Sialadenita

Cauze

Cauzele sialadenitei includ:

• infecții bacteriene sau virale;
• deshidratare prin consum inadecvat de lichide;
• boli recente;
• anumite medicamente, precum diureticele sau antihistaminicele;
• sindromul Sjögren, o boală autoimună;
• igiena orală precară.

Simptome

Simptomele sialadenitei includ mărirea de volum, sensibilitatea (durere) și înroșirea uneia sau mai multor glande salivare şi a țesuturilor din jurul acestora.

Aici ne referim la glandele din cavitatea bucală, situate lângă ureche (parotidă), sub limbă (sublingual) și sub osul maxilarului (submaxilar), plus numeroase glande mici din limbă, buze, obraji și palat.

Pietrele salivare pot bloca secrețiile din oricare dintre aceste glande. Glanda se poate infecta uneori, ducând la febră și alte complicații. Scăderea fluxului salivar este un semn distinctiv al formei acute și cronice de sialadenită.

Durerea este mai evidentă în timp ce pacientul mănâncă, iar trei sferturi dintre pacienți se plâng de gură uscată (xerostomie), asociată cu ochi uscați sau candidoză orală.

Alte simptome ale sialadenitei pot să fie:

• puroi în gură;
• gust rău în gură, în ciuda igienei orale adecvate;
• febră;
• frisoane.

Infecţia glandelor salivare se poate răspândi în ţesuturile profunde ale capului şi gâtului, punând în pericol viaţa. Dacă vă confruntaţi cu simptome severe precum dificultăţi de respiraţie sau la înghiţire, trebuie să consultaţi urgent un medic specialist.

Tratament

Tratamentul sialadenitei depinde de tipul de microb care provoacă infecția. Dacă infecția este bacteriană, tratamentul ales constă în antibiotice conform antibiogramei.

În schimb, dacă infecția este cauzată de un virus, cum ar fi herpesul, tratamentul este, de obicei, simptomatic, dar poate include medicamente antivirale.

Abcesele necesită drenaj. Uneori este indicată o parotidectomie superficială sau excizia glandei submandibulare în cazul pacienților cu sialadenită cronică sau recurentă.

În plus, deoarece sialadenita apare, în cele mai multe cazuri, ca un rezultat al scăderii fluxului de salivă (hiposecreție), pacienții sunt sfătuiți să bea multe lichide și să aibă o dietă care stimulează fluxul de salivă (suc de lămâie, bomboane tari). Compresele calde și masajul glandelor pot fi și ele utile dacă debitul este obstrucționat într-un fel. O igienă orală adecvată este, de asemenea, importantă.

În cazuri excepționale, când sialadenita este cronică sau dacă boala recidivează, poate fi necesară o intervenție chirurgicală, pentru a îndepărta o parte sau toată glanda. Acest lucru este mai frecvent atunci când există o afecțiune de bază care provoacă hiposecreția.

Prognosticul sialadenitei acute este bun. Cele mai multe infecții ale glandelor salivare dispar pe cont propriu sau se vindecă ușor prin tratament, cu management medical conservator (medicamente simptomatice, creșterea aportului de lichide și a compreselor calde sau masajul glandelor).

Simptomele acute se diminuează, de obicei, în termen de o săptămână. Cu toate acestea, edemul de la nivel local poate dura câteva săptămâni. 
În cazul sindromului Sjogren se indică hidratare, igienă orală adecvată şi consult reumatologic şi stomatologic. Excizia glandei nu este, de obicei, necesară, cu excepția cazului în care ne confruntăm cu o sialadenită acută recurentă.

Complicații

Complicațiile nu sunt frecvente dar pot apărea și pot include abcesul glandei salivare sau răspândirea localizată a infecției bacteriene (cum ar fi celulita sau angina lui Ludwig).

Cea mai gravă complicație a sialadenitei acute este formarea unui abces. Complicațiile sialadenitei cronice și ale sialadenitei autoimune sunt, de obicei, de natură dentară, din cauza funcției scăzute a glandei și a efectului protector oferit împotriva cariilor.