Infectia cu HPV: cauze, simptome, tratament

Despre infecția cu HPV

Infecția cu HPV (Human Papilloma Virus) este o infecție virală, care determină apariția unor veruci sau negi pe suprafața pielii sau a membranelor mucoase. Există mai multe tipuri de papiloma virusuri, peste 100 de varietăți. Unele determină apariția verucilor și a negilor, altele pot duce la apariția unor tipuri de cancer.

Majoritatea infecțiilor cu HPV nu determină apariția cancerului, însă, unele tipuri de virus Human Papilloma pot cauza apariția cancerului de col uterin (cancerul cervical). Alte tipuri de cancer pot fi localizate la nivelul anusului, vaginului, penisului sau chiar la nivel orofaringian și au fost legate de infecția cu HPV.

Aceste infecții sunt, de regulă, transmise prin contact sexual sau prin contact cu pielea. Infecția HPV care se manifestă prin leziuni la nivelul cavității bucale se transmite prin sex oral.

Incidența infecției cu HPV este egală la ambele sexe. Bărbații sunt, deci, afectați în egală măsură și pot fi expuți riscului de cancer de penis, scrot (foarte rare), cancer anal sau de cavitate bucală.

În ultimii ani se înregistrează o creștere alarmantă a numărului de cazuri de cancer în sfera orofaringiană, cauzate de virusul HPV. Riscul de cancer este crescut la persoanele cu imunitatea scăzută sau la cele care practică sex anal.

Majoritatea bărbaților care se infectează cu virusul Papilloma nu prezintă simptome, însă, în unele cazuri, pot apărea condiloame la nivelul organelor genitale.

Pentru că nu există teste specifice de diagnostic în cazul infecției HPV la bărbați, recomandarea este ca băieții să fie și ei vaccinați împotriva HPV.

Infecție cutanată

Dintre tipurile de Papilloma virusuri, unele pot cauza infecții ale pielii (cutanate).

Infecția cutanată apare, de regulă, prin contact direct cu pielea unei persoane infectate sau chiar prin obiecte contaminate; aceste tipuri de leziuni nu sunt cancerigene.

Infecție genitală

Unele tipuri de virus Papilloma produc infecții ale organelor genitale.

Virusurile care produc infecția la nivelul organelor genitale pot fi catalogate drept low-risk (risc scăzut) sau high-risk (risc crescut), clasificare ce se referă la riscul de a favoriza apariția cancerului de col uterin.

Cauze

Cauzele infecției cu HPV diferă, în funcție de tipul ei: cutanată sau genitală.

Infecție cutanată

Virusul care provoacă infecția cutanată poate fi transmis prin contact cu pielea, atunci când există o leziune (tăietură, abraziune) la nivelul acesteia.

Perioada de incubație, adică timpul scurs de la pătrunderea virusului în organism până la apariția verucilor sau negilor, variază între două și nouă luni.

Leziunile produse de virusul HPV la nivel cutanat sunt contagioase.

Infecție genitală

Infecția genitală cu HPV se transmite prin contact sexual, sex anal și alte tipuri de contact direct în regiunea genitală. Unele leziuni din zona bucală sau orofaringiană se produc prin sex oral.

Există două tipuri de tulpini de Papilloma virusuri:

• tulpinile low-risk: sunt, de regulă, cele care se manifestă la nivelul pielii organelor genitale sau la nivel bucal. Catalogarea „low-risk” se referă strict la cancerul de col uterin; aceste tulpini prezintă un risc scăzut de a determina apariția cancerului de col uterin sau a cancerului de penis, anal sau scrot la bărbat. Există însă tulpini asociate cu cancerul din sfera orofaringiană;
• tulpinile high-risk: prezintă un risc crescut de a duce la apariția cancerului de col uterin, anal, penis și scrot.

Factori de risc

Infecție cutanată

Factorii de risc pentru infecția cutanată cu HPV sunt:

• leziuni ale pielii: zonele traumatizate de la nivelul pielii (tăieturi, abraziuni) sunt predispuse la a dezvolta veruci sau negi;
• contactul direct: contactul cu leziunile cutanate ale unei persoane infectate sau contactul cu suprafețe care au fost expuse la virusul HPV (dușuri, piscine) poate crește riscul de infecție cu HPV.

Infecție genitală

Infecția genitală cu HPV este comună, însă există anumiți factori de risc:

• numărul de parteneri sexuali: infecția cu virusul HPV este mai frecventă la persoanele cu mulți parteneri sexuali; de asemenea, contactul sexual cu o persoană care a avut mai mulți parteneri sexuali este un factor de risc. Contactul sexual neprotejat este un factor de risc pentru zona genitală, nu și pentru cea perigenitală, anală;
• vârsta: infecția genitală cu virusul HPV este mai frecventă la adolescenți și la adulții tineri;
• sistemul imunitar slăbit: persoanele cu o imunitate scăzută sunt mai predispuse la apariția infecției cu HPV; sistemul imun poate fi slăbit în cazul infecțiilor cu HIV sau în cazul tratamentelor imunosupresoare folosite în transplantul de organe.

Simptome

Simptomele infecției cu HPV diferă, în funcție de tipul acesteia.

Infecție cutanată

Infecția cutanată se manifestă prin apariția unor excrescențe de diferite dimensiuni la nivelul pielii din zona gâtului, axilei, palmelor, degetelor, tălpilor și feței.

Există mai multe tipuri de veruci cutanate:

• plantare: au o consistență dură, apar la nivelul tălpilor și călcâielor și pot provoca durere și disconfort;
• comune: sunt proeminențe dure, care apar la nivelul mâinilor și degetelor; pot produce durere și pot sângera dacă sunt traumatizate;
• plane: au forma unor proeminențe plane și pot apărea în orice zonă a corpului; la copii, apar frecvent la nivelul feței, la femei - pe picioare, iar la bărbați - în zona bărbii.

Infecție genitală

În cele mai multe cazuri, infecția cu HPV nu produce simptome sau alte modificări ale stării de sănătate. Sistemul imunitar are capacitatea de a se lupta cu virusul, înainte de apariția simptomelor. Dacă sistemul imun nu reușește totuși să îndepărteze virusul, acesta rămâne în organism și persoana infectată este contagioasă și poate transmite infecția altor persoane.

Infecția persistentă cu HPV poate duce la apariția vegetațiilor veneriene (numite condiloame) sau chiar a cancerului de col uterin, ori de vagin.

Infecția se manifestă prin apariția condiloamelor, proeminențe asemănătoare conopidei (se mai numesc și vegetații conopidiforme), de culoarea pielii, care apar frecvent la nivelul vulvei, cervixului, anusului sau chiar în vagin. La bărbați, se manifestă la nivelul penisului, scrotului sau in jurul anusului. Aceste leziuni nu produc durere sau disconfort, dar pot provoca o senzație de mâncărime sau sensibilitate locală.

Diagnosticare

Metodele de diagnosticare ale infecției cu HPV diferă între cele două tipuri.

Infecție cutanată

Medicul dermatolog este cel care stabilește diagnosticul de infecție HPV cutanată. Acest lucru se realizează prin examinarea leziunilor cutanate (veruci, negi) sau prin efectuarea unei biopsii, în vederea testelor citologice și histologice. Prin biopsie se poate stabili și tipul de HPV care a determinat infecția.

Infecție genitală

Infecția cu HPV poate determina apariția verucilor sau condiloamelor, caz în care diagnosticul este facil, însă, în multe cazuri, infecția este asimptomatică.

Analizele de sânge nu pot depista infecția HPV. În acest caz se fac investigații specifice de medicul ginecolog:

• testarea ADN HPV: se realizează prin recoltarea celulelor de la nivelul cervixului; testul permite identificarea tulpinilor de HPV (high-risk sau low-risk) și este recomandat femeilor de peste 30 de ani, alături de testarea Babeș-Papanicolau;
• testul Babeș-Papanicolau: presupune recoltarea de celule de la nivelul cervixului sau vaginului în cadrul consultului ginecologic; proba este trimisă la laborator pentru interpretare și poate indica leziuni sau anomalii ale celulelor cervicale;
• colposcopia: presupune aplicarea unei soluții de acid acetic la nivelul colului, care va evidenția zonele afectate colorându-le în alb; această investigație permite examinarea atentă a cervixului, a vaginului și vulvei.

Tratament

Infecție cutanată

Pentru infecția cutanată există mai multe variante de tratament:

• îndepărtarea leziunilor prin metode chirurgicale (laser, electrocauterizare, radio-cauterizare). Avantajul este îndepărtarea rapidă a leziunilor care sunt și rezervor viral (papiloamele au încărcătură virală); dezavantajul implică efectuarea unei anestezii locale, însă se pot folosi preparate locale cu efect anestezic (creme, unguente);
• tratamentul chimic al leziunilor prin aplicarea unor substanțe chimice toxice, care au ca efect distrugerea verucilor;
• utilizarea unui derivat de ceai verde care conține sinecatechine și care are rolul de a distruge verucii sau negii;
• tratamentele locale cu preparate care conțin substanța activă Imiquimod; dezavantajul este apariția unor reacții alergice de contact.

Infecție genitală

Tratamentul în cazul localizării genitale a infecției HPV poate fi medicamentos sau chirurgical:

• tratament medicamentos: medicamentele folosite pentru a îndepărta verucii din zona genitală se aplica local, direct pe leziune, și poate fi nevoie de mai multe aplicări până la dispariția acestora; multe dintre aceste tratamente au însă și efecte secundare;
• tratament chirurgical: dacă tratamentul local nu are efect, doctorul poate sugera îndepărtarea chirurgicală a verucilor prin următoarele metode:
  • crioterapie: înghețarea verucilor cu azot lichid;
  • electrocauterizare (arderea verucilor);
  • îndepărtare chirurgicală;
  • chirurgie laser.

În cazul unei citologii Babeș-Papanicolau anormale sau a prezenței virusului HPV la nivel cervical, ginecologul va efectua o procedură numită colposcopie, care presupune examinarea cu atenție a colului cu ajutorul unui aparat numit colposcop.

La identificarea unor zone anormale la nivelul cervixului sau vaginului, medicul va recomanda biopsia acestora (recoltarea unor mostre de țesut din acea zonă); orice leziuni trebuie îndepărtate, prin:

• crioterapie;
• proceduri laser;
• excizie chirurgicală;
• excizie cu ansa electrică;
• conizație cu bisturiul rece, care presupune excizia unui fragment de col sub formă de con.

Complicații

În cazul infecției cutanate, unele tulpini de HPV pot determina leziuni la nivelul limbii, amigdalelor, palatului, laringelui sau faringelui, ori chiar cancer la nivelul cavității bucale sau tractului respirator.

În ceea ce privește infecția genitală, unele tulpini de HPV pot determina:

• cancer de col uterin: cele mai multe tulpini de HPV sunt eliminate de organism într-o perioadă de aproximativ 12 luni; cu toate acestea, 10% din infecțiile cu HPV devin persistente și cresc riscul de a dezvolta cancer de col uterin. Peste 90% din cancerele cervicale sunt produse de tulpinile high-risk de HPV, însă procentul femeilor care au infecție persistentă și dezvoltă cancer de col uterin este mic. Perioada de timp între infecție și apariția modificărilor precanceroase la nivel cervical este, în medie, de șapte – zece ani;
• cancer de vagin: apare, de regulă, la femeile de peste 40 de ani și, pe lângă virusul HPV, în etiologia bolii sunt implicați și alți factori, cum ar fi consumul cronic de alcool, substanțele chimice iritante sau virusul HIV.

Prevenție

Infecție cutanată

Prevenția infecției cutanate cu HPV este dificilă. Dacă există o astfel de infecție, răspândirea virusului și formarea de noi veruci/ negi poate fi împiedicată dacă se evită traumatizarea verucilor (prin rupere, tăiere) și rosul unghiilor.

Alte metode de prevenție a papiloamelor cutanate includ:

• purtarea de încălțăminte adecvată la piscine publice sau în vestiare comune;
• evitarea epilării zonei cu negi;
• evitarea folosirii la comun a prosoapelor, hainelor, instrumentelor de manichiură, epilatoare;
• evitarea contactului direct cu leziunile altor persoane.

Infecție genitală

Vaccinarea împotriva infecției cu HPV este cea mai eficientă metodă de prevenție, atât a infecției, cât și a cancerului de col uterin.

Este recomandat că vaccinarea să fie făcută atât la fete, cât și la băieți, în jurul vârstei de 11-12 ani, înainte de începerea vieții sexuale și, implicit, de expunerea la virusul HPV. Studiile arată că administrarea vaccinului la vârste fragede nu implică un debut precoce al vieții sexuale.

Vaccinarea împotriva virusului HPV este gratuită în România. Există trei tipuri de vaccin care oferă protecție împotriva unor tulpini virulente de HPV. Se recomandă administrarea a două doze de vaccin la interval de șase luni; dacă vaccinarea se face după 15 ani, se recomandă administrarea a trei doze.

Odată ce o persoană este infectată cu virusul HPV, e posibil ca vaccinul să nu mai fie la fel de eficient. De asemenea, răspunsul organismului la vaccin este mai bun în cazul copiilor și poate preveni majoritatea cazurilor de cancer cervical.

Reacțiile adverse comune la vaccin pot include durere și eritem (roșeață) la locul administrării sau durere de cap.

Alte metode de prevenție presupun:

• consulturi ginecologice periodice, în care să se efectueze screening corect;
• evitarea partenerilor sexuali multipli/ocazionali;
• utilizarea prezervativului (reduce riscul de infecție, dar nu îl poate elimina);
• consult medical de specialitate la apariția primelor simptome de infecție cu HPV.

Bibliografie:

1. CDC - STDs - HPV. 2023, www.cdc.gov
2. Malagón, Talía et al. “Hand-to-genital and genital-to-genital transmission of human papillomaviruses between male and female sexual partners (HITCH): a prospective cohort study.” The Lancet. Infectious diseases vol. 19,3 (2019): 317-326. www.ncbi.nlm.nih.gov.
3. Shanmugasundaram, Srinidhi, and Jianxin You. “Targeting Persistent Human Papillomavirus Infection.” Viruses vol. 9,8 229. 18 Aug. 2017, https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov
4. “Human Papillomavirus (HPV) Vaccines.” National Cancer Institute, Cancer.gov, 25 May 2021, www.cancer.gov.
5. STD Facts - Human Papillomavirus (HPV). 2023, www.cdc.gov.
6. “Home - Journal of Osteopathic Medicine.” Journal of Osteopathic Medicine, 23 Mar. 2023, https://jom.osteopathic.org/ .
7. US Preventive Services Task Force et al. “Screening for Cervical Cancer: US Preventive Services Task Force Recommendation Statement.” JAMA vol. 320,7 (2018): 674-686. https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/.