Despre sindromul extrapiramidal
Sindromul extrapiramidal se referă la un set de tulburări de mișcare cauzate de disfuncții ale sistemului extrapiramidal, o parte a sistemului motor implicat în coordonare și mișcare. Face parte din tabloul clinic al unor afectiuni neurologice dar este şi frecvent asociat cu utilizarea anumitor medicamente, cum ar fi antipsihoticele, antiemeticele (antivomitivele) sau antidepresivele.
Cauze
Sindromul extrapiramidal este cauzat în principal de disfunctia căilor dopaminei în creier, în special în ganglionii bazali, care joacă un rol esențial în controlul motor.
Cauzele primare includ:
- tulburări neurologice - afecțiuni precum boala Parkinson, boala Huntington sau alte tulburări neurodegenerative care afectează sistemul extrapiramidal;
- medicamentele antipsihotice - în special antipsihoticele tipice (de primă generație), care blochează receptorii de dopamină (receptorii D2) din creier; antipsihoticele atipice (de a doua generație) pot provoca, de asemenea, sindrom extrapiramidal, dar riscul este, în general, mai scăzut;
- alte medicamente care afectează dopamina - medicamente precum unele antiemetice, unele antidepresive și unele stabilizatoare ale dispoziției pot interfera cu transmiterea dopaminei și pot duce la sindrom extrapiramidal;
- modificări metabolice și structurale ale creierului - leziunile cerebrale, accidentele vasculare cerebrale sau tulburările metabolice care afectează ganglionii bazali pot duce uneori la sindrom extrapiramidal.
Factori de risc
Factorii de risc pentru apariția sindromului extrapiramidal includ:
- utilizarea medicamentelor antipsihotice - factorul de risc primar este utilizarea antipsihoticelor de primă generație (tipice), care blochează receptorii dopaminei; antipsihoticele de a doua generație (atipice) prezintă, de asemenea, un anumit risc, dar într-o măsură mai mică;
- dozele mari de medicamente antipsihotice;
- utilizarea pe termen lung a medicamentelor care afectează dopamina;
- vârsta înaintată - persoanele în vârstă sunt mai susceptibile la sindrom extrapiramidal, în special atunci când utilizează medicamente antipsihotice;
- sexul feminin - unele studii sugerează că femeile pot avea un risc mai mare de a dezvolta anumite forme de sindrom extrapiramidal, în special dischinezia tardivă;
- istoric de tulburări neurologice - persoanele cu boala Parkinson sau alte afecțiuni neurodegenerative prezintă un risc mai mare atunci când sunt expuse la medicamente care blochează dopamina;
- predispoziție genetică - unii factori genetici pot predispune persoanele la sindrom extrapiramidal, în special cei legați de sensibilitatea receptorilor dopaminei.
Simptome
Sindromul extrapiramidal se prezintă cu o varietate de simptome motorii, care pot varia de la ușoare la severe. Aceste simptome sunt cauzate de disfuncții ale sistemului extrapiramidal, care controlează mișcarea și coordonarea:
- parkinsonismul - simptome care seamănă cu boala Parkinson, inclusiv rigiditate musculară, tremor, mișcări încetinite (bradikinezie) și mers târșâit;
- acatizia - un sentiment de neliniște interioară și o dorință copleșitoare de a se mișca, adesea însoțită de agitație sau mers în pas alert;
- distonie - contracții musculare involuntare care duc la posturi anormale sau mișcări de torsiune, afectând adesea gâtul (torticolis), fața sau membrele;
- dischinezie tardivă - mișcări involuntare repetitive care implică, de obicei, fața (de exemplu: grimase, mișcări ale buzelor, ale limbii) și, uneori, membrele sau trunchiul - acestea apar cel mai frecvent după folosirea îndelungată a medicamentelor cu aceste posibile efecte adverse;
- tremor necontrolat - de obicei, la nivelul mâinilor sau degetelor;
- rigiditate - creșterea tonusului muscular care duce la rigiditate și dificultăți în mișcare.
Diagnosticare
Sindromul extrapiramidal este diagnosticat, de obicei, de un neurolog sau un psihiatru. Acești specialiști evaluează simptomele și istoricul medical, în special orice utilizare de medicamente precum antipsihoticele, care pot provoca sindrom extrapiramidal. Diagnosticul este, în primul rând, clinic, dar pot fi utilizate unele teste și investigații pentru a exclude alte afecțiuni:
- teste de laborator - se pot efectua teste de sânge pentru a exclude alte cauze ale tulburărilor de mișcare, cum ar fi dezechilibrele metabolice sau toxicitatea medicamentoasă;
- studii de imagistică - uneori, imagistica cerebrală (de exemplu: RMN sau CT) este efectuată pentru a exclude problemele structurale ale creierului (accident vascular cerebral, tumori) care ar putea explica simptomele sindromului extrapiramidal;
- electromiografia - poate fi utilizată pentru a evalua activitatea musculară, deși acest lucru este rar și se face, de obicei, pentru a exclude alte afecțiuni neuromusculare.
Tratament
Tratamentul sindromului extrapiramidal se concentrează, în principal, pe reducerea sau gestionarea simptomelor, acestea putând include ajustarea sau întreruperea medicației cauzatoare. Principalele strategii de tratament pentru sindromul extrapiramidal indus medicamentos includ:
- ajustarea medicației - reducerea dozei sau trecerea de la un antipsihotic tipic la un antipsihotic atipic (care are un risc mai scăzut de sindrom extrapiramidal) este adesea primul pas;
- medicamente anticolinergice - sunt frecvent utilizate pentru a trata simptomele sindromului extrapiramidal, în special distonia și parkinsonismul, prin echilibrarea dopaminei și acetilcolinei în creier;
- agoniști ai dopaminei - aceste medicamente pot fi utilizate pentru a îmbunătăți activitatea dopaminei și a ameliora simptomele parkinsonismului;
- beta-blocante - pentru a trata acatizia (neliniștea);
- benzodiazepine - aceste medicamente pot fi utilizate pentru ameliorarea acatiziei severe sau a simptomelor legate de anxietate.
Tratamentele naturiste pentru sindromul extrapiramidal sunt limitate, dar unele abordări complementare, cum ar fi exercițiile fizice regulate, terapia fizică și ajustările dietetice menite să sprijine sănătatea neurologică generală pot ajuta la ameliorarea simptomelor atunci când sunt utilizate împreună cu tratamentele medicale.
Complicații
Complicațiile sindromului extrapiramidal pot apărea dacă afecțiunea este netratată sau gestionată necorespunzător, ducând adesea la un impact semnificativ asupra calității vieții:
- dischinezia tardivă - o afecțiune gravă și adesea ireversibilă caracterizată prin mișcări repetitive, involuntare, în special ale feței, gurii și membrelor;
- tulburări cronice de mișcare - dacă sindromul extrapiramidal persistă, poate duce la probleme de mișcare pe termen lung, cum ar fi distonia (contracții musculare susținute) sau parkinsonismul, afectând mobilitatea și funcționarea zilnică;
- leziuni fizice - din cauza rigidității musculare, a tremorului și a mișcărilor necoordonate, persoanele pot fi expuse unui risc mai mare de căderi, leziuni și fracturi;
- anxietate, depresie sau retragere socială din cauza naturii stresante a simptomelor;
- reducerea complianţei la tratament - pacienții pot înceta să ia medicamente antipsihotice esențiale din cauza efectelor secundare ale sindromului extrapiramidal, ceea ce poate duce la agravarea afecțiunii psihiatrice subiacente, cum ar fi schizofrenia sau tulburarea bipolară;
- dificultate în desfăşurarea activităților zilnice - simptomele motorii pot afecta capacitatea de a efectua sarcini de bază, cum ar fi mâncatul, îmbrăcatul și mersul pe jos, afectând independența.
Prevenție
Sindromul extrapiramidal indus medicamentos poate fi prevenit sau riscul său minimizat prin gestionarea atentă a medicamentelor care afectează sistemul dopaminei. Principalele strategii de prevenire includ:
- utilizarea antipsihoticelor atipice - alegerea antipsihoticelor de a doua generație în locul antipsihoticelor tipice, deoarece acestea au un risc mai scăzut de a provoca sindrom extrapiramidal;
- monitorizarea dozei - prescrierea celei mai mici doze eficiente de medicamente care blochează dopamina și monitorizarea atentă a semnelor timpurii de sindrom extrapiramidal;
- creșterea lentă a dozelor de medicamente, mai degrabă decât începerea cu o doză mare, poate ajuta la reducerea riscului de sindrom extrapiramidal;
- monitorizarea regulată - efectuarea de monitorizări frecvente, în special la începutul tratamentului, pentru a detecta precoce simptomele sindromului extrapiramidal, permițând intervenția promptă;
- medicamente adjuvante - în unele cazuri se poate încerca utilizarea medicamentelor cum ar fi anticolinergicele alături de antipsihotice pentru pacienții cu risc ridicat de a dezvolta sindrom extrapiramidal;
- educația pacienților - informarea pacienților cu privire la riscul de sindrom extrapiramidal și încurajarea acestora să raporteze orice semne timpurii de probleme de mișcare, cum ar fi neliniștea sau tremorul.
Bibliografie
- Raypole, Crystal. “Extrapyramidal Symptoms: What Causes Them and How to Stop Them.” Healthline, 17 Apr. 2019, www.healthline.com/health/symptom/extrapyramidal-symptoms#types
- D’Souza, Ryan S, and W M Hooten. “Extrapyramidal Symptoms (EPS).” Nih.gov, StatPearls Publishing, 2023, www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK534115/
- Zimlich, Rachael. “Are Tardive Dyskinesia and Extrapyramidal Symptoms the Same?” Verywell Health, 4 Oct. 2021, www.verywellhealth.com/tardive-dyskinesia-vs-eps-5200575
- Hebebr, Katy. “What Are Extrapyramidal Effects?” WebMD, 26 Oct. 2021, www.webmd.com/schizophrenia/what-are-extrapyramidal-effects
Alte afecțiuni similare
Sindrom de tunel carpian
Sindromul de tunel carpian este o afecțiune frecventă care provoacă amorțeală, furnicături și durere în mână și antebraț şi, uneori, scădere de forţă la nivelul mâinii....
Vezi detalii
Sindrom dispeptic
Sindromul dispeptic sau dispepsia funcțională sunt termeni utilizați pentru simptomele gastrice recurente care nu au o cauză evidentă, o altă denumire a acelorași...
Vezi detalii
Sindrom Dumping
Sindromul Dumping, cunoscut și sub numele de sindromul postprandial precoce, este o afecțiune care apare atunci când alimentele se deplasează prea repede din stomac în...
Vezi detalii
Sindrom Fregoli
Sindromul Fregoli este o tulburare psihiatrică rară, caracterizată prin convingerea delirantă că persoane diferite sunt, de fapt, o singură persoană care își schimbă...
Vezi detalii
Sindrom Lynch
Sindromul Lynch reprezintă o afecțiune genetică ereditară care predispune la mai multe forme de cancer: colorectal, uterin și altele. Ea se datorează unor mutații...
Vezi detalii
Sindrom Marfan
Sindromul Marfan este o boală sistemică a țesutului conjunctiv, caracterizată printr-o combinație variabilă de manifestări cardiovasculare musculo-scheletice,...
Vezi detalii
Solicită o programare
Alege opțiunea de a te programa online, simplu și rapid, prin intermediul formularului de programare.