RUTINA DE VINERI

20% reducere la consultații și analize!

Află mai mult
medici analizand fisa medicala a unui pacient cu Otita medie nesupurată

Otita medie nesupurată

Alte denumiri: Otită medie seroasă

Descoperă informații utile despre otita medie nesupurată: de la cauze, factori de risc, simptome, diagnosticare, până la metode de tratament și de prevenție.

Pentru recomandări personalizate, solicită o programare la un medic din Sistemul Medical MedLife.

Despre otita medie nesupurată

Otita medie nesupurată, cunoscută și sub denumirea de otită medie seroasă, este caracterizată prin prezența în urechea medie a unei secreții nepurulente, cu aspect seros sau mucos.

Otita medie seroasă acută, numită și catar tubotimpanic acut, reprezintă inflamația acută a mucoasei cavităților urechii medii, cu evoluție de maximum două - trei luni. Ea este produsă prin scăderea rapidă a presiunii de la acest nivel în raport cu presiunea atmosferică, din cauza disfuncției tubare, fiind urmată de acumularea lichidului transsudat aseptic în urechea medie. Fluidul, în acest caz, este apos și limpede.

Otita medie seroasă cronică, numită și catar tubotimpanic cronic, presupune o evoluție îndelungată a otitei medii seroase acute ce depășește două - trei luni și constă în înlocuirea transsudatului seros cu unul mucos cu aspect de gelatină, produs prin hipersecreția glandelor sero-mucoase ale urechii medii.

Această patologie afectează toate vârstele, chiar dacă ea este mai frecvent întâlnită la copiii cu vârsta cuprinsă între doi și patru ani și mai rar după vârsta de șase ani. Deși unele studii arată o incidență ușor mai crescută la bărbați decât la femei, în ceea ce privește distribuția rasială nu s-a observat nicio diferență.

Barbat care sufera de dureri de ureche, simptom al otitei medii

Cauze

S-a constatat că flora întâlnită în otita medie acută este aceeași cu cea izolată în otita medie nesupurată, diferența dintre cele două fiind că, în cazul otitei nesupurate, procesul inflamator acut s-a remis, iar volumul bacteriilor s-a diminuat.

Cele mai frecvente bacterii implicate în apariția otitei medii acute, în ordinea frecvenței, sunt: Streptococcus pneumoniae, Haemophilus influenzae și Moraxella catarrhalis. Acești agenți patogeni care, împreună, determină 85% dintre infecțiile acute ale urechii, sunt frecvent asociați și cu sinuzita sau pneumonia.

Alte bacterii patogene mai rar întâlnite sunt: Streptococcus pyogenes, Staphylococcus aureus, enterobacteriile gram-negative și bacteriile anaerobe. Atunci când efuziunea este prezentă pentru mai mult de trei luni, predomină speciile de Pseudomonas.

În 30% din probele de timpanocenteză examinate nu sunt găsite microorganisme. Explicația ar fi că acei pacienți au un virus care nu a putut fi izolat. Conform unor studii mai recente, virusurile au fost izolate împreună cu bacteriile în 15-20% din cazurile de otită medie acută. Virusul sincițial respirator și virusul gripal au fost cel mai frecvent găsite.

Factori de risc

Printre factorii de risc incriminați în apariția otitei medii, implicit a otitei medii nesupurate, se numără:

  • factorii de mediu - frecventarea unei forme de învățământ (mai frecvent creșă, grădiniță), statutul socioeconomic mai scăzut, expunerea la fum de țigară, mediile poluate sau bogate în alergeni și istoricul parental de otită medie cu efuziune;
  • vârsta - sugarii sunt mai predispuși la otite medii, pe de-o parte din cauza poziției trompei lui Eustachio, care are o orientare aproape orizontală, spre deosebire de adulți, la care ea este înclinată (formează un unghi de 45° cu orizontala), și pe de altă parte din cauza imunității reduse. La acești factori se adaugă hrănirea cu biberonul, hrănirea în poziție culcată, utilizarea suzetei;
  • afecțiunile trompei lui Eustachio - în special perturbările în deschiderea normală a orificiului tubar la pacienții cu sindrom Down, despicătura palatului, fibroză chistică;
  • dieta bogată în grăsimi, obezitatea.

Simptome

Simptomele dominante ale otitei medii nesupurate sunt:

  • pierderea auzului sau senzația de plenitudine aurală (înfundare);
  • autofonie (ecoul propriei voci în urechea afectată);
  • tinitus;
  • senzație de presiune;
  • ocazional, durere și febră.

La copii, pierderea auzului este, în general, ușoară și este adesea detectată cu ajutorul timpanometriei.

Consult ORL la copil, diagnosticare otita medie nesupurata

Diagnosticare

Diagnosticul de otită medie nesupurată se stabilește pe baza anamnezei, a examenului otoscopic, prin teste auditive (audiogramă și timpanogramă) și mai rar sunt utile analizele de laborator și investigațiile imagistice.

Așadar, o anamneză corectă și un examen clinic ORL sunt suficiente pentru stabilirea diagnosticului și a tratamentului de specialitate.

Timpanometria este, probabil, cel mai util dar și cel mai facil test pentru confirmarea diagnosticului de otită medie. Acest test poate releva un grafic de tip B (plat) în 43% din cazurile de otită medie, confirmând prezența lichidului, sau un grafic de tip C (presiune negativă) în 47% din cazuri, semnificând o disfuncție a trompei lui Eustachio.

Tomografia computerizată (CT) este o investigație foarte utilă în încercarea de a exclude potențialele complicațiile ale otitei medii precum mastoidita acută, tromboza de sinus sigmoid, eroziunea osului mastoidian cu extensia intracraniană a infecției sau a unor afecțiuni mai rare, cum este colesteatomul. De asemenea, această investigație este deosebit de importantă în stabilirea cauzei unei otite medii nesupurate unilaterale, când trebuie exclusă o formațiune tumorală de cavum, care debutează frecvent la nivelul orificiului nazofaringian al trompei lui Eustachio.

Rezonanța magnetică nucleară (RMN) este net superioară CT-ului în diagnosticarea tumorilor de țesut moale care pot sta la baza otitei medii cronice datorită capacității sale de a delimita granițele țesuturilor moi și de a ajuta la determinarea gradului de extensie intracraniană potențială a tumorilor de cavum. Cu toate acestea, atunci când extensia intracraniană este prezentă, fie prin invazia nazofaringelui, fie a osului temporal, scanarea CT ajută la definirea mai specifică a anatomiei osoase și trebuie utilizată împreună cu RMN.

Tratament

Tratamentul medical se instituie pentru o perioadă de șapte - zece zile și vizează eradicarea infecției și reducerea simptomatologiei prin:

  • efectuarea corectă a suflatului nasului, alternativ pentru fiecare fosă nazală, sau a curățirii foselor nazale în cazul copiilor mici;
  • administrarea precoce de antibiotice în funcție de antibiogramă, atunci când se recoltează secreție prin timpanocenteză sau după;
  • timpanotomie;
  • antialgice;
  • antiinflamatoare;
  • decongestionate nazale;
  • corticosteroizi de scurtă durată, sub formă de aerosoli sau pe cale generală;
  • mucolitice;
  • antihistaminice.

Metodele de kineziterapie tubară pasivă (deglutiții repetate, utilizarea gumei de mestecat, manevra Valsalva) sau activă (insuflații tubare cu sonda Itard sau cu para Polizer) sunt utile, dar sunt contraindicate la pacienții cu afecțiuni rinosinusale sau tumori.

Tratamentul chirurgical este frecvent indicat și este, în mod clar, eficient. El presupune efectuarea unei timpanocenteze, adică o puncție a timpanului, ce va permite aspirația lichidului din urechea medie și prelevarea unei mostre pentru efectuarea unui examen de cultură completat cu antibiogramă.

Mult mai utilă este miringotomia sau timpanotomia, procedură ce constă în realizarea, sub anestezie locală sau generală, a unei perforații dirijate în cadranul postero-inferior al timpanului. Ea poate fi urmată de aplicarea prin timpan a unui tub de ventilație (aerator transtimpanal Diabolo), care permite diminuarea simptomatologiei prin aspirația mult mai eficientă a lichidului din urechea medie și, totodată, evitarea unor complicații precum otita medie acută supurată asociată cu perforație de timpan și otomastoidita. Cu toate acestea, pacientul purtător de tub Diabolo trebui să evite pătrunderea apei în ureche, strănutul sau manevra Valsalva și necesită controale periodice pentru urmărirea efectului terapeutic, a menținerii permeabilității tubului sau a autoeliminării sale în timp, care se poate produce în decurs de trei până la 18 luni.


Complicații

Deoarece în otita medie seroasă procesul inflamator este mult redus față de cel din otita medie acută, ea are și mai puține complicații. Cu toate acestea, prezența lichidului în urechea medie reprezintă un mediu excepțional pentru proliferarea bacteriilor, de aceea otita medie acută recurentă reprezintă o amenințare permanentă.

O altă complicație este legată de scăderea auzului pe termen lung. În cazul otitei medii seroase cronice, evoluția fiind îndelungată, se poate produce o întârziere a dezvoltării limbajului, mai ales dacă se instalează la copiii sub vârsta de patru ani.

Prevenție

Pentru prevenirea otitei medii nesupurate sunt utile respectarea următoarelor reguli:

  • suflarea corectă a nasului;
  • evitarea fumatului activ sau pasiv;
  • alăptarea la sân ori de câte ori este posibil;
  • evitarea hrănirii în poziție complet culcat pe spate;
  • evitarea colectivităților, mai ales în perioadele epidemice;
  • evitarea contactului cu copii simptomatici;
  • tratarea afecțiunilor ORL: vegetații adenoide, rinosinuzite etc.

Bibliografie

  1. Alina Bacalbașa, Celesta Drăgulescu, Marius Chițac, „Diagnostic pozitiv și diferențial în ORL”, Editura MedicArt, București 2004, p. 288-290, ISBN 973-86612-5-0
  2. Alina Bacalbașa, „Tratamentul în ORL”, Editura MedicArt, București 2007, p. 239-241, ISBN 973-86612-9-3
  3. Higgins, Thomas S. „Otitis Media with Effusion: Practice Essentials, Pathophysiology, Etiology”, Medscape.com, Medscape, 28 Nov. 2023, emedicine.medscape.com/article/858990-overview?form=fpf

Echipa medicală - ORL

Solicită o programare

Alege opțiunea de a te programa online, simplu și rapid, prin intermediul formularului de programare.

femeie fericita care lucreaza folosind mai multe dispozitive pe un birou la domiciliu

©2025 Acest site este proprietatea MedLife S.A. Toate drepturile rezervate.