Otita medie nesupurată

Cauze

S-a constatat că flora întâlnită în otita medie acută este aceeași cu cea izolată în otita medie nesupurată, diferența dintre cele două fiind că, în cazul otitei nesupurate, procesul inflamator acut s-a remis, iar volumul bacteriilor s-a diminuat.

Cele mai frecvente bacterii implicate în apariția otitei medii acute, în ordinea frecvenței, sunt: Streptococcus pneumoniae, Haemophilus influenzae și Moraxella catarrhalis. Acești agenți patogeni care, împreună, determină 85% dintre infecțiile acute ale urechii, sunt frecvent asociați și cu sinuzita sau pneumonia.

Alte bacterii patogene mai rar întâlnite sunt: Streptococcus pyogenes, Staphylococcus aureus, enterobacteriile gram-negative și bacteriile anaerobe. Atunci când efuziunea este prezentă pentru mai mult de trei luni, predomină speciile de Pseudomonas.

În 30% din probele de timpanocenteză examinate nu sunt găsite microorganisme. Explicația ar fi că acei pacienți au un virus care nu a putut fi izolat. Conform unor studii mai recente, virusurile au fost izolate împreună cu bacteriile în 15-20% din cazurile de otită medie acută. Virusul sincițial respirator și virusul gripal au fost cel mai frecvent găsite.

Simptome

Simptomatologia este adesea discretă și nespecifică, ceea ce poate îngreuna diagnosticul, în special la copii.

• Scăderea auzului

Cel mai frecvent simptom este hipoacuzia de tip conductiv, cauzată de prezența lichidului în urechea medie, care împiedică transmiterea corectă a sunetelor către urechea internă. Pacienții pot acuza senzația că „aud înfundat” sau că sunetele sunt distorsionate. La copii, părinții pot observa dificultăți în înțelegerea vorbirii, creșterea volumului la televizor sau lipsa de răspuns la stimuli auditivi.

• Senzația de plenitudine auriculară

Mulți pacienți descriu o presiune sau senzație de ureche plină, asemănătoare celei resimțite în timpul schimbărilor de altitudine. Aceasta este determinată de disfuncția trompei lui Eustachio și de acumularea de lichid în cavitatea timpanică.

• Tinitus (țiuit în ureche)

Unii pacienți pot percepe un țiuit sau bâzâit în urechea afectată. Acesta este, de obicei, discret, dar persistent și deranjant, mai ales în medii liniștite.

• Tulburări de echilibru

Deși rareori severe, pot apărea amețeli ușoare sau dezechilibru, în special la copii. Acestea sunt cauzate de presiunea exercitată asupra structurilor urechii interne.

• Absența durerii

Un aspect caracteristic al otitei medii nesupurate este lipsa durerii și a febrei, simptome tipice în otita medie acută supurată. Tocmai această absență face ca boala să treacă adesea neobservată.

• Întârziere în dezvoltarea limbajului la copii

În cazurile cronice, acumularea persistentă de lichid și hipoacuzia asociată pot duce la întârzierea dezvoltării vorbirii și a limbajului. Copiii pot prezenta dificultăți de concentrare la școală și performanțe academice scăzute, asociate cu deficitul auditiv.

Tratament

Tratamentul medical se instituie pentru o perioadă de șapte - zece zile și vizează eradicarea infecției și reducerea simptomatologiei prin:

• efectuarea corectă a suflatului nasului, alternativ pentru fiecare fosă nazală, sau a curățirii foselor nazale în cazul copiilor mici;
• administrarea precoce de antibiotice în funcție de antibiogramă, atunci când se recoltează secreție prin timpanocenteză sau după;
• timpanotomie;
• antialgice;
• antiinflamatoare;
• decongestionate nazale;
• corticosteroizi de scurtă durată, sub formă de aerosoli sau pe cale generală;
• mucolitice;
• antihistaminice.

Metodele de kineziterapie tubară pasivă (deglutiții repetate, utilizarea gumei de mestecat, manevra Valsalva) sau activă (insuflații tubare cu sonda Itard sau cu para Polizer) sunt utile, dar sunt contraindicate la pacienții cu afecțiuni rinosinusale sau tumori.

Tratamentul chirurgical este frecvent indicat și este, în mod clar, eficient. El presupune efectuarea unei timpanocenteze, adică o puncție a timpanului, ce va permite aspirația lichidului din urechea medie și prelevarea unei mostre pentru efectuarea unui examen de cultură completat cu antibiogramă.

Mult mai utilă este miringotomia sau timpanotomia, procedură ce constă în realizarea, sub anestezie locală sau generală, a unei perforații dirijate în cadranul postero-inferior al timpanului. Ea poate fi urmată de aplicarea prin timpan a unui tub de ventilație (aerator transtimpanal Diabolo), care permite diminuarea simptomatologiei prin aspirația mult mai eficientă a lichidului din urechea medie și, totodată, evitarea unor complicații precum otita medie acută supurată asociată cu perforație de timpan și otomastoidita. Cu toate acestea, pacientul purtător de tub Diabolo trebui să evite pătrunderea apei în ureche, strănutul sau manevra Valsalva și necesită controale periodice pentru urmărirea efectului terapeutic, a menținerii permeabilității tubului sau a autoeliminării sale în timp, care se poate produce în decurs de trei până la 18 luni.

Complicații

Otita medie nesupurată, deși în multe cazuri are o evoluție benignă și se poate rezolva spontan, ea poate genera și o serie de complicații dacă persistă pe termen lung sau dacă nu este tratată corespunzător. Gravitatea acestor complicații variază, de la simple disconforturi auditive până la afectarea semnificativă a calității vieții și a dezvoltării copilului.

• Hipoacuzia persistentă

Cea mai frecventă complicație este hipoacuzia de transmisie cronică, determinată de prezența lichidului în cavitatea timpanică. Aceasta poate fi intermitentă sau permanentă și afectează capacitatea pacientului de a percepe corect sunetele. La copii, hipoacuzia persistentă reprezintă principala cauză de tulburări de comunicare și dificultăți școlare.

• Întârzierea dezvoltării limbajului și a învățării

La copii, prezența îndelungată a hipoacuziei poate duce la întârzierea achiziției limbajului, pronunție defectuoasă, vocabular limitat și dificultăți de înțelegere a instrucțiunilor verbale. Aceste probleme se reflectă ulterior în performanțele școlare și în integrarea socială.

• Otita medie cronică adezivă

Lichidul persistent din urechea medie poate duce la aderențe între timpan și oscioare, rezultând o formă cronică de otită adezivă. Aceasta se caracterizează prin mobilitate redusă a timpanului și fixarea lanțului osicular, ceea ce accentuează hipoacuzia și reduce șansele de recuperare completă a auzului.

• Retracția și perforația timpanului

Presiunea negativă cronică din urechea medie poate determina retracția membranei timpanice. În formele severe, aceasta se poate transforma în perforație, cu risc de infecții recurente și pierdere auditivă progresivă.

• Colesteatomul

Deși mai rar, colesteatomul poate apărea ca o complicație a otitei medii nesupurate cronice. Retracția timpanului favorizează acumularea de epiteliu cheratinizat, ducând la formarea acestei mase patologice, care are caracter invaziv și poate distruge structurile urechii medii și interne.

• Tulburări de echilibru

Uneori, acumularea cronică de lichid în urechea medie poate afecta indirect aparatul vestibular, determinând amețeli recurente sau tulburări de echilibru.

• Impact psihosocial

Pe lângă manifestările clinice, complicațiile otitei medii nesupurate pot avea un impact psihosocial important, mai ales la copii. Hipoacuzia persistentă și dificultățile de comunicare pot duce la izolare socială, scăderea încrederii în sine și probleme comportamentale.