ameliora durerea.


Complicații

Orhita bilaterală după pubertate poate determina scăderea numărului de spermatozoizi. Rareori, orhita duce la infertilitate. Această boală nu afectează producția de testosteron. Orhita poate provoca:

  • abces (colectare dureroasă de puroi) în scrot;
  • hidrocel (acumulare de lichid în scrot);
  • atrofie testiculară (testicul mic).

Prevenție

Unele cazuri de orhită nu pot fi prevenite, mai ales dacă este vorba de malformaţii congenitale ale tractului urinar. Cu toate acestea, cele mai bune metode pentru a preveni orhita includ imunizarea împotriva oreionului și conștientizarea importanței unei vieți sexuale sigure, pentru protecție sporită împotriva bolilor cu transmitere sexuală.

Bibliografie

  1. Shenot, Patrick J. “Orchitis.” Merck Manuals Professional Edition, Merck Manuals, 2 Aug. 2023, https://www.merckmanuals.com
  2. Clinic, Cleveland. “Orchitis: What Is It, Causes, Symptoms & Treatment.” Cleveland Clinic, 2021, https://my.clevelandclinic.org
  3. Chaudhary Ehtsham Azmat, and Pradeep Vaitla. “Orchitis.” Nih.gov, StatPearls Publishing, 26 June 2023, https://www.ncbi.nlm.nih.gov

Echipa medicală - Boli infectioase

Solicită o programare

Alege opțiunea de a te programa online, simplu și rapid, prin intermediul formularului de programare.

femeie fericita care lucreaza folosind mai multe dispozitive pe un birou la domiciliu

©2024 Acest site este proprietatea MedLife S.A. Toate drepturile rezervate.