Șoc termic

Despre șocul termic

Șocul termic este indus de o schimbare bruscă a temperaturii corporale, fie prin creștere, fie prin scădere a temperaturii. De foarte multe ori, o astfel de situație necesită îngrijire medicală de urgență.

Șocul termic poate fi cauzat de hipertermie, când avem o creștere a temperaturii centrale de peste 40 de grade Celsius, sau de hipotermie, când este cauzat de o scădere a temperaturii sub 35 de grade Celsius. Acest fenomen poate fi însoțit de simptome ce afectează sistemul nervos central. Printre acestea se numără convulsii și halucinații și, ulterior, se poate intra în comă. Șocul termic poate debuta brusc, prin pierderea imediată a cunoștinței, sau treptat, în etape care pot dura până la cinci zile. În acest timp pot apărea manifestări ca stări de leșin și amețeli, stări de greață și vărsături. Ocazional pot apărea și crampe musculare. Unul dintre simptomele care pot anunța iminența șocului termic este și pierderea capacității de a transpira.

În același timp, șocul termic poate fi cauzat de hipotermie, când corpul este răcit brusc, prin imersiune în apă foarte rece sau prin expunere a corpului în zone cu temperaturi foarte reci. Apa mai rece de 15 grade Celsius nu este potrivită pentru scufundări, mai ales dacă nu există pregătire pentru acest scop. Hidrocuția este tot o cauză a șocului termic, care apare când, după expunere prelungită la căldură, în loc să i se permită corpului o revenire treptată la o temperatură normală, prin transpirație, are loc răcirea bruscă și rapidă prin intrare în apă rece.

Șocul termic poate avea loc și prin intrarea de la căldura de afară într-o încăpere răcită cu ajutorul aparatului de aer condiționat. Același efect poate avea loc și atunci când o persoană cade brusc în apă, accidental. În acest caz, șocul termic se va manifesta prin dureri de cap, stare de epuizare, frisoane, tremurături, crampe musculare, puls neregulat, în unele cazuri fiind posibile și tulburări ale văzului sau auzului. În fazele grave persoana aflată în șoc intră în stare de inconștiență. Recomandarea specialiștilor este ca intrarea în apă să aibă loc treptat, cu pași mici, pentru a permite corpului să se obișnuiască în ritm normal cu diferența de temperatură.

În cazul în care s-a produs șocul termic prin răcire a corpului, persoana afectată trebuie să fie scoasă urgent din apă, dusă într-o zonă sigură, ideal înăuntru sau unde nu bate vântul. Dacă a fost vorba de o cădere în apă, hainele ude trebuie să fie îndepărtate și se folosesc prosoape, precum și pături electrice sau alte metode de încălzire treptată a corpului.

Șocul termic poate fi folosit și ca metode de terapie, prin alternarea expunerii corpului la surse de căldură și frig sau răcorirea bruscă a unei anumite porțiuni corporale. Acest tip de terapie se face în medii controlate, cu măsuri de siguranță asigurate. Se consideră că terapia cu șoc termic poate avea efect de întărire a sistemului imunitar, de creștere a rezistenței la condiții meteo nefavorabile și de îmbunătățire a aspectului pielii. În același timp, pot fi alese terapii cu șoc termal (TST) pentru reducerea senzației de durere în timpul ședințelor IPL (lumină intens pulsată) sau terapie cu laser, cum ar fi pentru epilare definitivă sau pentru îndepărtarea tatuajelor. În mod normal se folosește și anestezie locală, dar și alte metode cu efect analgezic.

În același timp, se folosesc unele terapii care presupun șoc termic și în unele metode folosite în clinici pentru slăbire sau tratament pentru atenuarea celulitei. Astfel de terapii se fac doar la apelând în prealabil la consultații medicale, în prezența personalului de specialitate.

Factori de risc pentru șoc termic

Printre factorii de risc care pot duce la șoc termic se numără obezitatea, vârsta fragedă sau foarte înaintată, deshidratarea, alcoolismul, precum și afecțiuni ale inimii și ale circulației sângelui. Nu se recomandă intrarea în apă sau ieșirea în frig după expunere prelungită la soare, după consumarea de alcool sau după mese copioase.

De asemenea, nu se recomandă expunerea la căldură foarte mare pentru persoanele care suferă de afecțiuni neurologice, afecțiuni ale rinichilor, afecțiuni respiratorii sau cardiace. Nici persoanele diagnosticate cu diabet nu ar trebui să fie expuse la temperaturi extreme sau la schimbări bruște de temperatură.

Diagnosticarea șocului termic

Pentru diagnosticarea acestei afecțiuni este nevoie de un medic specialist, de cele mai multe ori chemat de urgență. Investigațiile și analizele care sunt necesare sunt următoarele: stabilirea temperaturii, examinarea corporală și solicitarea unui set de analize care pot înlătura susceptibilitatea unor afecțiuni cu simptome similare.

Printre acestea se pot număra efecte ale consumului de alcool sau droguri, AVC (accident vascular cerebral), infecții sau afecțiuni ale glandei tiroide. Analizele necesare pot include analize de sânge și de urină, precum și teste CT sau RMN.

Metode de prevenție a apariției șocului termic

Se recomandă atenția asupra modului în care organismul se manifestă în situații de expunere la temperaturi joase sau ridicate. În ambele cazuri, este importantă hidratarea optimă, prin consumul unei cantități suficiente de lichide neîndulcite. Purtarea hainelor potrivite pentru temperatura la care are loc expunerea este la fel de importantă, fiind necesară protecția corpului. În același timp, se recomandă, pe cât posibil, ca expunerea la schimbări mari de temperatură să nu aibă loc brusc, ci treptat. Atunci când urmează o expunere sigură la temperaturi foarte diferite de cele normale, este bine ca persoana respectivă să fie însoțită, pentru a exista posibilitatea solicitării ajutorului specializat de urgență, atunci când este cazul.

Cea mai bună metodă de prevenție este evitarea totală a expunerii la temperaturi extreme.

Orice simptome care pot pune în pericol viața trebuie să fie luate în serios și trebuie solicitat de urgență ajutorul personalului medical specializat atunci când acestea apar. Înainte de sosirea echipei de salvare, persoanele din jurul victimei șocului termic trebuie să facă tot posibilul să acorde primul ajutor. În acest sens, pot solicita îndrumare apelând numărul de telefon de urgență.