RUTINA DE VINERI
20% reducere la consultații și analize!
Despre hipertermie
Hipertermia este o creștere anormală și periculoasă a temperaturii corpului. Aceasta apare atunci când organismul produce sau absoarbe mai multă căldură decât poate elibera, determinând temperatura corpului să crească la valori superioare celor normale. Acest lucru se poate întâmpla în diverse contexte, dar este cel mai frecvent asociat cu expunerea prelungită la temperaturi ridicate și cu exercitarea unui efort fizic intens şi prelungit. Aceasta poate pune în pericol viața dacă nu este tratată prompt.
Este important să nu confundați hipertermia cu febra. Deși ambele implică temperaturi corporale ridicate, diferenţa dintre acestea este că febra este un răspuns al organismului pentru a lupta împotriva infecțiilor, în timp ce hipertermia este cauzată de factori externi.
Temperatura corporală normală este, în medie, de aproximativ 37° Celsius, dar poate varia în funcție de individ și de momentul zilei. În cazul febrei ușoare, de obicei, este considerată o temperatură între 37,7 şi 38,3°C. Temperatura corporală în cazul hipertermiei ușoare sau moderate depășește 38,3°C și poate ajunge până la 39,4°C.
În cazul hipertermiei severe (șoc termic), temperatura corporală este de 40°C sau mai mare. Șocul termic este cea mai gravă formă de hipertermie și reprezintă o urgență medicală iar fără tratament poate duce la deces sau la leziuni ireversibile.
Opusul hipertemiei este hipotermia, care se referă la o scădere a temperaturii corpului sub nivelul normal și sigur. Apare atunci când corpul pierde căldură mai repede decât poate produce, determinând o scădere a temperaturii interne.
Cauze
Cauzele principale ale hipertermiei includ:
- expunerea prelungită la temperaturi ridicate – atunci când o persoană este expusă la căldură extremă pentru perioade lungi de timp, organismul poate avea dificultăți în a regla temperatura, conducând la hipertermie;
- efort fizic intens în condiții de căldură - exercițiile fizice sau munca grea în condiții de căldură pot crește rapid temperatura corpului;
- deshidratarea - apa și electroliții sunt esențiali pentru reglarea temperaturii corpului; deshidratarea reduce capacitatea organismului de a se răci prin transpirație;
- îmbrăcăminte inadecvată - purtarea de îmbrăcăminte groasă sau din materiale sintetice în condiții de căldură poate inhiba capacitatea corpului de a se răci;
- boli cronice - afecțiuni precum bolile cardiovasculare, obezitatea și diabetul pot reduce capacitatea organismului de a se adapta la căldură.
În cazul şocului termic, cauzele sunt aceleaşi ca şi cele care provoacă hipertermia uşoară şi moderată.
O altă cauză a creșterii rapide a temperaturii corpului o constituie hipertermia malignă, care este o afecțiune ereditară rară, în care indivizii au o reacție severă la anumite medicamente anestezice folosite în timpul intervențiilor chirurgicale.
Factori de risc
Hipertermia poate fi influențată de diverși factori de risc care fie cresc producția de căldură a organismului, fie afectează mecanismele de termoreglare, fie expun o persoană la temperaturi ridicate ale mediului. Unii dintre factorii de risc cheie includ:
Vârsta:
- sugari și copii mici - sistemele de reglare a temperaturii organismului lor nu sunt la fel de dezvoltate și pot fi mai sensibili la extremele mediului;
- persoanele în vârstă - adulții în vârstă pot avea sisteme cardiovasculare compromise sau alte afecțiuni care afectează reglarea temperaturii; de asemenea, s-ar putea să nu perceapă căldura la fel de intens sau să nu răspundă la fel de rapid la sete.
Condițiile de sănătate:
- boli cardiovasculare - un sistem cardiovascular compromis poate îngreuna capacitatea organismului de a se adapta la căldură;
- obezitatea - grăsimea acționează ca o izolație și poate împiedica pierderea eficientă a căldurii;
- diabet - poate afecta transpirația, un mecanism primar de răcire a organismului;
- tulburări neurologice - afecțiuni precum boala Parkinson și scleroza multiplă pot altera reglarea temperaturii corpului;
- boli de rinichi - afectarea balanței hidroelectrolitice a organismului poate influența răspunsurile la căldură;
- boli respiratorii - afecțiuni precum BPOC pot împiedica schimbul de căldură.
Medicamentele:
Unele medicamente interferează cu mecanismele de reglare a căldurii din organism sau provoacă deshidratare:
- diureticele;
- anticolinergice;
- beta-blocante;
- antipsihoticele;
- stimulente;
- unele medicamente fără prescripție medicală pentru răceală și alergii.
Consumul de alcool și substanțe:
Alcoolul poate afecta judecata, făcând persoanele mai puțin conștiente de necesitatea de a se răcori sau de a se hidrata. De asemenea, poate duce la deshidratare. În mod similar, unele droguri pot afecta răspunsurile organismului la căldură.
Simptome
Simptomele hipertermiei pot varia în funcție de gravitatea acesteia și de tipul specific de boală legată de căldură. În cazul hipertermiei uşoare sau moderate, simptomele includ:
Edemul (umflarea) de căldură:
- umflături de obicei la glezne și picioare, din cauza acumulării subcutanate de lichid.
Erupție de căldură (căldură înțepătoare):
- umflături mici și roșii pe piele;
- senzație de mâncărime sau înțepături pe piele, în special la transpirație.
Acestea apar, de obicei, în zonele în care hainele provoacă fricțiune.
Crampe de căldură:
- spasme musculare dureroase, adesea la nivelul picioarelor sau în regiunea abdominală;
- transpirație abundentă în timpul unei activități intense.
Epuizare din cauza căldurii:
- transpirație abundentă;
- slăbiciune sau oboseală;
- amețeală și/sau leșin;
- greață sau vărsături;
- piele rece, palidă și umedă;
- puls rapid și slab;
- crampe musculare;
- dureri de cap.
Sincopa de căldură (amețeli și leșin induse de căldură):
- apare, adesea, după statul prelungit în picioare sau ridicarea bruscă dintr-o poziție așezată sau culcată, ca urmare a vasodilatației periferice.
Hiponatremia:
- greață;
- vărsături;
- umflarea mâinilor și a picioarelor;
- dureri de cap;
- stare de rău;
- neliniște sau agitație.
În cazul şocului termic (hipertermie severă), simptomele includ:
- temperatură corporală ridicată - unul dintre cele mai evidente simptome este o temperatură corporală de 40°C sau mai mare;
- piele uscată și fierbinte - contrar credinței populare, o persoană cu șoc termic poate avea pielea uscată și nu transpirată; acest lucru se datorează incapacității corpului de a se răcori prin transpirație, ca urmare a deshidratării severe;
- puls rapid și puternic sau, pe măsură ce starea se agravează, puls slab;
- respirație rapidă și superficială;
- stare de confuzie, delir - persoana afectată poate fi dezorientată, agitată sau chiar poate avea halucinații;
- comportament ciudat, slăbiciune sau dezorientare;
- dureri de cap;
- greață sau vărsături;
- stare de letargie, epuizare sau pierderea conștienței;
- convulsii.
Diagnosticare
Hipertermia este diagnosticată, în principal, pe baza semnelor și simptomelor clinice, combinate cu istoricul expunerii la un mediu sau la o activitate care produce supraîncălzirea corpului. Iată cum se diagnostichează și se gestionează, de obicei, hipertermia:
Evaluarea clinică
Aceasta implică o analiză a simptomelor și semnelor, cum ar fi o temperatură corporală ridicată, stare mentală alterată, ritm cardiac rapid, piele uscată sau umedă, transpirație abundentă și alte simptome de boală legată de expunerea prelungită la căldură.
Istoricul medical
Medicul va întreba despre activitățile recente ale pacientului, cum ar fi expunerea prelungită la căldură, implicarea în exerciții fizice intense, medicamentele luate sau orice alți factori care ar putea contribui la creșterea temperaturii corporale.
Examinarea fizică
Medicul va verifica semnele vitale, cum ar fi temperatura, ritmul cardiac, tensiunea arterială, saturația și frecvența respiratorie. Pielea poate fi, de asemenea, examinată, pentru semne de arsuri solare, erupții cutanate cauzate de căldură sau alte afecțiuni cutanate legate de căldură.
Teste suplimentare
În funcție de gravitatea afecțiunii și a simptomelor prezentate, pot fi comandate și alte teste:
- teste de sânge - acestea pot verifica dezechilibrele electrolitice, funcția renală și alte posibile complicații ale hipertermiei;
- teste de urină - pentru a verifica deshidratarea și funcția renală;
- teste ale enzimelor musculare - în cazurile severe, poate apărea degradarea musculară (rabdomioliză), iar acest test poate ajuta la identificarea acesteia;
- teste imagistice - în unele cazuri, poate fi indicată efectuarea unui examen CT sau RMN, mai ales dacă există simptome neurologice.
Hipertermia poate fi diagnosticată de medicii de urgență, medicii primari sau medicii de familie.
Tratament
Tratamentul pentru hipertermie are ca scop scăderea temperaturii corporale a persoanei afectate la un nivel fiziologic și abordarea oricăror complicații care pot apărea din cauza temperaturii corporale ridicate. Acelaşi tratament se aplică şi în cazul persoanelor care suferă un şoc termic:
Mutați-vă într-un mediu mai răcoros:
Acesta este, adesea, primul pas. Scoateți persoana din lumina directă a soarelui și duceți-o într-o zonă umbrită sau cu aer condiționat.
Hidratarea:
Rehidratați persoana cu apă şi săruri de rehidratare dar, în cazurile de deshidratare severă sau de dezechilibru electrolitic, poate fi nevoie de perfuzii intravenoase (IV). Evitați alcoolul și cofeina, deoarece acestea pot crește deshidratarea.
Răcirea corpului:
- îndepărtați excesul de îmbrăcăminte - acest lucru permite pielii să se răcească mai eficient;
- aplicați comprese umede și reci sau puneți persoana să facă o baie sau un duș rece;
- folosiți ventilatoare sau pungi de gheață - acestea pot ajuta la accelerarea procesului de răcire;
- răcirea prin evaporare - această metodă implică pulverizarea de apă pe pielea persoanei în timp ce ventilatoarele suflă aer pe ea pentru a ajuta la evaporarea apei și răcirea corpului;
- imersiunea – în cazul şocului termic, scufundarea persoanei într-o cadă cu apă rece sau cu gheață poate fi o metodă eficientă de reducere rapidă a temperaturii corpului.
Tratament pentru crampe musculare:
Odihniți-vă și hidratați-vă. Masajul și întinderea ușoară a mușchiului cu crampe poate, de asemenea, să relaxeze persoana afectată de hipertermie.
Tratarea complicațiilor:
Bolile legate de căldură pot duce la complicații precum insuficiența renală, degradarea mușchilor (rabdomioliză) sau probleme respiratorii. Acestea pot necesita tratamente specifice, cum ar fi dializa pentru insuficiența renală sau medicamente pentru rabdomioliză.
Spitalizare:
Cazurile severe de hipertermie, în special șocul termic, necesită spitalizare pentru monitorizare și tratament. Persoana poate avea nevoie de lichide intravenoase, medicamente și alte îngrijiri medicale de specialitate.
Monitorizare:
Monitorizarea continuă a temperaturii corporale, a ritmului cardiac, a frecvenței respiratorii, a saturației și a altor semne vitale este crucială, mai ales în cazurile severe.
Este esențial să acționați rapid dacă cineva prezintă semne de hipertermie, în special de accident vascular cerebral din cauza căldurii. Răcirea rapidă și intervenția medicală pot salva vieți.
Complicații
Hipertermia, mai ales dacă nu este tratată prompt, poate duce la o varietate de complicații:
- deshidratare - transpirația excesivă poate duce la o pierdere semnificativă de lichide corporale și electroliți, ceea ce duce la deshidratare;
- dezechilibru electrolitic - pierderea de săruri vitale, precum sodiul și potasiul, prin transpirație poate perturba echilibrul hidroelectrolitic din organism; dezechilibrele severe pot duce la crampe musculare, slăbiciune, convulsii și aritmii cardiace;
- epuizare din cauza căldurii - dacă nu este tratată, aceasta poate avansa până la accident vascular cerebral din cauza căldurii;
- accident vascular cerebral din cauza căldurii - aceasta este cea mai severă formă de boală legată de căldură, poate pune în pericol viața şi apare atunci când temperatura corpului crește rapid, mecanismele de transpirație eșuează, iar corpul nu se poate răci;
- rabdomioliză - aceasta presupune distrugerea țesutului muscular care eliberează în sânge o proteină numită mioglobină, care poate provoca leziuni renale;
- afectarea rinichilor - combinația dintre deshidratare și rabdomioliză poate solicita rinichii și poate duce la leziuni renale acute sau la insuficiență renală;
- afectarea creierului - expunerea prelungită la temperaturi ridicate poate provoca edem cerebral, ducând la leziuni cerebrale permanente sau temporare;
- afectarea ficatului - la fel ca în cazul rinichilor și al creierului, ficatul poate fi, de asemenea, afectat de efectele hipertermiei;
- tulburări de coagulare a sângelui - căldura excesivă poate afecta capacitatea de coagulare a sângelui;
- complicații ale inimii și ale vaselor de sânge - expunerea prelungită la temperaturi ridicate poate solicita inima și vasele de sânge, putând duce la atacuri de cord sau alte probleme cardiovasculare;
- sindromul de detresă respiratorie - aceasta este o afecțiune pulmonară severă în care micii saci de aer din plămâni se umplu de lichid, provocând dificultăți de respirație și putând duce la insuficiență respiratorie;
- decesul - mai ales în cazul unui accident vascular cerebral din cauza căldurii, dacă nu este tratată prompt și eficient, hipertermia poate fi fatală.
Netratarea la timp a şocului termic poate duce la aceleaşi complicaţii ca şi în cazul hipertermiei.
Prevenție
Prevenirea hipertermiei este crucială, în special în perioadele de caniculă și umiditate ridicată. Iată câteva strategii eficiente pentru a reduce riscul apariției hipertermiei:
- rămâneți hidratați - beți multă apă pe tot parcursul zilei; nu așteptați până când vă este sete pentru a bea;
- evitați alcoolul, cofeina și băuturile zaharoase, deoarece acestea pot fi deshidratante;
- purtați îmbrăcăminte adecvată - alegeți haine ușoare, de culoare deschisă și lejere, evitați utilizarea hainelor din materiale sintetice;
- purtați o pălărie cu boruri largi sau folosiți o umbrelă pentru a vă proteja de lumina directă a soarelui;
- folosiți cremă de protecție solară pentru a preveni arsurile solare, care pot afecta capacitatea organismului de a se răci;
- evitați orele de vârf de căldură - încercați să programați activitățile în aer liber în timpul perioadelor mai răcoroase ale zilei, cum ar fi dimineața devreme sau seara târziu;
- rămâneți în casă în timpul celor mai fierbinți părți ale zilei, de obicei între orele 10.00 şi 16.00;
- rămâneți informați - monitorizați prognozele meteo și fiți atenți la avertizările de caniculă din zona dumneavoastră;
- înțelegeți semnele și simptomele bolilor legate de căldură;
- folosiți ventilatoare sau aer condiționat - dacă este posibil, stați într-un mediu cu aer condiționat în zilele călduroase; dacă locuința dumneavoastră nu are aer condiționat, vizitați locurile publice care au, cum ar fi centrele comerciale, bibliotecile sau centrele comunitare; folosirea ventilatoarelor poate ajuta la circulația aerului și vă poate face să vă simțiți mai confortabil, chiar și într-o cameră cu aer condiționat;
- limitați activitatea fizică - reduceți sau ajustați intensitatea și durata efortului fizic;
- faceți pauze frecvente dacă trebuie să realizați activităţi în aer liber;
- acomodați-vă la căldură - dacă nu sunteți obișnuit cu temperaturile ridicate (de exemplu, atunci când călătoriți într-o zona cu climă mai caldă), dați-i timp corpului dumneavoastră să se adapteze; creșteți treptat durata și intensitatea activității fizice pe parcursul mai multor zile;
- limitați anumite medicamente - unele medicamente pot favoriza instalarea mai rapidă a hipertermiei; consultați-vă cu medicul dumneavoastră cu privire la riscurile potențiale și dacă sunt necesare ajustări pe timp de caniculă.
Bibliografie
- Huizen, Jennifer. “Hyperthermia: Symptoms, Treatment, and Causes.” Www.medicalnewstoday.com, 5 Dec. 2017, www.medicalnewstoday.com
- Roland, James. “Hyperthermia: Symptoms, Treatment, and More.” Healthline, 2017, www.healthline.com
- “Hyperthermia: Symptoms, Causes, Treatment and Recovery.” Cleveland Clinic, 19 Nov. 2021, https://my.clevelandclinic.org
Alte afecțiuni similare
Hipertensiunea arterială primară
Hipertensiunea arterială reprezintă un factor de risc cardiovascular major, cu o incidență în creștere, corelată cu îmbătrânirea populației. Este bine cunoscută relația...
Vezi detalii
Hipertensiunea arterială secundară
Există două tipuri de hipertensiune arterială:hipertensiune arterială primară (esențială) - a cărei etiologii nu este cunoscută, fiind incriminați factori genetici, de...
Vezi detalii
Hipertensiunea oculară
Tensiunea oculară se referă la presiunea pe care o exercită umoarea apoasă pe structurile din interiorul globului ocular. Valorile normale sunt cuprinse între 10-21...
Vezi detalii
Hipertiroidism
De multe ori, apar confuzii în legătură cu termenii hipotiroidism/ hipertiroidism.Prefixul „hiper” provine din grecescul huper (peste), astfel hipertiroidismul însemnă...
Vezi detalii
Hipertricoza
Hipertricoza este denumirea medicală pentru pilozitatea excesivă apărută oriunde pe corp, atât la femei, cât și la bărbați. Este o noțiune diferită de hirsutism, care se...
Vezi detalii
Hipertrofie ventriculară stângă
Hipertrofia ventriculară stângă poate fi înţeleasă intuitiv de către pacienţi prin îngroșarea pereţilor inimii la nivelul camerei, care dă naștere pulsului (ventriculul...
Vezi detalii
Solicită o programare
Alege opțiunea de a te programa online, simplu și rapid, prin intermediul formularului de programare.
