Sindrom Hipoanabolic

Descoperă informații utile despre sindrom hipoanabolic: de la cauze, factori de risc, simptome, diagnosticare, până la metode de tratament și de prevenție.

Pentru recomandări personalizate, solicită o programare la un medic din Sistemul Medical MedLife.

Despre sindromul hipoanabolic

Sindromul hipoanabolic desemnează o stare caracterizată printr-un dezechilibru între procesele de formare și cele de degradare. Acesta apare atunci când organismul nu mai reușește să sintetizeze suficientă masă musculară și alte țesuturi necesare pentru o funcționare optimă. Practic, vorbim de incapacitatea organismului de a menține un echilibru corespunzător între sinteza și degradarea țesuturilor, în special a masei musculare. Afecţiunea poate apărea ca urmare a unor boli cronice, deficiențe nutriționale, sau îmbătrânirii.

Cauze

Sindromul hipoanabolic poate avea multiple cauze, printre care:

Îmbătrânirea naturală: odată cu înaintarea în vârstă, rata sintezei proteice scade, ceea ce face ca pierderea masei musculare să fie mai frecventă;
Boli cronice: afecțiuni precum insuficiența renală, boala hepatică sau diabetul zaharat pot afecta negativ metabolismul proteic;
Malnutriția: deficiențele de proteine sau calorii din alimentație pot duce la scăderea formării de masă musculară;
Stresul metabolic: traumatismele, infecțiile severe sau intervențiile chirurgicale pot amplifica procesele de degradare a țesuturilor;
Dezechilibre hormonale: deficiențele de hormoni precum testosteronul, hormonul de creștere sau excesul de hormoni tiroidieni pot contribui la dezvoltarea acestui sindrom.

Factori de risc

Anumiți factori cresc susceptibilitatea unei persoane la sindromul hipoanabolic:

Vârsta avansată: după vârsta de 50 de ani, riscul de pierdere musculară crește semnificativ;
Sedentarismul: lipsa exercițiului fizic, în special a celui pentru forță (cu greutăți, benzi elastice, etc), poate accelera pierderea musculară;
Afecțiuni preexistente: boli cronice precum cancerul sau bolile pulmonare obstructive cronice (BPOC) sunt asociate cu sindromul hipoanabolic;
Dietele restrictive: dietele care exclud grupe alimentare importante sau sunt sărace în proteine pot contribui la această afecțiune.

Simptome

Simptomele sindromului hipoanabolic sunt variate și pot afecta calitatea vieții în mod semnificativ. Ele sunt legate în principal de pierderea masei musculare și dezechilibrele metabolice care apar în organism.

Pierderea masei musculare: una dintre cele mai evidente manifestări este reducerea semnificativă a masei musculare, ducând la o scădere vizibilă a volumului muscular, însoțită de slăbiciune. Persoanele afectate pot observa dificultăți în realizarea activităților fizice obișnuite, cum ar fi ridicarea obiectelor sau urcatul scărilor;
Oboseală cronică: sindromul hipoanabolic este frecvent asociat cu o senzație persistentă de oboseală. Energia scăzută afectează capacitatea de a munci, de a socializa sau de a desfășura activități zilnice. Oboseala poate persista chiar și după odihnă adecvată;
Scădere în greutate: pierderea în greutate este adesea cauzată de degradarea musculară, nu doar de pierderea grăsimii corporale. Aceasta poate apărea fără modificări semnificative ale regimului alimentar;
Dureri și slăbiciune musculară: musculatura devine mai sensibilă la efort, iar durerile sau crampele musculare pot apărea frecvent. Slăbiciunea progresivă limitează mobilitatea și crește riscul de accidente;
Întârzierea vindecării rănilor: un alt simptom semnificativ este dificultatea organismului de a regenera țesuturile. Rănile minore se vindecă mai lent decât în mod normal. Recuperarea după intervenții chirurgicale poate fi prelungită;
Sensibilitate crescută la infecții: lipsa de proteine poate afecta sistemul imunitar care nu are resurse suficiente pentru a sintetiza anticorpi. Pacienții pot experimenta infecții frecvente sau mai severe decât de obicei;
Schimbări psihologice: sindromul hipoanabolic poate avea efecte asupra stării de spirit și a sănătății mintale. Apare adesea o stare de apatie, anxietate sau chiar depresie, în special din cauza impactului asupra mobilității și independenței.

Diagnosticare

Diagnosticul sindromului hipoanabolic este realizat de un medic specialist, care poate solicita următoarele investigații:

anamneza și examenul clinic: istoricul medical și simptomele raportate oferă indicii importante;
teste de sânge: analize pentru măsurarea nivelurilor de proteine serice, hormoni și markeri ai inflamației;
scanări DEXA whole body: acestea evaluează compoziția corporală, inclusiv masa musculară;
teste funcționale: evaluarea forței musculare prin teste simple, cum ar fi ridicarea din poziția șezut.

Tratament

Tratamentul sindromului hipoanabolic se concentrează pe corectarea cauzelor subiacente și pe susținerea reconstrucției masei musculare.

Intervenții nutriționale

diete bogate în proteine: alimente precum carne slabă, pește, ouă și lactate sunt esențiale;
suplimente nutritive: uneori sunt recomandate pudre proteice sau suplimente cu aminoacizi esențiali.

Exerciții fizice

antrenamente de rezistență: creșterea forței musculare este esențială pentru combaterea efectelor sindromului;
exerciții aerobice: acestea contribuie la îmbunătățirea funcției metabolice.

Abordare medicală

suport hormonal: în cazuri selectate, medicii pot recomanda terapie de substituție hormonală;
tratament pentru afecțiuni cronice: gestionarea bolilor preexistente este crucială pentru prevenirea progresiei sindromului.

Complicații

Netratat, sindromul hipoanabolic poate duce la multiple complicații grave care afectează calitatea vieții și cresc riscul de mortalitate. Aceste complicații apar din cauza dezechilibrului metabolic și a incapacității organismului de a menține structurile și funcțiile vitale. Principalele complicații asociate sunt:

Scăderea mobilității și funcționalității fizice: pierderea progresivă a masei musculare reduce forța și capacitatea de a efectua activități zilnice precum mersul, ridicarea obiectelor sau urcarea scărilor. Această scădere a funcționalității fizice poate duce la imobilizare şi la creșterea riscului de accidente;
Fragilitatea osoasă și osteoporoza: atunci când masa musculară este redusă, scade și stimularea mecanică exercitată asupra oaselor. Acest fenomen contribuie la osteoporoză, adică reducerea densității minerale osoase, ceea ce face oasele mai fragile şi crește riscul de fracturi, în special la nivelul șoldului, coloanei vertebrale și încheieturilor;
Scăderea rezistenței la infecții: lipsa de proteine poate afecta sistemul imunitar, care nu are resurse suficiente pentru a sintetiza anticorpi, ducând la compromiterea imunității şi la infecții recurente;
Întârzierea vindecării rănilor: repararea țesuturilor necesită proteine și alți nutrienți care pot fi deficienți în cazul sindromului hipoanabolic. Aceasta se traduce prin vindecare încetinită şi risc crescut de complicații postoperatorii;
Complicații metabolice: sindromul hipoanabolic poate influența metabolismul general, ducând la rezistență la insulină, creșterea riscului de diabet zaharat de tip 2, niveluri scăzute de albumină în sânge, provocând edeme și alte probleme asociate, dar şi dezechilibre hormonale.

Prevenție

Pentru a preveni sindromul hipoanabolic este important să adoptăm obiceiuri sănătoase:

activitate fizică regulată;
dietă echilibrată: consumul adecvat de proteine și calorii susține formarea de masă musculară;
controlul bolilor cronice: monitorizarea și tratamentul afecțiunilor, precum diabetul, sunt critice;
suplimente, dacă sunt necesare: consultarea unui medic pentru recomandări specifice este importantă.

Bibliografie

World. “Malnutrition.” Who.int, World Health Organization: WHO, Mar. 2024, www.who.int/news-room/fact-sheets/detail/malnutrition
ESPEN ORG. “ESPEN - the European Society for Clinical Nutrition and Metabolism.” ESPEN - the European Society for Clinical Nutrition and Metabolism, Sept. 2023, www.espen.org/
“Slowing or Reversing Muscle Loss - Mayo Clinic.” Mayoclinic.org, 2024, www.mayoclinic.org/medical-professionals/physical-medicine-rehabilitation/news/slowing-or-reversing-muscle-loss/mac-20431104
“Cleveland Clinic.” Cleveland Clinic, 2018, my.clevelandclinic.org/

Alte afecțiuni similare

Sindrom femuro patelar

Sindromul femuro patelar, denumit adesea „genunchiul alergătorului”, este o afecțiune caracterizată prin durere în partea din față a genunchiului și în jurul rotulei...

Vezi detalii

Sindrom Fregoli

Sindromul Fregoli este o tulburare psihiatrică rară, caracterizată prin convingerea delirantă că persoane diferite sunt, de fapt, o singură persoană care își schimbă...

Vezi detalii

Sindrom hemolitic uremic

Sindromul hemolitic uremic este afecțiunea care determină blocarea vaselor mici de sânge din rinichi. Acest blocaj provoacă anemie hemolitică, adică distruge globulele...

Vezi detalii

Sindrom Kabuki

Sindromul Kabuki este o afecțiune genetică rară, care se manifestă la nivelul mai multor sisteme din organism, printr-o serie de anomalii, inclusiv trăsături faciale...

Vezi detalii

Sindrom Leriche

Sindromul Leriche, cunoscut și sub denumirea de boală ocluzivă aortoiliacă, se manifestă prin obstrucția cronică a aortei abdominale și a arterelor iliace. Fluxul...

Vezi detalii

Sindrom Lynch

Sindromul Lynch reprezintă o afecțiune genetică ereditară care predispune la mai multe forme de cancer: colorectal, uterin și altele. Ea se datorează unor mutații...

Vezi detalii