Sindrom Fregoli

Cauze

Sindromul Fregoli este considerat o afecțiune rară, care poate apărea în contextul schizofreniei, tulburării schizoafective sau al unor afecțiuni organice. Din punct de vedere neurobiologic, acest sindrom a fost asociat predominant cu leziuni ale emisferei cerebrale drepte, alături de o hiperactivitate în cortexul perirhinal (situat la nivelul lobului temporal). Astfel, cele mai frecvente cauze ale sindromului Fregoli sunt tulburări psihice, cum ar fi schizofrenia, boli neurologice cum ar fi boală Alzheimer sau leziuni cerebrale cauzate de accidente vasculare cerebrale.

Simptome

Principalele simptome ale sindromului Fregoli sunt:

• falsă recunoaştere - simptomul caracteristic al sindromului Fregoli este convingerea persistentă că diferiți indivizi sunt de fapt o singură persoană care își modifică înfățișarea sau identitatea pentru a înșela sau a urmări pacientul;
• ideile delirante paranoide - persoanele experimentează adesea o teamă intensă, având convingerea că persoana despre care cred că se deghizează are intenții răuvoitoare, cum ar fi urmărirea, spionajul sau persecutarea lor;
• halucinații - deși nu sunt întotdeauna prezente, unele persoane cu sindromul Fregoli pot avea halucinații, ceea ce le întărește și mai mult convingerile delirante;
• teama în context delirant - nivelurile ridicate de anxietate și frică sunt frecvente, provenind din convingerea că sunt monitorizați sau urmăriți în mod constant de individul deghizat;
• agitație și iritabilitate - ideaţia delirantă asociată poate duce la agitație, iritabilitate, agresivitate și suferință semnificative;
• funcționarea socială afectată - credințele delirante și comportamentele asociate pot afecta grav interacțiunile și relațiile sociale ale individului, ducând la izolare și dificultăți în funcționarea de zi cu zi;
• tulburări ale dispoziției - pot apărea simptome de depresie, cum ar fi tristețea, deznădejdea și lipsa de interes pentru activități, în special dacă delirul este de lungă durată și are impact asupra calității vieții individului;
• disfuncţii cognitive - pot fi prezente dificultăți de memorie și de recunoaștere, contribuind la identificarea greșită și la convingerile delirante;
• stare confuzională - caracterizată prin dezorientare, prag crescut de răspuns, dificultate de orientare în mediu;
• rezistența la contraargumente - identic oricărui sindrom delirant, indivizii cu sindromul Fregoli manifestă adesea o rezistență de neînvins la argumentele logice aduse împotriva convingerilor lor delirante, ceea ce face ca tratamentul să fie dificil;
• alte simptome psihiatrice - sindromul Fregoli poate apărea împreună cu alte simptome psihiatrice, în special dacă este asociat cu afecțiuni subiacente, cum ar fi schizofrenia, tulburarea bipolară sau depresia severă cu elemente psihotice.

Tratament

Tratamentul sindromului Fregoli implică, de obicei, o combinație de abordări farmacologice și psihologice. Planul de tratament este adaptat la simptomele specifice ale individului, la afecţiunea de bază și la starea generală de sănătate:

• medicamente antipsihotice;
• stabilizatori de dispoziție - în cazurile în care sindromul Fregoli este asociat cu tulburarea bipolară, pot fi prescrise stabilizatoare ale dispoziției pentru a gestiona schimbările de dispoziție și a stabiliza starea pacientului;
• antidepresive - în cazul în care sindromul survine în depresia severă, pentru ameliorarea simptomelor depresive pot fi utilizate antidepresive precum inhibitorii selectivi ai recaptării serotoninei sau inhibitorii recaptării serotoninei-norepinefrinei;
• anxiolitice - medicamente precum benzodiazepinele pot fi prescrise pe termen scurt pentru a gestiona anxietatea și agitația severă, deși sunt utilizate cu precauție din cauza riscului de dependență;
• terapia cognitiv-comportamentală - îi ajută pe pacienți să își conteste și să își schimbe convingerile delirante și să dezvolte moduri mai raționale de gândire; este utilă după ieşirea din episodul delirant;
• psihoterapia suportivă - oferă sprijin emoțional și îi ajută pe pacienți să facă față factorilor de stres și provocărilor din viața lor de zi cu zi;
• abordarea cauzelor subiacente - în cazul în care sindromul Fregoli este secundar unei afecțiuni neurologice, cum ar fi o leziune cerebrală sau o tumoră, tratarea afecțiunii de bază este crucială; acest lucru poate implica intervenții chirurgicale, medicamente sau alte intervenții medicale; în cazurile în care abuzul de substanțe contribuie la apariția sindromului, este necesar un program cuprinzător de tratament pentru abuz de substanțe, care să includă dezintoxicare, consiliere și grupuri de sprijin;
• gestionarea stresului - tehnici precum mindfulness, exerciții de relaxare și strategii de gestionare a stresului pot ajuta la reducerea anxietății și la îmbunătățirea sănătății mintale.

Complicații

Sindromul Fregoli poate duce la diverse complicații dacă este lăsat netratat sau gestionat inadecvat:

• tulburări grave de comportament - persistența delirului poate duce la un comportament inadecvat și teamă marcată, făcând ca individul să se simtă în mod constant amenințat sau urmărit de către cel care este perceput ca fiind un impostor;
• depresie - stresul cronic și izolarea care rezultă din convingerile delirante pot duce la depresie severă, având un impact asupra sănătății mentale generale;
• auto-vătămare sau sinucidere - suferința severă și lipsa de înțelegere a stării lor pot determina unele persoane să se rănească sau să încerce să se sinucidă;
• neglijarea sănătății fizice - indivizii își pot neglija sănătatea fizică din cauza preocupării pentru convingerile lor delirante;
• izolarea socială - credința delirantă că ceilalți se deghizează poate duce la o retragere socială semnificativă;
• relații tensionate - paranoia și neîncrederea pot tensiona grav relațiile cu membrii familiei, prietenii și îngrijitorii, ducând la conflicte și la o prăbușire a sistemelor de sprijin;
• afectare profesională și a randamentului cotidian - sistemul delirant poate afecta capacitatea individului de a munci, de a merge la școală sau de a desfășura activități zilnice;
• violența și problemele juridice - agitația și agresivitatea care rezultă din convingerile delirante pot duce la un comportament violent;
• vulnerabilitatea la exploatare - starea mentală compromisă poate face ca indivizii să fie mai vulnerabili la exploatare, abuz sau vătămare din partea altora;
• agravarea și cronicizarea simptomelor - nerespectarea tratamentelor prescrise, inclusiv a medicamentelor și a terapiei, poate duce la o agravare a simptomelor și la un risc crescut de complicații.