RUTINA DE VINERI

20% reducere la consultații și analize!

Află mai mult
medici analizand fisa medicala a unui pacient cu Sialoree

Sialoree

Alte denumiri: Salivare excesivă

Descoperă informații utile despre sialoree: de la cauze, factori de risc, simptome, diagnosticare, până la metode de tratament și de prevenție.

Pentru recomandări personalizate, solicită o programare la un medic din Sistemul Medical MedLife.

Despre sialoree (Salivare excesivă)

Silaoreea sau hipersalivația este un proces debilitant care apare atunci când există un exces de secreție salivară în cavitatea bucală.

Sialoreea este frecventă la bebelușii dezvoltați normal dar dispare la 15-36 de luni de viață, odată cu maturizarea sistemului nervos central și stabilirea continenței salivare. Este considerat un proces anormal după vârsta de patru ani.

Hipersalivația este o patologie cu o dizabilitate semnificativă pentru un număr mare de pacienți copii și adulți cu paralizie cerebrală și un număr mic de pacienți cu alte tipuri de tulburări neurologice sau cognitive. Copiii cu afectare neurologică pot prezenta întârziere în maturizarea controlului neuromuscular oral și pot continua să-și îmbunătățească controlul până la vârsta de aproximativ şase ani, ceea ce îi determină pe medici să întârzie orice intervenție agresivă până la acel moment.

Hipersalivația poate fi clasificată în două tipuri de cazuri:

  • Hipersalivația anterioară: acesta este cel mai vizibil tip de hipersalivație deoarece determină pacientului o incontinență de salivă, care ajunge să se reverse din gură.
  • Hipersalivația posterioară: acest tip de hipersalivație constă în fluxul de salivă produs de glandele salivare către faringe. Este cel mai puțin vizibil tip dar poate provoca probleme de respirație.
Femeie care sufera de sialoree

Cauze

Saliva este secretată de cele șase glande salivare majore (două parotide, două submandibulare și două sublinguale) și câteva sute de glande salivare minore. Principalele glande salivare produc 90% din cei aproximativ 1,5 litri de salivă care sunt secretați pe zi. În starea nestimulată (bazală), 70% din salivă este secretată de glandele submandibulare și sublinguale. Când este stimulat, fluxul salivar crește de cinci ori, glandele parotide asigurând preponderența salivei.

Diversele funcții ale salivei includ curățarea mecanică a gurii, contribuind la homeostazia orală și la reglarea pH-ului oral. Saliva are, de asemenea, proprietăți bacteriostatice și bactericide care contribuie la sănătatea dentară și la scăderea halenei. Este importantă în lubrifierea bolusului alimentar, iar amilaza din salivă începe digestia amidonului încă din cavitatea bucală.

Sialoreea este, de obicei, cauzată de o disfuncție neuromusculară, hipersecreție, disfuncție senzorială sau disfuncție anatomică (motorie).

Cea mai frecventă cauză este disfuncția neuromusculară. La copii, retardul mintal și paralizia cerebrală sunt adeseori implicate.

La adulți, boala Parkinson este cea mai frecventă etiologie. Paralizia pseudobulbară, paralizia bulbară și accidentul vascular cerebral sunt cauze mai puțin frecvente.

Factori de risc

Anumite alimente, precum băuturile carbogazoase, citricele sau alimentele cu conținut ridicat de zahăr pot conduce la producția excesivă de salivă.

Printre factorii de risc mai putem enumera:

  • vârsta: hipersalivația este considerată normală la nou-născuți și la copiii cu vârsta de până la doi ani. Producția de salivă în exces atinge vârful în jurul vârstei de trei până la şase luni iar simptomele se pot intensifica în timpul erupției dentare;
  • tulburări neurologice precum: accident vascular cerebral, paralizie cerebrală, boala Parkinson, scleroza laterală amiotrofică, scleroza multiplă, sindromul Down, autismul;
  • anomalii congenitale, cum ar fi labiopalatoschizisul sau alte malformații ale gurii și feței;
  • stresul sau anxietatea excesivă;
  • stimulare parasimpatică excesivă: atunci când stimulii care determină secreția salivară sunt puternici sau persistenţi, rezultatul poate fi o producție excesivă de salivă;
  • patologii ale tractului gastro-esofagian: tulburările sistemului digestiv pot crește cantitatea de salivă produsă. De exemplu, corpii străini esofagieni, cancerul esofagian sau cel gastric, ulcerul duodenal, hernia hiatală sau amigdalita pot fi asociate cu hipersalivație;
  • erupția dentară: la copii, în timpul erupției dentare, au loc procese intense în care dinții trebuie să străpungă mucoasa gingivală. Inflamația mucoasei din această perioadă poate duce la creșterea fluxului salivar;
  • intoxicații: atunci când substanțe toxice sunt ingerate, organismul încearcă să neutralizeze efectul lor distructiv. Ca răspuns, secreția salivară crește, pentru a dilua concentrația de substanță toxică prezentă în sistemul digestiv;
  • patologii endocrine: unele afecțiuni endocrine, precum hipertiroidismul și hiperparatiroidismul, pot influența producția de salivă;
  • infecții: bacteriene cu streptococi (faringo-amigdalită), abces peritonsilar, mononucleoza, sinuzite, abces dentar;
  • purtarea de aparat ortodontic, proteze dentare sau inflamarea gingiilor;
  • condiții temporare: sarcina, ca urmare a modificării balanței hormonale cu creșterea nivelului de progesteron.

Simptome

Cele mai frecvente semne și simptome de hipersalivație sunt următoarele:

  • salivare continuă excesivă și incontrolabilă;
  • halitoză (respirația urât mirositoare);
  • uscăciunea și descuamarea buzelor;
  • oboseala mușchilor maxilarului;
  • dermatită periorală;
  • modificări ale gustului;
  • tuse și greață, în cazurile de hipersalivație posterioară.

Pacienții care suferă de sialoree experimentează o creștere semnificativă a cantității de salivă produsă, ceea ce poate afecta activitățile lor zilnice și calitatea vieții. Unul dintre simptomele principale ale sialoreei este nevoia frecventă de a înghiți, pentru a reduce cantitatea de salivă acumulată în cavitatea bucală.

Un alt simptom comun este scurgerea excesivă de salivă din gură, ceea ce poate fi inestetic și deranjant. Acest lucru poate fi observat mai ales în timpul somnului, când deglutiția nu are loc în mod normal, iar singura modalitate de a scădea cantitatea de salivă este prin eliminarea acesteia în exterior.

În plus, sialoreea poate fi însoțită și de alte semne și simptome specifice, cum ar fi:

  • Infecții la nivelul cavității bucale: saliva în exces poate crea un mediu propice pentru dezvoltarea bacteriilor, crescând riscul de infecții și inflamații ale mucoasei bucale.
  • Deshidratare: din cauza pierderii constante de salivă, care are și un rol important în hidratarea cavității bucale, persoanele cu hipersalivație pot prezenta deshidratare.
  • Tulburări de vorbire: cantitatea mare de salivă poate interfera cu pronunția corectă a cuvintelor și poate afecta capacitatea de comunicare a unei persoane.
  • Tulburări de masticație: excesul de salivă poate împiedica procesul de masticație a alimentelor, afectând astfel nutriția și digestia adecvată.
  • Deglutiție lentă: persoanele cu sialoree pot experimenta dificultăți în înghițirea normală a alimentelor și lichidelor.
  • Reducerea gustului: excesul de salivă poate dilua substanțele chimice responsabile de senzațiile gustative, ceea ce poate duce la o scădere a acuității gustului.

Simptomele pot fi variabile în funcție de cauza sialoreei și de severitatea afecțiunii.

Bebelus care sufera de sialoree

Diagnosticare

Diagnosticarea sialoreei implică evaluarea semnelor și simptomelor pacientului precum și a istoricului medical și examenul fizic. Acestea pot fi realizate de medicul stomatolog sau medicul specialist ORL sau, după caz, chirurgie oro-maxilo-facială, care pot solicita analize de sânge, imagistică medicală sau consult de specialitate.

Examenul clinic joacă un rol important în evaluarea sialoreei și implică următoarele aspecte:

  • Examinarea aspectului cavității bucale, inclusiv mucoasa orală și starea dinților;
  • Evaluarea amigdalelor;
  • Observarea modului în care se realizează deglutiția;
  • Verificarea prezenței eventualelor lucrări stomatologice;
  • Evaluarea stării generale de hidratare a pacientului.

Alte investigații utile în diagnosticul sialoreei pot include:

  • Analiza biochimică a salivei poate identifica compușii și substanțele chimice care intră în componența salivei;
  • Sialometria permite măsurarea fluxului salivar și evaluează cantitatea de salivă produsă;
  • Sialoendoscopia permite depistarea eventualelor modificări morfologice sau obstrucții la nivelul glandelor salivare.

Tratament

Tratamentul în cazul sialoreei implică mai multe aspecte:

  • Igiena orală: menținerea unei igiene orale riguroase este esențială pentru persoanele cu sialoree, atât pentru a preveni complicațiile dentare cât și a infecțiilor orale. Îngrijirea adecvată a tegumentului perioral este, de asemenea, importantă pentru evitarea iritațiilor și infecțiilor pielii lezate de excesul salivar. Aceasta poate include utilizarea de produse specifice pentru protecția pielii.
  • Exerciții de consolidare a musculaturii orale și tehnici de înghițire care să minimizeze riscul de aspirație de alimente. Ședințele de logopedie sunt necesare în acest proces, oferind instrucțiuni personalizate și suport pentru a îmbunătăți controlul secreției salivare.
  • Medicamente orale pentru reducerea hipersalivației precum anticolinergicele, care acționează prin blocarea receptorilor care stimulează glandele salivare.
  • Injecții cu toxina botulinică tip A reprezintă o alternativă pentru pacienții la care medicația orală nu este eficientă sau au contraindicații. Procedură constă din injectarea toxinei direct în glandele salivare. Efectele se pot menține pentru câteva luni, iar procedura poate fi repetată.
  • Tratament chirurgical: îndepărtarea glandelor salivare, ligatura sau redirecționarea ductelor pot fi luate în considerare în cazurile de sialoree severă și rezistentă la variantele terapeutice de mai sus.

Complicații

În lipsa tratamentului, sialoreea poate provoca complicații de ordin psihic (scăderea stimei de sine, izolare socială, anxietate, depresie) și fizic (infecții orale, halenă, pneumonie de aspirație, deshidratare, dificultăți de vorbire, probleme de alimentație și dermatită periorală).

Prevenție

Frecvent, sialoreea nu poate fi prevenită în mod direct, cauzele ei nefiind uneori imposibil de controlat, însă o îngrijire orală adecvată poate contribui la menținerea unui flux salivar sănătos și poate preveni eventualele complicații asociate cu hipersalivația.

Autor

Dr. Adriana Crăciun

Bibliografie

  1. Mathur, N. “Drooling (Sialorrhea): Practice Essentials, Problem, Epidemiology.” Medscape.com, Medscape, 25 Jan. 2024, emedicine.medscape.com/article/879271-overview?form=fpf
  2. Amanda Amrita Lakraj, et al. “Sialorrhea: Anatomy, Pathophysiology and Treatment with Emphasis on the Role of Botulinum Toxins.” Toxins, vol. 5, no. 5, 21 May 2013, pp. 1010–1031, www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC3709276/, https://doi.org/10.3390/toxins5051010
  3. Clinic, Cleveland. “Drooling: Definition & Causes.” Cleveland Clinic, 2022, my.clevelandclinic.org/health/symptoms/22384-drooling
  4. HOCKSTEIN, NEIL G, et al. “Sialorrhea: A Management Challenge.” American Family Physician, vol. 69, no. 11, June 2004, pp. 2628–2635, www.aafp.org/pubs/afp/issues/2004/0601/p2628.html
  5. “Sialoree (Salivare Excesiva): Recunoasterea Cauzelor Si Tratament.” Med.Ro, 22 Feb. 2024, med.ro/dentist/sialoree-salivare-excesiva/
  6. Clínica Dental Puyuelo. “Clínica Puyuelo.” Clínica Dental Puyuelo, 20 June 2023, www.clinicapuyuelo.es/en/blog/hypersalivation-or-hypersalivation-causes-and-best-treatments/
  7. “Sialoreea (Salivarea Excesiva): Cauze, Diagnostic, Tratament | Dental Hygiene Center.” Dental Hygiene Center, 2023, dentalhygienecenter.ro/noutati/sialoree-salivare-excesiva-cauze-simptome-tratament/

Solicită o programare

Alege opțiunea de a te programa online, simplu și rapid, prin intermediul formularului de programare.

femeie fericita care lucreaza folosind mai multe dispozitive pe un birou la domiciliu

©2025 Acest site este proprietatea MedLife S.A. Toate drepturile rezervate.