Sindrom extrapiramidal

Cauze

Sindromul extrapiramidal este cauzat în principal de disfunctia căilor dopaminei în creier, în special în ganglionii bazali, care joacă un rol esențial în controlul motor.
Cauzele primare includ:

• tulburări neurologice - afecțiuni precum boala Parkinson, boala Huntington sau alte tulburări neurodegenerative care afectează sistemul extrapiramidal;
• medicamentele antipsihotice - în special antipsihoticele tipice (de primă generație), care blochează receptorii de dopamină (receptorii D2) din creier; antipsihoticele atipice (de a doua generație) pot provoca, de asemenea, sindrom extrapiramidal, dar riscul este, în general, mai scăzut;
• alte medicamente care afectează dopamina - medicamente precum unele antiemetice, unele antidepresive și unele stabilizatoare ale dispoziției pot interfera cu transmiterea dopaminei și pot duce la sindrom extrapiramidal;
• modificări metabolice și structurale ale creierului - leziunile cerebrale, accidentele vasculare cerebrale sau tulburările metabolice care afectează ganglionii bazali pot duce uneori la sindrom extrapiramidal.

Simptome

Sindromul extrapiramidal se prezintă cu o varietate de simptome motorii, care pot varia de la ușoare la severe. Aceste simptome sunt cauzate de disfuncții ale sistemului extrapiramidal, care controlează mișcarea și coordonarea:

• parkinsonismul - simptome care seamănă cu boala Parkinson, inclusiv rigiditate musculară, tremor, mișcări încetinite (bradikinezie) și mers târșâit;
• acatizia - un sentiment de neliniște interioară și o dorință copleșitoare de a se mișca, adesea însoțită de agitație sau mers în pas alert;
• distonie - contracții musculare involuntare care duc la posturi anormale sau mișcări de torsiune, afectând adesea gâtul (torticolis), fața sau membrele;
• dischinezie tardivă - mișcări involuntare repetitive care implică, de obicei, fața (de exemplu: grimase, mișcări ale buzelor, ale limbii) și, uneori, membrele sau trunchiul - acestea apar cel mai frecvent după folosirea îndelungată a medicamentelor cu aceste posibile efecte adverse;
• tremor necontrolat - de obicei, la nivelul mâinilor sau degetelor;
• rigiditate - creșterea tonusului muscular care duce la rigiditate și dificultăți în mișcare.

Tratament

Tratamentul sindromului extrapiramidal se concentrează, în principal, pe reducerea sau gestionarea simptomelor, acestea putând include ajustarea sau întreruperea medicației cauzatoare. Principalele strategii de tratament pentru sindromul extrapiramidal indus medicamentos includ:

• ajustarea medicației - reducerea dozei sau trecerea de la un antipsihotic tipic la un antipsihotic atipic (care are un risc mai scăzut de sindrom extrapiramidal) este adesea primul pas;
• medicamente anticolinergice - sunt frecvent utilizate pentru a trata simptomele sindromului extrapiramidal, în special distonia și parkinsonismul, prin echilibrarea dopaminei și acetilcolinei în creier;
• agoniști ai dopaminei - aceste medicamente pot fi utilizate pentru a îmbunătăți activitatea dopaminei și a ameliora simptomele parkinsonismului;
• beta-blocante - pentru a trata acatizia (neliniștea);
• benzodiazepine - aceste medicamente pot fi utilizate pentru ameliorarea acatiziei severe sau a simptomelor legate de anxietate.

Tratamentele naturiste pentru sindromul extrapiramidal sunt limitate, dar unele abordări complementare, cum ar fi exercițiile fizice regulate, terapia fizică și ajustările dietetice menite să sprijine sănătatea neurologică generală pot ajuta la ameliorarea simptomelor atunci când sunt utilizate împreună cu tratamentele medicale.

Complicații

Complicațiile sindromului extrapiramidal pot apărea dacă afecțiunea este netratată sau gestionată necorespunzător, ducând adesea la un impact semnificativ asupra calității vieții:

• dischinezia tardivă - o afecțiune gravă și adesea ireversibilă caracterizată prin mișcări repetitive, involuntare, în special ale feței, gurii și membrelor;
• tulburări cronice de mișcare - dacă sindromul extrapiramidal persistă, poate duce la probleme de mișcare pe termen lung, cum ar fi distonia (contracții musculare susținute) sau parkinsonismul, afectând mobilitatea și funcționarea zilnică;
• leziuni fizice - din cauza rigidității musculare, a tremorului și a mișcărilor necoordonate, persoanele pot fi expuse unui risc mai mare de căderi, leziuni și fracturi;
• anxietate, depresie sau retragere socială din cauza naturii stresante a simptomelor;
• reducerea complianţei la tratament - pacienții pot înceta să ia medicamente antipsihotice esențiale din cauza efectelor secundare ale sindromului extrapiramidal, ceea ce poate duce la agravarea afecțiunii psihiatrice subiacente, cum ar fi schizofrenia sau tulburarea bipolară;
• dificultate în desfăşurarea activităților zilnice - simptomele motorii pot afecta capacitatea de a efectua sarcini de bază, cum ar fi mâncatul, îmbrăcatul și mersul pe jos, afectând independența.